Cât să mai rabd, Doamne? a izbucnit Ilinca, trântind prosopul pe masă. Am ajuns acasă de la serviciu acum o oră, nici nu am apucat să mă schimb!
Iar începi? răspunse Vlad, blocând ușa. Mama doar a venit să stea cinci minute.
Cinci minute? Serios? Ilinca arătă spre muntele de vase murdare. Și restul de zece persoane au trecut întâmplător pe aici? Toți odată?
Din sufragerie se auzi un hohot de râs. Cineva dădu televizorul la maxim.
Hai, nu mai fi așa! se strâmbă Vlad. E bine, e veselie.
Tu te distrezi, asculți povești, râzi. Eu toc a treia salată de boeuf! Ilinca arătă spre grămada de cartofi. Și e deja nouă seara. Mâine am prezentare, apropo.
Iar cu prezentarea ta. Ce mare lucru, niște poze
Poze? Ilinca se înroși de nervi. E proiect de un milion de lei! Pe care
Ilincuța! se auzi vocea dulce a soacrei, Maria. Da ce faci salata așa încet? Lumea așteaptă.
Maria Popescu apăru în prag, aranjându-și părul.
Măcar anunțați când veniți, nu de alta încercă Ilinca să fie calmă.
Ce să mai anunțăm? Maria băgă mâna în bolul cu castraveți și luă o bucată. Familia a venit la ceai. Pe vremea mea
Pe vremea dumneavoastră nu existau telefoane, mormăi Ilinca.
Ce-ai zis? se încruntă Maria.
Zic că e gata tăiat, Ilinca luă cu ostentație cuțitul și începu să taie parizerul.
Vlăduț, se întoarse Maria spre fiu. Nevasta ta nu mai are pic de ospitalitate. Nici respect pentru bătrâni
Mamă, lasă, Vlad se fâstâci. E doar obosită.
Obosită! pufni Maria. Eu la vârsta ei aveam patru copii, lucram, găteam, spălam. Și nu mă plângeam.
Din sufragerie se auzi iar râsete. Cineva strigă: Vlad, vino, Gicu povestește ceva tare!
Mă duc să ascult, se bucură Vlad și dispăru rapid.
Mereu așa, mormăi Ilinca, privind după el. Când e de răspuns, dispare.
Să nu vorbești așa de bărbat! începu Maria. Să fii recunoscătoare că s-a însurat cu tine. Cu firea ta
Ilinca nu mai asculta. Privea cuțitul, tocătorul, pachetul de maioneză Și deodată își aminti de sticluța cu picături luată dimineață de la farmacie
Știți ceva, doamnă Maria? rosti ea rar. Aveți dreptate. Acum termin tot. O să fac o cină de neuitat.
În sfârșit! se bucură soacra. Așa da. O sun și pe tanti Viorica, să vină și ea. Stă aproape.
Ții minte, Mario, cum data trecută nora ta a sărat pilaful? se auzi vocea mătușii Valentina din sufragerie. Am băut apă toată noaptea!
Așa e, aprobă Maria, ieșind din bucătărie. Ilinca gătește original.
Ilinca amesteca salata în tăcere, numărând în gând până la zece. Se auzi iar soneria.
Cred că e Viorica! se învioră Maria. Vlăduț, deschide!
Sunt ocupat! strigă el din sufragerie. Ilinca, deschizi tu?
Am mâinile murdare, răspunse Ilinca printre dinți.
Ce fel de nevastă ești? se văicărea Maria, mergând spre ușă. Nici să ajuți bărbatul nu poți?
La ușă era nu doar bunica Viorica, ci și sora lui Vlad, Adriana, cu soțul și copiii.
Am trecut pe aici, zâmbi Adriana, împingând în casă doi băieți gălăgioși. Am zis să-l văd pe frate-meu.
Toți ați trecut pe aici, mormăi Ilinca, scoțând alt pachet de maioneză. Era deja nouă jumate.
Ce tot murmuri? se întoarse Maria spre ea.
Zic să veniți la masă, răspunse Ilinca tare. E gata imediat.
Scoase sticluța din geantă. Instrucțiunile ziceau că efectul apare în maxim o oră, și e bine să nu te depărtezi de casă sau baie Ilinca zâmbi și turnă o treime din sticluță în salată.
Ilinca, faci și ceva cald? întrebă Vlad din bucătărie. Băieții Adrianei vor să mănânce.
Fac, dădu ea din cap. Totul e gata. Chiftele, piure, sos special azi.
Asta e nevasta mea! se bucură Vlad. Că de ceva vreme nu mai găteai.
Numai muncești, aprobă Maria din hol. Niciodată nu ai timp de casă.
Azi chiar mă dau peste cap, amesteca Ilinca salata. O să vă țineți minte cina asta toată viața.
În acel moment, soneria sună din nou.
O, cred că e Gicu cu Oana! strigă Vlad. I-am zis și lor să vină.
Ilinca rămase cu lingura în mână.
Ai mai chemat pe cineva?
Și ce dacă? ridică Vlad din umeri. Dacă tot suntem toți. Gicu zicea că aduce și soacra, e la ei în vizită.
Ilinca privi sticluța aproape goală, apoi salata, calculând câți musafiri sunt
Știi, zise ea, scoțând altă cutie din geantă, cred că fac și sosul special. Să ajungă la toți.
Așa da! se auzi din sufragerie. Ce cină e fără sos?
Fără sos nu se poate, aprobă Ilinca, măsurând picăturile în sos. Important e să vă săturați toți.
Hai la masă! anunță solemn Maria. Să vedeți ce s-a străduit Ilinca.
Rudele se așezară la masa extinsă. Băieții se repeziră la salată.
Poate întâi ceva cald? propuse Ilinca cu grijă. Salata trebuie să stea puțin.
Mereu complici, se răsti Maria. Dă-le copiilor să mănânce.
Da, da, aprobă mătușa Valentina, umplându-și farfuria. Ce mofturi! Pe vremuri nu era nevoie de atâta așteptare.
Lasă, zâmbi Ilinca. Azi va fi altfel.
Ilinca, tu nu mănânci? întrebă Vlad cu gura plină.
Am mâncat la serviciu, răspunse ea, sprijinită de tocul ușii. Și am gătit destul, m-am săturat de miros.
Ia uite, pufni Adriana. Nici cu familia nu vrea să mănânce. Numai cu munca și ideile ei
Apropo de muncă, interveni Gicu. Chiar vă plătesc pentru pozele alea? Ce viață
Ilinca privea cum toți își pun supliment. Farfuriile se goleau alarmant de repede.
Bun de tot! molfăi bunica Viorica. În sfârșit ai învățat să gătești, nu doar salate moderne.
Așa e, zise Oana, soția lui Gicu. Țineți minte data trecută cu caesarul ei? Am avut arsuri toată seara.
Lasă, zise Ilinca încet. Azi nu o să aveți arsuri. O să simțiți altceva.
Ce-ai zis? întrebă Maria.
Zic să punem muzică, să fie atmosferă.
Hai! se învioră Vlad. Adu boxa.
Ieși de la masă, dar se opri în ușă:
Ilinca, ești cam ciudată azi.
Sunt ok, ridică ea din umeri. Privesc cum vă săturați. Chiar ați mâncat pe săturate.
Lasă, o bătu Vlad pe umăr. Vezi, le place la toți. Chiar și mama te laudă.
Important e să vă placă, zise Ilinca. Am încălzit și sosul, special pentru mama ta, cu drag. Să guste neapărat.
Se uită la ceas. După calculele ei, efectele speciale urmau să înceapă în vreo jumătate de oră. Exact când toți vor fi sătui și relaxați.
Ilincuța, se auzi vocea Mariei. Ceai faci?
Fac, dădu din cap Ilinca, luând geanta din hol. Dar acum trebuie să plec urgent. M-au chemat la serviciu, e urgență.
Cum să pleci? se revoltă Vlad. În mijlocul cinei de familie? Ai văzut ora?
Și ce? zâmbi Ilinca sincer pentru prima dată. Voi ați venit fără să anunțați, eu plec fără să anunț. Așa-i în familie.
Asta-i tineretul de azi, ridică Maria din umeri. Niciun respect pentru familie!
Peste jumătate de oră, nimeni nu mai vorbea de respect
Vlăduț, nu mă simt bine, mormăi Maria, ținându-se de burtă.
Nici eu nu-s ok, se strâmbă Gicu, foindu-se pe scaun.
O fi de la salată? se alarmă mătușa Valentina, dar nu apucă să termine sări brusc și fugi spre baie.
Hei, unde? strigă Adriana după ea. Eu prima!
Care prima? se revoltă Oana, încercând să le depășească. Eu chiar
În cinci minute, pe hol era aglomerație. Coada la baie ajunsese până în bucătărie.
Mamă, mi-e rău! se văicăreau copiii Adrianei.
Aveți răbdare! răspunse ea, schimbându-și greutatea de pe un picior pe altul. Mario, mai stai mult?
Abia am intrat! se auzi din baie, printre sunete ca de mitralieră.
Ce rușine, oftă bunica Viorica, sprijinită de perete. Pe vremea mea nu era așa
Vlad! strigă Maria din baie. Sună-ți nevasta! E de la mâncarea ei!
Vlad apucă telefonul, dar Ilinca nu răspundea. Doar un mesaj: Sper că v-a plăcut cina. Apropo, și vecinii au baie. Și Gicu stă în blocul de alături. Fugiți, dragilor, fugiți. Poate prindeți loc.
A făcut-o intenționat? se îngrozi Valentina, ținându-se de gură.
Mamă, ieși! se văicărea Adriana. E coadă pe tot holul!
Nu pot! urlă Maria. Ce-a pus fata asta în mâncare?!
Atunci se auzi soneria. Vecina de sus era la ușă:
E totul ok? Că la mine se zguduie lustra
Nu mai pot, se auzi din coadă. Să chemăm salvarea?
Care salvare?! sări Vlad. Să afle toți?
Mai bine să ne facem de râs la vecini? răspunse Adriana, încercând să-l împingă pe Gicu de la ușa băii.
Telefonul lui Vlad piui din nou. Mesaj de la Ilinca: Apropo, mâine depun actele de divorț.
Ce înseamnă divorț?! țipă Maria, ieșind în sfârșit din baie. Vlăduț, nu are voie!
Vedem noi! răcni Gicu, intrând primul în baie. Acum avem alte probleme!
Copiii Adrianei plângeau la unison. Oana suna vecinii. Bunica Viorica se plângea de tineret. Iar telefonul vibra cu alte mesaje:
Și nu vă faceți griji de lucrurile mele le-am luat cât timp savurați cina. Să aveți digestie ușoară!
P.S. Mi-a plăcut cum ai lăudat pozele mele, Vlad. De acum, banii din ele vin doar la mine. Proiectul de un milion l-am predat ieri. Nu rămân fără serviciu.
Și tu, probabil, va trebui să cauți rapid o nouă bucătăreasă pentru familia ta prețioasă. Dar să știi de-acum gătești singur, bani de restaurant nu mai ai. Am golit cardul nu te superi, nu? Suntem familie!
Coada la baie creștea. De undeva se auzi țipătul Adrianei: Vecinii nu deschid!!!
Iar Ilinca, între timp, stătea într-o cafenea cochetă la celălalt capăt de oraș, savura un cappuccino și, pentru prima dată în trei ani, se simțea cu adevărat fericită.
Cina nepoftită – Sau cât mai pot să rabd, până la urmă?
