Prietenii mei, pe care îi consider foarte chibzuiți, m-au invitat la ziua lor de naștere. M-am întors acasă flămând.
Am un grup de prieteni pe care îi numesc economi. Pun bani deoparte la orice, de la mâncare până la haine. Nu duc lipsă; sunt oameni care stau bine financiar și mereu au lei în buzunar. Deci, s-ar putea răsfăța dacă ar vrea.
De obicei merg la ei numai când e vreo ocazie specială. În rest, mai mult ne sunăm, ne povestim una-alta la telefon. Luna trecută m-au chemat la ziua cuiva din grup. M-am dus și, ce să vezi, am ajuns acasă cu stomacul gol.
Dimineața, am pus în geantă cadoul cumpărat încă din weekend și m-am dus la serviciu. Petrecerea era la ora 16. La prânz am băut o cafea tare și am mâncat două covrigei, gândindu-mă că mă așteaptă masa festivă. N-am vrut să mă satur înainte, să nu stric surpriza doar fusesem invitat la ziua lor!
La ora stabilită, am ajuns la ei. Am dat cadoul, le-am urat sănătate și noroc. Am spus râzând că sunt lihnit de foame, tocmai ca să nu mă înfrânez la masă. Prietenul meu a zis: Stai liniștit, totul e pregătit!
Era cam opt persoane cu tot cu gazdele. Am intrat în salon și am observat din prima: nicio masă pusă, ci un bufet improvizat. Nici scaune suficiente pentru toți, o canapea mică și cam atât. Sincer, mi-ar fi convenit să stăm toți la o masă adevărată, după o zi de muncă, nu trezit și înghesuit unii lângă alții. Dar asta e, bufet să fie.
Prietena a aranjat pe o măsuță rotundă platouri cu mâncare. Acum regretam că la prânz gustasem doar două covrigei. Pe masă (le-am numărat, nu mi-e rușine!) erau opt felii de salam afumat (favoritul meu), opt felii de pastramă, opt bucăți de cașcaval. Opt rondele subțiri de roșii și de castraveți. Totul feliat foarte subțire și aranjat frumos. Mai găseai două salate micuțe și ceva fructe, la limită pentru cei prezenți. Un ospăț completat de o sticlă de vin. Să servim, dragii mei.
Mâncam pairingul meu cașcaval cu salam și încă îmi era foame! Parcă nici vin nu-mi venea să beau, dacă nu aveam ce să ciugulesc. La un moment dat, prietenul meu spune: Aduc ceva fierbinte. Încă speram la feluri calde. Iese doamna casei cu platouri.
Fiecare primim câte un potoțel de cartofi copți și un ciocănel de pui. Unul singur, fiecare! M-a apucat râsul. Noroc că, măcar, tortul era mărișor. Ne-am distrat, am povestit, dar după o oră și jumătate am plecat acasă, și stomacul meu protestase toată seara.
Am intrat la magazin pe drum, mi-am luat ceva de mâncat. Ajuns acasă, am pus masa ca pentru o zi de sărbătoare și am mâncat pe săturate. Așa au reușit prietenii mei să economisească și la capitolul musafiri.
Tot mă întreb ce rost are să inviți oameni la tine, la o zi de naștere, dacă nu vrei sau nu știi să-i primești cum trebuie? Să fii ospitalier, să te dai peste cap pentru oaspeți asta e firea noastră, a moldovenilor. Astăzi am învățat că zgârcenia nu aduce voie bună la masă, iar data viitoare voi merge pregătit ori voi refuza cu tact.
