Când a revenit de la serviciu, motanul nu mai era acasă.
Radu era un băiat cuminte, fără vicii. La împlinirea a 25 de ani, părinții i-au făcut cadou un apartament. De fapt, l-au ajutat cu bani pentru avansul la creditul ipotecar. Așa că Radu a început să locuiască singur. Lucrează ca programator, preferă liniștea și nu prea socializează.
Ca să nu se plictisească, s-a hotărât să ia în grijă un pui de pisică. Motănelul avea o problemă la lăbuțele din față. Cei care aveau pisica-mamă voiau să-l dea spre eutanasiere, dar Radu a avut milă de el și l-a luat acasă. L-a numit Frumușel. S-au înțeles de minune; Radu venea grăbit de la muncă la Frumușel, iar acesta îl aștepta mereu la ușă, pe covorașul din hol.
După o perioadă, Radu a început o relație cu o colegă de serviciu. Ea, Geta, s-a dovedit a fi destul de hotărâtă și, după nici măcar o lună, s-a mutat la el. Din prima clipă nu l-a plăcut pe Frumușel și l-a rugat pe Radu să-l dea altcuiva, însă el a refuzat, explicând că motanul înseamnă mult pentru el.
Geta nu s-a lăsat și l-a tot presat pe Radu să scape de pisică. Atunci el i-a spus clar că Frumușel va rămâne cu ei. Geta i-a explicat că motanul le strică imaginea, pentru că oaspeții se simt inconfortabil văzând lăbuțele lui ciudate. Radu era împărțit între sentimentele pentru Geta și iubirea pentru Frumușel, fiindcă îi era drag de amândoi.
De altfel, părinții lui Radu nu erau deloc mulțumiți de alegerea băiatului. Li se părea că Geta este obraznică și lipsită de bun simț. L-au sfătuit să nu se grăbească cu planurile de căsătorie și să o cunoască mai mult.
Când părinții Getei au venit în vizită, Radu a realizat că nu vrea să-și lege destinul de ea. Tatăl ei a râs zgomotos când a văzut motanul, chiar din prag. L-a numit un ciudat. Radu a sărit imediat în apărarea pisicii. Tot seara, Geta și tatăl ei l-au ironizat continuu pe Frumușel pentru că este urât și l-au îndemnat pe Radu să-l dea. S-au distrat inventând tot felul de idei unde ar putea fi dus motanul. Inclusiv mama Getei râdea de motan.
A doua zi, când Radu s-a întors de la muncă, Frumușel lipsea. Când a întrebat-o pe Geta unde e motanul, i-a spus că l-a lăsat la clinica veterinară.
Radu a pornit în grabă să-și caute motanul. Cinci ore l-a căutat… Și l-a găsit. Frumușel torcea fericit în brațele lui, mulțumit că stăpânul l-a găsit.
Întors acasă, Radu i-a cerut Getei să-și strângă lucrurile și să plece. Nu mai vroia să o vadă. Pentru el, devenise pur și simplu respingătoare.
Dimineață, Geta și-a împachetat lucrurile și a ieșit din casă. Fără scandal, dar profund rănită. Nu se gândise vreodată că un motan ar putea conta mai mult decât ea. Acum, Frumușel și Radu locuiesc împreună, iar motanul îl salută bucuroș pe stăpân după fiecare zi de muncă.







