Soția ta chiar s-a dezobișnuit. Să-i explici cum trebuie să se poarte, îl cicălea soacra lui Victor.
Crinuța, mâine am petrecerea de casă nouă! Am invitat atâta lume, ai văzut și tu, în apartamentul cel nou nici lucrurile nu-s puse la locul lor. Mă ajuți, nu-i așa?
Sigur, doamnă Vasilica, a răspuns Crina, deși visa cu totul alt program pentru weekend.
Și a început forfota. Aperitive pentru treizeci de persoane. Salată Bulgărească. Platoruri cu mezeluri. Compoziții din fructe. Decorarea salonului. Așezarea mobilierului.
Imaginează-ți: vineri seara, în loc de masa tihnită cu soțul drum la Kaufland. Sâmbătă, de la șase dimineața gătit în altă casă.
Victor, măcar ajută-mă cu scaunele! îl ruga Crina pe soțul ei.
Lasă, tu știi mai bine să le aranjezi frumos! s-a eschivat el, butonând telefonul.
Pe la ora trei, apartamentul soacrei s-a transformat. În sufragerie bufet aranjat cu mare gust, flori puse cum trebuie, decorul ca la carte. Crina și-a privit munca, epuizată.
Primaaspeți au intrat fix la patru. Colege de la serviciu ale Vasilicăi, vecinele de la blocul vechi, prietene de-o viață. Toți o îmbrățișau pe gazdă, admirau apartamentul, aduceau cadouri.
Crina era la bucătărie, tăia lămâi.
Dar unde-i noră-ta? întreabă cineva.
Eh, e în bucătărie, harnică, face Vasilica cu mână. Crina! Vino să saluți!
Crina a ieșit, a zâmbit, a dat binețe.
Ce noră săritoare ai! a exclamat admirativ o doamnă în costum elegant. Se vede că-i muncitoare!
Bine am crescut-o, a râs mulțumită Vasilica. Acum am sprijin sigur.
Dar partea cu adevărat interesantă abia urmează. Crinei nu îi găsiseră scaun.
Of, Crinuța, oricum n-ai timp să stai jos, a spus soacra, pe un ton scuzător. Mai bine vezi de mese, adu farfurii.
Crina a încuviințat. Ce putea face?
Și uite așa, stătea într-un colț. Servind aperitive, turnând vin alb de Purcari, adunând șervețele. Masa era plină de voie bună, discuții, râsete.
Ții minte, Vasilica, când lucram împreună la instituția aia, a început una dintre fostele colege.
Crina asculta tăcută amintirile altora despre o viață unde nu era niciodată protagonista.
Crina, împrospătează platoul cu fructe, te rog! i-a strigat soacra.
Crina a mers la bucătărie. A spălat struguri de Moldova, i-a aranjat pe platou.
Ce frumos arată! se minunează musafirii. Vasilica, ai noră cu mână de aur!
Victor e băiat deștept, a ales o gospodină! a continuat doamna în costum. Cred că acasă totul e pus la punct!
Toți au râs. Victor zâmbea pe sub mustață, mândru.
Dar cu ce se lăuda? Cu faptul că are o femeie care face tot, pe gratis?
Nici aici nu se termină povestea.
La masă, pe măsură ce timpul trecea, limbile se dezlegau. O atmosferă de familie, glasuri ridicate.
Vasilica, spune-ne cum era Victor la facultate, că se învârtea după el toate fetele! chicoti o prietenă mai veche.
Ehe, erau vremuri! s-a codit Vasilica, dar îi plăcea atenția. Fetele erau topite după el! La douăzeci de ani, Victor era deja chipeș!
Hohete, chicote. Victor roșea, dar era obișnuit cu laudele mamei.
Crina ștergea paharele la masa de servire. Nimeni nu o privea. Ca un decor. Utilă, dar invizibilă.
La universitate făceau coadă după el! se lăuda soacra. Decanul glumea că Victor va fi Don Juanul generației. Și chiar a fost, până la Crina atâtea relații!
Hai, mamă încercă Victor timid să schimbe subiectul.
Ce-i cu asta? Crina știe că nu-i prima, a râs Vasilica. Un bărbat trebuie să cunoască viața! Altfel cum să-și întemeieze familie?
Doamna aprobă din cap:
Așa e, Vasilica. Femeile trebuie să fie bucuroase se vede că bărbatul are experiență.
Adevărat! îi ținu isonul soacra. Crina e liniștită, nu geloasă!
Toți s-au uitat la Crina, așteptând să confirme. Crina a dat din cap. Nu avea alternativă.
Crina, cum v-ați cunoscut tu și Victor? întrebă vecina.
Crina a deschis gura, dar soacra i-a luat vorba:
La bancă! Victor tocmai fusese angajat ca manager, ea consultantă. S-a văzut pe loc: fată serioasă, cu capul pe umeri.
Seriozitatea ei era ca o recomandare la angajare.
I-am spus lui Victor: vezi, fata asta e bună de familie! Nu-i zburdalnică, e gospodină!
Imaginează-ți: să se vorbească despre tine ca despre o marfă. “E bună de familie.”
Și n-am dat greș! exclamă doamna elegantă. Ce pricepută e! Toată petrecerea a organizat-o, pe toți i-a servit.
Așa e, întări Vasilica. Pe loc am simțit că pot să-i las casa pe mână. Nu ca fetele de azi, preocupate doar de ele.
Dar cel mai apăsător: Victor tăcea. Nu contesta nimic. Nu zicea “Mamă, destul!” Pur și simplu asculta cum soția îi este discutată ca un animal de rasă la piață.
Și cu copiii? inevitabil a venit întrebarea. Vasilica, visezi la nepoți!
Soacra a oftat:
Oftez mult! Dar tinerii tot amână ba serviciu, ba una, ba alta! Și timpul trece
Crina a simțit cum îi ia foc obrajii. Subiect dureros. De aproape doi ani încercau să devină părinți. Crina mergea discret la medic, lua vitamine. Totul era normal, dar fiecare lună aducea dezamăgire.
Dar e treaba lor, a zis vecina cu tact.
Evident! a fost de acord Vasilica. Dar de câte ori le-am spus că-i timpul! Să apuc să cresc nepoții!
Crina a strâns din buze. “Le-am spus”? Se interesa săptămânal dacă sunt “vești bune.” De fiecare dată, Crina roșea și își cerea scuze.
Poate nu-s pregătiți, a încercat cineva o explicație.
Cum să nu fie?! a ridicat din mâini soacra. Noi la vârsta lor deja aveam copii. Acum așa-i moda, ba nu-s gata, ba alt ceva! Instinctul de mamă nu se pierde!
Crina s-a retras la fereastră.
Crinuța! a strigat-o soacra. Ce-i cu tine? Hai aici, vorbim de lucruri importante!
Crina s-a apropiat, a stat lângă fotoliul lui Victor.
Ia vedeți ce nevastă cuminte are Victor, a continuat Vasilica. Zici, face. Nu ca unele din ziua de azi doar cer, numai pretenții au.
Dar ce drepturi are o nevastă? a remarcat filozofic doamna elegantă. Să fie fericit bărbatul, să prospere familia.
Fix așa! a completat altă invitată. Fericirea e acasă, în copii.
Crina a ascultat și s-a simțit tot mai sufocată. Se vorbea despre ea, dar nu cu ea.
Vasilica, îți amintești prima iubire mare a lui Victor? a întrebat o rudă. Cum o chema, oare? Florica?
Ehei, să nu-mi aduceți aminte! a râs soacra. Era frumușică, dar cu nasul pe sus. Bine c-au rupt!
Dar de ce?
Vasilica s-a uitat peste musafiri cu subînțeles:
Era încăpățânată. Tot voia s-o spună pe a ei, contrazicea în permanentă. Nu nevastă, ci pedeapsă! I-am spus lui Victor: “Gândește-te bine, îți trebuie așa fată?”
Victor s-a foit rușinat, tăcea.
Și ai făcut bine! a aprobat doamna elegantă. Mama vede mai bine ce-i trebuie fiului. Altfel se chinuia toată viața.
Crina, adu niște gheață, te rog! a solicitat soacra.
Crina s-a dus în bucătărie. A luat gheața din congelator. S-a uitat la cuburi.
Și deodată a înțeles: nu era parte din petrecere. Era personalul auxiliar.
Crina stătea la bucătărie cu găletușa și privea spre stradă. Afară se lăsa seara, pe la balcoane se aprindeau lumini acolo, oamenii trăiau după cum îi purta norocul.
Din salon se auzea vuiet de veselie. Cineva cânta la karaoke, râsete.
Crinuța! a strigat soacra. Unde-i gheața? Pune și cafeaua!
Crina a pornit automat espressorul, a luat gheața, a intrat în sufragerie.
Iată și harnica noastră! a glumit doamna elegantă. Crina, dar de ce ești așa serioasă? Hai la voie bună.
E obosită, a făcut soacra cu mâna. Toată ziua pe drumuri. Dar femeia trebuie să fie pricepută la toate. Asta-i soarta!
Firește! a aprobat vecina. Bărbatul să aducă bani!
Cum, eu nu aduc bani? a întrebat încet Crina.
Toți s-au uitat. S-a lăsat liniștea.
Cum, dragă? a întrebat soacra neînțelegând.
Eu am zis aduc bani sau nu? a repetat Crina, cu glas tare.
Victor s-a încruntat:
Crina, ce-i asta?
E despre ce a zis tanti Gabi: bărbatul aduce bani și se odihnește. Dar eu ce fac, nu muncesc?
Musafirii și-au aruncat priviri. Nimeni nu se aștepta la așa răsturnare.
Muncești, desigur, a zis doamna elegantă împăciuitor. Dar e altceva.
Ce e altceva?
Cum să nu, a bâlbâit ea. Tu ești consultantă. Victor e manager de proiecte. Are mai multă responsabilitate.
Înțeleg. Deci munca mea nu e chiar muncă. Dar treburile casei tot eu. Rezultă că eu muncesc la birou și acasă. Victor, doar la birou. Și tot el odhnește.
S-a lăsat tăcere.
Crina, ce vrei să spui? s-a enervat Victor.
Că două zile m-am chinuit cu această petrecere. Am făcut cumpărături, am gătit, am decorat. Azi, de dimineață, am muncit fără pauză. Și la masă nici scaun pentru mine n-a fost.
Nu-i intenționat! a încercat să se apere soacra. S-au încurcat calculele.
Da, a aprobat Crina. N-ați luat în calcul. Pentru că sunt servitoarea casei.
Crina! a ridicat vocea Victor. Ajunge!
Ajunge ce? Să spun adevărul?
Dragă, liniștește-te, a intervenit cineva. Sunt nervi.
Nu ne mai face de rușine! a zis soacra sever. Nu se fac scene la oaspeți!
Dar la oaspeți se poate discuta viața mea? Să se spună că nu am copii? Să se povestească despre fostele lui Victor?
Soacra s-a albit la față.
Nu am intenționat.
Dar ați vorbit despre Florica, și cât de bine că Victor a scăpat de ea, fiindcă avea personalitate. Toți ați aplaudat. Că e bine că are acum nevastă comodă.
Crina s-a uitat la fiecare.
Știți ceva? Florica avea dreptate! Nu trebuia să mă las să fiu bună doar pentru sluj.
Ce tot spui! Victor s-a ridicat de pe scaun. Ce sluj?
Știți, la ce am visat astăzi? a vorbit șoptit Crina. Să aud: Faceți cunoștință, soția mea. Lucrează la bancă. E deșteaptă și talentată. Dar am auzit: Gospodină, cuminte, bună de familie.
Crina, hai, nu-i chiar așa a încercat Victor.
Cum să nu?! l-a întrerupt Crina. Tu ai tăcut! Când mama te lăuda că am personalitate de slujitor, tăceai! Când tanti Gabi vorbea despre drepturile nevestelor, tăceai! Când vă răscoleați în viața mea, tăceai!
Glasul îi tremura. Lacrimile, ținute în frâu toată seara, au ieșit la vedere.
Știți ceva? M-am săturat să fiu comodă!
Crina și-a șters ochii.
Iertați-mă că v-am stricat petrecerea. Dar nu mai pot fi nora perfectă.
S-a îndreptat spre ieșire.
Crina, unde pleci?! a strigat Victor.
Pe balcon. Să respir. a spus ea hotărât, fără să se oprească. Distracție plăcută, fără slujitoare.
Ușa balconului s-a închis. Dincolo, rămăsese zgomotul și muzica. Aici, sub cerul plin de stele, Crina putea fi ea însăși.
Putea să plângă.
A stat pe balcon mai mult de o oră. La început a plâns de rușine, de durere, de ușurare. Apoi și-a șters lacrimile și a privit luminile din oraș.
Din apartament se auzeau voci, dar puține Victor și soacra.
Nu pricep ce i-a venit! se văita Vasilica. Să facă așa, de față cu toți!
Mamă, poate nu-i chiar greșită, murmura Victor.
Ce nu-i greșit? Că a țipat la bătrâni? Că a stricat petrecerea?
Crina asculta.
A muncit toată ziua, totuși.
Și ce? Eu toată tinerețea am muncit și n-am cârâit! Familia e muncă, Victor. Femeia trebuie să știe locul ei.
Crina a zâmbit amar. Nici acum soacra nu înțelegea nimic.
Dar totuși
Nimic totuși! Pune-o la punct, explică-i regulile. Să nu mai trăiască cu capul în nori!
Crina a intrat. Victor și Vasilica stăteau între vase murdare.
Discuție serioasă bună idee, a zis Crina calm.
Au sărit amândoi.
Crinuța, nu mai fi așa. Nu cu răutate am vorbit
Știu, a dat Crina din cap. Nu v-ați obișnuit să răspund.
Crina, acasă discutăm, l-a rugat Victor.
Nu. Ce a început aici, aici se termină.
Crina s-a așezat în fotoliul unde fusese masa pentru musafiri.
Victor, mâine plec la părinți. O săptămână. Trebuie să mă gândesc.
La ce să te gândești? s-a mirat Victor.
Dacă mai vreau să trăiesc într-o familie unde nu sunt respectată.
Sigur dramatizezi
Nu dramatizez, a spus ea liniștită. E decizia mea. Ori se schimbă ceva între noi, ori îmi schimb viața.
Soacra a strâmbat din nas:
Așa-s tinerii! Numai cu ultimatumuri!
Victor, dacă ții la noi, gândește-te. Nu cum să mă pui la punct, ci de ce am plâns pe balcon în seara în care mama ta primea felicitări.
Peste o săptămână, Victor a venit la socri. A stat la bucătărie, se juca cu verigheta.
Crina, te rog, întoarce-te. O să fie altfel.
Crina l-a privit mult.
Bine. Să încercăm.
Și de atunci, n-a mai plâns la niciun chef de familie.
Pentru că a învățat să-și apere dreptul la respect.
