Astăzi am scris în jurnal despre acea scenă pe care nu o voi uita. Trei siluete, ca niște figuri dintro
În ziua aceea, totul părea rupt dintr-un basm cu miros de cozonac proaspăt și flori de liliac.
M-a crescut bunica mea. Sigur, îi sunt recunoscător, dar dragostea ei nu era chiar necondiționată.
Deschid laptopul lui Ion și, spre surprindere, mă aflu pe o conversație cu sora mea, Vica. Elena, cât
Douăzeci de ani mai târziu, regăsesc în băiatul acela propriul meu eu din tinerețe. În ajunul nunții
Totuși, mama Dă-mi voie, draga mea, să-ți trimit măcar zece lei, nu? Am adunat o datorie la compania
Ilinca, draga mea, nu-ți pasă deloc de el? mărcinește Doamna Maria, mama-soacră. El nu poate să trăiască
Cum soacra a ajuns fără casă Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri, deși totul s-a întâmplat cu ani buni
Îi furi banii fiului meu, iar el nu-și permite nici măcar să-și cumpere un bec.
Duminică dimineața stăteam învelită cu o pătură pe canapea. Soțul meu plecase la mama lui să-i schimbe becurile. Dar motivul adevărat pentru care mama l-a chemat pe băiat în vizită era altul:
– Fiule, ai uitat că azi Igor împlinește ani?
Soțul meu este un adevărat cheltuitor. Salariul lui ajunge doar câteva zile. Din fericire, îmi dă mie bani pentru utilități și cumpărături alimentare. Restul îi dă pe jocuri și pe tot felul de accesorii pentru ele. Nu mă deranjează, pentru că mi se pare mai bine să se distreze decât să stea prin garaje la băutură sau pe la cluburi de noapte. Am citit undeva că primele patruzeci de ani din copilărie sunt cei mai grei pentru fiecare om.
N-am scris tot asta ca să-mi plângi de milă, ci doar ca să explic de ce soțul meu are mereu buzunarele goale. Eu nu am asemenea probleme – reușesc chiar să strâng bani. Îi mai dau cu împrumut soțului când are nevoie urgent, dar niciodată nu-i dau bani pentru mama lui, pentru nepoți sau pentru sora lui.
Bineînțeles că mi-am amintit de ziua lui Igor, așa că i-am cumpărat un cadou cu o săptămână înainte. Înainte ca soțul să plece la rude, i-am dat cadoul și m-am apucat să văd un film. Nu m-am dus, pentru că între mine și soacra există o antipatie reciprocă.
Ei cred că nu-l iubesc, pentru că nu-l las să bage bani în familia lor, refuz să stau cu nepoții lui sau cu copiii cumnatei. O singură dată am stat cu copiii ei o oră, dar m-au ținut aproape toată ziua, așa că am întârziat la serviciu. Mi-am permis să mă plâng, iar soacra și cumnata m-au făcut nesimțită. De atunci, am refuzat orice rugăminte. N-am avut însă nimic împotrivă ca soțul meu să stea cu nepoții, ba chiar mă jucam cu ei când era cazul.
După ce a plecat, la scurt timp, toată familia lor a venit grămadă la noi, inclusiv cu nepoții. Soacra a intrat în casă ca la ea acasă și a zis:
– Ne-am decis: de ziua lui Igor îi dăm un tablet ales de el, care costă două mii de lei. Deci, îmi ești datoare cu o mie pentru cadou. Hai, dă-mi banii!
Poate i-aș fi luat lui Igor o tabletă, dar nu una atât de scumpă.
Evident că n-am dat niciun ban. La faza asta chiar și soțul meu a început să mă acuze că sunt zgârcită. Am chemat repede pe Igor la calculator și, în cinci minute, am comandat împreună un gadget care să-i placă.
Igor, fericit, s-a dus la maică-sa care stătea tot pe hol. Cumnata are mereu mâinile lungi – la propriu. Soacra nici nu mi-a apreciat gestul și, din contră, s-a enervat.
– Nimeni nu te-a pus să cumperi tu, trebuia să îmi dai banii! Tu trăiești cu băiatul meu și el se tot plânge ca un sărăntoc, nu poate cumpăra nici măcar un bec. Dă-mi mie o mie de lei, că știm bine că aia e leafa fiului meu!
Și dintr-o dată a început să caute prin geanta mea de pe noptieră. M-am uitat la soț și am zis printre dinți:
– Ai trei minute să îi scoți din casă!
Soțul meu și-a luat mama și a dat-o afară. Trei minute i-au fost de ajuns.
Așa că mai bine îl las pe soțul meu să-și „spargă” salariul pe jocuri, decât să-i ia mă-sa toți banii ca pe vremuri. Măcar acum îi cheltuie pe ceva ce îi place, nu pe „fraierii” ăștia din familie.
Să fi știut, mai bine mă măritam cu un orfan! Îi furi banii fiului meu, abia de mai poate să-și cumpere un bec. Duminica dimineața stăteam tolănit
Într-un apartament modest din zona Vitan, București, Ana se pregătea să-și întâmpine oaspeții
