Băiatul s-a trezit din somn, deranjat de geamătul mamei sale.
S-a apropiat de patul ei, cu ochii încă încețoșați:
Mamă, te doare tare?
Dragoș, adu-mi te rog niște apă!
Acum! și-a făcut vânt spre bucătărie.
După doar un minut, a revenit cu cana plină de apă:
Ia, mamă, bea!
Deodată s-a auzit un ciocănit în ușă.
Draguțule, vezi cine-i! Poate-i bunica Silvia.
A intrat vecina, ținând într-o mână o cană mare.
Cum te simți, Maria? i-a atins fruntea. Foc ai, fată dragă. Ți-am adus niște lapte cald cu unt.
Am luat deja pastila
Trebuie să mergi la spital. Să faci un tratament bun. Și să mănânci normal, dar frigiderul la tine e aproape gol.
Mătușă Silvia, am cheltuit toți banii pe medicamente, ochii bolnavei s-au umplut de lacrimi. Și nu mă simt deloc mai bine.
Hai, du-te la spital, Maria.
Și cu Dragoș ce fac? Cu cine îl las dacă eu intru în spital?
Dar dacă se întâmplă ceva cu tine, tot singur rămâne copilul Nici treizeci de ani n-ai și nu-i nici bărbat, nici bani a mângâiat-o pe cap. Lasă, nu mai plânge!
Mătușă Silvia, ce să fac eu acum?
Gata, sun la medic, vecina a scos telefonul din poșetă.
A vorbit la telefon și s-a asigurat că totul este în regulă:
Au zis că vin azi, în timpul zilei. Când vin, Dragoș, vii după mine!
S-a încălțat pe hol. Băiatul a venit după ea:
Bunica Silvia, mama nu moare, nu-i așa?
Nu știu, băiatul meu. Trebuie să te rogi la Dumnezeu să îi ajute, mai ales că mama nu prea crede
Și moșul Dumnezeu chiar o să ne ajute? În ochii băiatului sclipea speranța.
Să mergi la biserică, să aprinzi o lumânare și să rogi cu sufletul, și atunci Dumnezeu ajută. Hai, eu mă duc acum.
***
Dragoș s-a întors îngândurat la mama lui:
Dragoș, poate ți-e foame dar n-avem ce pune pe masă. Adu două pahare.
Când a adus paharele, mama a turnat lapte:
Bea, copilul meu!
A băut, dar foamea i s-a făcut și mai mare. Maria a simțit asta, s-a ridicat cu greu, a luat portofelul de pe masă:
Ia, am 10 lei. Du-te și cumpără-ți două pateuri, să le mănânci pe drum. Eu între timp încerc să gătesc ceva. Fugi!
L-a condus până la ușă, iar ținându-se de perete, a intrat înapoi în bucătărie. În frigider doar conserve de pește ieftine, margarină, pe pervaz, câteva cartofi și o ceapă.
Trebuie să fac o supă
Capul i s-a învârtit, s-a lăsat sleită pe un scaun:
Ce se întâmplă cu mine? Nu mai am pic de energie. Aproape s-a dus și jumătate din concediu. Banii s-au dus. Dacă nu mă întorc la muncă, cum îl pregătesc pe Dragoș de școală? Într-o lună trebuie să înceapă clasa I. N-am pe nimeni, nici o rudă, să mă ajute. Și, mai ales, boala asta. Ar fi trebuit să merg direct la policlinică Dacă mă țin, cu cine rămâne băiatul?
Cu greu s-a ridicat și a început să curețe cartofii.
***
Îi era tare foame, dar gândurile lui Dragoș erau în altă parte:
Ieri mama n-a ieșit deloc din pat. Dacă chiar moare? Mătușa Silvia a zis să cer ajutor de la moșul Dumnezeu, s-a oprit și a luat-o spre biserică.
***
De jumătate de an am venit acasă de pe front, ca prin minune am supraviețuit. Acum mă țin pe picioare, dar mereu cu bastonul. Rănile de pe tot corpul nici nu le mai simt, iar cicatricile de pe față nu că ar conta, oricum nu mă mai ia nimeni de bărbat, astfel gândea Nicu în drum spre biserică. Trebuie să aprind câte o lumânare pentru băieți. Azi se împlinește un an de când ei s-au stins, iar eu am scăpat
Acum douăzeci de ani a plecat militar. Acum e civil, dar sentimentul de inutilitate doare. Pensia e bună, banii din contractiile militare îi ajung să trăiască fără griji. Dar pentru ce toate acestea, dacă ești singur?
La intrare, câțiva cerșetori. Nicu a scos câteva bancnote, le-a împărțit și le-a spus:
Rugați-vă pentru prietenii mei, Radu și Stelian, care nu mai sunt printre noi!
A intrat în biserică, a cumpărat lumânări, le-a aprins și a început să rostească rugăciunea pe care a învățat-o de la preot:
Pomenește, Doamne al nostru
Se închina, iar în fața ochilor îi apăreau chipurile prietenilor săi, vii, parcă din nou aproape.
Tăcerea a lăsat loc amintirilor.
Un băiețel mic, slab, s-a apropiat și el cu o lumânare ieftină în mână, dezorientat, neștiind ce să facă. O bătrână s-a apropiat de el:
Vino, te ajut eu!
I-a aprins lumânarea și i-a arătat cum să se închine:
Acum spune-i lui Dumnezeu de ce ai venit.
Dragoș a privit mult la icoană și apoi a șoptit:
Ajută-mă, moșule Doamne! Mama e bolnavă. Nu am decât pe ea. Fă-o bine, te rog! N-are bani de pastile. Curând încep școala și n-am nici ghiozdan
Nicu, nemișcat, privea la copil. Toate problemele lui, care i se păreau uriașe cu zece minute în urmă, i s-au părut de nimic. Ar fi vrut să strige lumii:
Oare nimeni nu-i poate ajuta pe copilul ăsta și pe mama lui, să aibă și el un ghiozdan și pastile pentru ea?
Copilul aștepta, cu privirea lipită de icoană, o minune.
Hai cu mine, puștiule! a spus hotărât Nicu.
Unde? băiatul îl privea speriat, cu ochii mari la bărbatul cu baston.
Aflăm ce medicamente îi sunt necesare mamei și mergem să cumpărăm de la farmacie.
Serios?
Moșul Dumnezeu mi-a transmis dorința ta.
Chiar? băiețelul s-a luminat la față, privind icoana.
Să mergem! i-a zâmbit Nicu. Cum te cheamă?
Dragoș.
Pe mine să-mi zici Nicu, nenea.
***
Din apartament se auzeau vocile mamei și vecinei:
Mătușă Silvia, a scris aici o grămadă, iar medicamentele-s scumpe. Cu ce să le iau, dacă mai am doar 50 de lei?
Băiatul a deschis ușa hotărât. Vocile s-au stins. În prag s-a ivit vecina, speriată privind la bărbat.
Maria, vezi!
Și Maria s-a uitat, blocată de spaimă.
Mamă, ce medicamente îți trebuie? Mergem cu nenea Nicu la farmacie și le luăm.
Dar dumneavoastră cine sunteți? întreabă, uimită Maria.
Totul va fi bine, îi zâmbi bărbatul. Dați-ne rețetele!
Dar n-am decât 50 de lei.
Ne descurcăm noi cu Dragoș, Nicu l-a bătut pe umăr pe băiat.
Mamă, hai, dă rețetele!
Maria i le-a înmânat fără să știe de ce, dar a simțit că omul cu fața aspră avea o inimă bună.
Maria, ce faci? și-a revenit vecina, după ce ieșiseră cei doi. Nu-l cunoști deloc!
Mătușă Silvia, simt că-i om bun!
Bine, eu mă duc.
***
Maria stătea și aștepta băiatul, uitând de boală.
Când ușa s-a deschis, primul a sărit băiatul, cu fața strălucind de bucurie:
Mamă, am adus pastilele și ceva bunătăți pentru ceai!
În prag, bărbatul zâmbea și el, iar fața nu i se mai vedea atât de aspră.
Vă mulțumesc! i-a făcut o plecăciune ușoară Maria. Intrați, vă rog!
Bărbatul s-a chinuit să se descalțe, era emoționat. Au intrat în bucătărie.
Poftiți! a rostit gazda.
Nicu nu știa ce să facă cu bastonul. Maria l-a așezat aproape, astfel încât să-l poată apuca.
Iertați, n-am cu ce să vă servesc
Mamă, am cumpărat cu nenea Nicu, și băiatul a început să pună pe masă produse.
Off, n-ar fi trebuit! buretele Mariei trecea peste punga cu dulciuri, dar zâmbetul îi trăda recunoștința. Când a văzut ceaiul scump, a grăbit să pună apa la fiert.
A simțit că poate boala i-a trecut puțin, sau poate dorința să nu pară bolnavă în fața bărbatului. Parcă i-a prins gândurile:
Maria, nu vă e greu? Sunteți palidă
Nu, nu O să iau pastila. Mulțumesc mult!
***
Au băut ceaiul aromat cu dulciuri, privindu-l pe Dragoș, care povestea cu foc. Pe sub priviri, între ei, se năștea o liniște caldă, de familie. Dar orice lucru bun se termină.
Vă mulțumesc! Nicu s-a ridicat și și-a luat bastonul. Eu mă retrag, tratează-te cum se cuvine!
Vă mulțumesc mult! și Maria s-a ridicat. Nu știu cum să vă mulțumesc, domnule.
A plecat spre ușă, urmați de mamă și fiu.
Nene Nicu, mai veniți la noi?
Sigur! Când se face bine mama, ne ducem împreună să-ți cumpărăm ghiozdan.
***
Nicu a plecat. Maria a strâns masa, a spălat vasele.
Dragoș, uită-te la televizor, eu mă întind.
A adormit dusă, liniștită.
***
Au trecut două săptămâni. Boala dispăruse, probabil datorită pastilelor scumpe. În ultimele zile Maria a mers din nou la muncă, fiindcă la final de lună era totdeauna grabă, și au chemat-o din concediu. Era bucuroasă: avea nevoie de bani, mai ales că august abia începea, iar copilul trebuia pregătit de școală.
În acea sâmbătă s-au trezit devreme, au luat micul dejun.
Dragoș, îmbracă-te! Mergem la magazin, să vedem ce-ți trebuie pentru școală.
Ți-au dat salariul?
Încă nu, dar până sâmbăta viitoare sigur primesc. Am împrumutat o mie de lei, pe drum luăm și ceva de mâncare.
Se pregăteau de plecare când a sunat interfonul.
Cine-i? a întrebat Maria.
Maria, sunt Nicu
A mai vrut să spună ceva, dar Maria deja i-a deschis.
Mamă, cine-i? a strigat Dragoș din cameră.
Nene Nicu! nu-și putea ascunde bucuria.
Ura!
A intrat în casă sprijinindu-se pe baston, dar era schimbat de tot. Pantaloni eleganți, cămașă bună, tunsoare nouă.
Nene Nicu, v-am așteptat, a sărit băiatul la el.
Ți-am promis, nu-i așa? privirea îi strălucea. Bună, Maria!
Bună, Nicu!
Acest firesc tu a surprins și bucurat pe amândoi.
Vă pregătiți de plecare? Mergem?
Unde? Maria era încă amețită.
Dragoș merge-n curând la școală, nu?
Dar Nicu, eu
I-am promis lui Dragoș, iar promisiunea trebuie ținută.
***
De fiecare dată Maria căuta ce era mai ieftin, indiferent de magazin. Nu avea bani, nu avea pe nimeni, nici soț, nici frați, nici măcar iubitul de la liceu care dispăruse fără urmă.
Acum era alături de un bărbat care se uita la fiul ei cu dragoste, fără să se uite la prețuri, întrebând doar ce părere are.
Încărcați, s-au întors acasă cu taxiul.
Maria a dat să intre repede-n bucătărie.
Maria, stai! a oprit-o bărbatul. Hai la plimbare, să mâncăm împreună undeva!
Mamă, hai! l-a tras Dragoș.
***
Noaptea aceea Maria nu a putut dormi. Imagini din ziua trecută nu îi dădeau pace. Îi revenea mereu și mereu privirea lui plină de căldură. Mintea îi răspundea, rece și calculată, inimii fierbinți:
E urât și șchiop, spunea rațiunea.
E bun, și se uită la mine cu dragoste, îi răspundea inima.
E cu vreo cincisprezece ani mai în vârstă.
Și ce-i cu asta? Pentru fiul meu e ca un tată adevărat.
Poți găsi un băiat frumos și tânăr.
Am avut deja. Ce vreau acum e să fie bun și să pot avea încredere.
Oare nu visai la altfel de bărbat?
Nu, acum îl vreau pe el.
Te răzgândești repede?
Am cunoscut pe cineva Îl iubesc!
***
Nunta lor a avut loc în biserica unde Nicu și Dragoș s-au cunoscut acum trei luni.
Nicu era lângă altar alături de Maria, fără baston, iar Dragoș privea cu ochii mari icoana sfântului cu care vorbise cu trei luni în urmă. Și a spus încet, cu voce curată:
Mulțumesc, moșule Doamne!
