Promisiunea
Cătălin conducea liniștit mașina pe drumul spre Chișinău, iar în dreapta sa stătea prietenul său, Victor. Se întorceau dintr-o delegație de două zile la Bălți, unde șeful i-a trimis pentru un contract important.
Victore, băi, ce bine ne-am descurcat! Am semnat contractul pe o sumă mare, șeful o să fie mândru, zâmbi Cătălin vesel.
Așa e, chiar am avut noroc, i-a răspuns Victor, colegul său de birou. De ani buni lucrau împreună.
E frumos să te întorci acasă când știi că cineva te așteaptă, spuse Cătălin. Iuliana, soția mea, e însărcinată și se plânge de grețuri. Mi-e tare milă de ea, dar ne-am dorit ambii un copil, a zis că rezistă la orice pentru micul nostru.
E un dar mare, un copil Noi cu Olguța nu reușim, din păcate. Deja ne pregătim de a doua încercare de fertilizare in vitro, prima n-a mers deloc, a oftat Victor. Cu Olguța era căsătorit de șapte ani, dar pântecele nu li se umpluse cu bucurie, oricât au încercat.
Cătălin s-a însurat târziu, la treizeci și doi de ani. Fusese cu femei, dar niciodată nu simțise cu adevărat dragostea. Dar, odată ce a cunoscut-o pe Iuliana, a știut că ea e aleasa; nu mai vedea pe altcineva.
Când l-a prezentat pe Victor Iulianei, la nunta lor Victor fiind martor acesta a simțit un pic de invidie. Iuliana era frumoasă, blândă, orice bărbat s-ar îndrăgosti de ea din prima clipă.
Ploua mărunt de toamnă. Parbrizul se acoperea de picături, ștergătoarele mergeau din când în când, iar băieții stăteau la povești. Telefonul lui Cătălin a sunat.
Bună, Iuliana. Da, vin, ajung acasă cam într-o oră, două. Tu cum te simți? Tot la fel? Ai grijă, nu ridica nimic greu, când vin fac eu tot. Te pup, iubita mea.
Victor asculta și își imagina cum îl așteaptă Iuliana pe Cătălin, cum stă cu sufletul la gură. Se gândea: Olguța niciodată nu mă sună, pare că nu-i pasă. Zice că știe cât de mult o iubesc. Dar nu-i ca Iuliana, ea e cu program: muncă, casă, fără prea multe emoții.
Dintr-o dată, Cătălin trase brusc de volan o dubă gonea spre ei pe contrasens; impactul era inevitabil, dar în ultimul moment au izbit un stâlp din partea lui Cătălin și au zburat de pe carosabil. Victor și-a revenit greu; îl durea capul, avea sânge la mână. Mașina stătea pe roți, ușa din partea lui era deschisă. Cătălin însă rămăsese nemișcat.
Oamenii au sărit să-i ajute, s-au oprit mașini pe marginea drumului. Victor stătea întins pe iarba udă, cu capul buimac, așteptând ambulanța. Cătălin a fost scos din mașină și pus pe targa. Victor s-a aplecat spre el, iar Cătălin a șoptit cu greu:
Ajut-o pe Iuliana
Au fost duși la spital. Victor avea o mână ruptă și o comoție serioasă, însă era conștient. Mereu întreba medicii:
Dar Cătălin? Cum e prietenul meu?
Mai târziu, o asistentă i-a spus:
Cătălin nu mai e printre noi
Victor era devastat. La înmormântare nici nu a putut merge. Olguța a venit și i-a povestit că Iuliana a plâns mult, nici nu putea să creadă că soțul ei nu mai trăiește, abia stătea în picioare lângă sicriu.
După externare, Victor s-a dus cu Olguța la cimitir. Au stat mult la mormântul bunului său prieten. În gând i-a promis lui Cătălin:
Să nu-ți faci griji, prietene. Pe Iuliana nu o las o ajut, cum mi-ai cerut
Câteva zile mai târziu, Victor a mers la Iuliana, a sunat la ușă. Când l-a văzut, ea a izbucnit în plâns.
Cum să trăiesc fără el? Nu pot să accept că Cătălin nu mai e
Iuliana, i-am promis lui că te ajut, nu ești singură. Sună-mă oricând ai nevoie, întotdeauna voi veni.
Cu timpul, Iuliana s-a mai adunat, deși se temea să nu piardă sarcina de emoții și doctorul avertizase. Victor o vizita de două ori pe săptămână: îi aducea mâncare de la magazin, îi cumpăra vitamine, o ducea la policlinică sau unde avea nevoie. Iuliana nu se folosea de bunăvoința lui, îi solicita ajutorul doar rar.
Victore, îmi pare rău, poate te deranjez prea mult
Nu e greu deloc, i-am promis lui Cătălin, îi răspundea orice ar fi.
Victor avea sentimente amestecate pentru Iuliana. Era exact tipul de femeie la care visase mereu, dar totul era prea complicat
În timp ce Iuliana ducea greu săptămânile sarcinii, Victor și Olguța treceau din nou prin analize, consultații, programări peste programări Durerea de a nu avea copii devenise deja parte din viața lor. Olguța nu știa că soțul ajuta pe Iuliana; el nu-i spusese nimic, trecuse numărul Iulianei sub Caritate în telefon, temându-se că Olguța ar putea lua foc dacă ar vedea.
A doua încercare de fertilizare a eșuat, iar între cei doi soți apăruse tensiune. Olguța dădea vina pe Victor, iar el nu mai avea putere nici să se explice.
Olguța observa că Victor era schimbat: absent, iritat, dispărea des de acasă. Pentru ea, varianta unei aventuri părea improbabilă, din punct de vedere afectiv totul era încă bine.
Singura rază de optimism era că profesional Victor se bucura de succes. Reușise să finalizeze proiectul început cu Cătălin, semnând un contract excelent cu partenerii din Chișinău.
La Iuliana însă, sarcina avansa, dar erau tot mai multe probleme. Părinții ei locuiau departe, la Brăila, și în oraș nu avea pe nimeni. Avea dureri de cap și uneori picioarele se umflau. Cu toate astea, nu se plângea prea mult, evitând să-l împovăreze pe Victor.
Odată, a venit la ea cu cumpărături și a găsit-o urcată pe un scaun înalt, încerca să agațe draperii noi.
Am șters geamul și pun draperia! zâmbi ea, de pe scară.
Coboară imediat, i-a spus Victor ferm, privind la burtica uriașă, dacă cazi, pierzi copilul nu e de glumit!
I-a dat jos cu grijă, iar în apropiere, simțind apropierea, un fior i-a trecut lui Victor prin corp.
Mulțumesc, Victore! dar iute a fugit în baie: grețurile nu-i dădeau pace.
Victor a oftat și și-a șters fruntea, în gând: Oare Cătălin mă vede de acolo de sus? El a vrut, el m-a rugat
Într-o zi, Iuliana l-a rugat:
Victor, mă ajuți să amenajez camera copilului? După ce nasc nu mai am timp. Mi-au plăcut niște tapeturi la magazin.
Victor n-a stat pe gânduri. Au făcut împreună renovarea, de fapt el muncea, ea îl susținea moral. Când au terminat, el se simțea sfâșiat între soție, mereu tristă din cauza infertilității, și Iuliana, care urma să nască.
Simțind că riscă să-și piardă familia, Olguța s-a decis să se ocupe mai mult de carieră. Scria articole pentru reviste; chiar a primit oferta să publice o rubrică într-o revistă cunoscută. S-a bucurat, era prilejul perfect să-și abată atenția. Pentru această muncă a primit un onorariu bun, în lei moldovenești. S-a întors acasă cu o plasă plină de bunătăți și două sticle de vin roșu de Purcari.
Ce ai acolo, sărbătorim ceva? s-a mirat Victor, venind de la serviciu.
Da, am primit plata, trebuie să marcăm! De mult așteptam acest contract.
Au pus pe masă platouri cu gustări, au turnat vinul, la televizor rula filmul lor preferat și au ciocnit paharele. Olguța încerca să aducă înapoi căldura dintre ei, petrecerea acasă era una din încercările sale.
Deodată Victor a primit un apel. Olguța a privit dincolo de umărul lui pe ecran: scria Caritate. S-a dus repede în bucătărie.
Ce s-a întâmplat? întrebă îngrijorat.
Victore, iartă-mă, cred că nasc Am chemat deja salvarea.
Dar e prea devreme, nu?
Șapte luni Se mai întâmplă.
Ajung la maternitate.
S-a îmbrăcat rapid, iar soția îl privea cu neliniște.
Unde pleci?
Mă cheamă șeful la o întâlnire urgentă despre Caritate, îți explic mai târziu. Trebuie să merg
Dar Olguța nu-l credea.
Ce caritate, ce șef, mă iei de proastă, Victore.
Victor a sărit în automobil și a pornit spre maternitate, nu era aproape. A aflat că deja au adus-o pe Iuliana. A așteptat două ore până asistenta l-a anunțat: Iuliana a născut un băiețel. Victor a simțit o mare ușurare, apoi a plecat acasă, epuizat, gândindu-se:
Mulțumesc lui Dumnezeu, s-a terminat cu bine
Acasă, Olguța îl aștepta, îl privea lung, văzând cât de obosit era.
Caritatea asta te-a stors bine, spusese sarcastic.
Victor s-a prăbușit pe canapea.
Da, Olguța Iuliana a născut un băiat. Am promis lui Cătălin că o ajut. E singură pe lume
Acum totul e clar murmură Olguța. Urmează să fugi mereu să ajuți pe Iuliana și pe copilul ei, nu? Că noi nu avem și n-o să avem vreodată Eu cer divorțul, fă ce vrei. Poate găsesc un bărbat și am un copil cu el.
Victor o privea surprins, a înțeles că îl făcea vinovat pentru tot.
E dreptul tău. Nu mă justific, trebuie să o ajut pe Iuliana.
Timpul a trecut, Olguța a divorțat. Victor s-a mutat la Iuliana, o ajuta cu micuțul Dănuț. După un timp s-au căsătorit. Peste doi ani li s-a născut o fetiță.
Viața nu e mereu cum ne renaște speranța, dar promisiunile față de cei dragi și bunătatea ne pot ghida către lumină, chiar și după cele mai grele încercări.
