Am ajuns la capătul răbdării cu vizitele lor de fiecare weekend!
Poate ați întâlnit și voi genul acela de oameni care cred că tot universul se învârte doar în jurul lor, fără să-i preocupe faptul că ai și tu viața și treburile tale. Cumnatul meu, împreună cu toată familia lui, ne invadează casa aproape fiecare sfârșit de săptămână. Familia lui înseamnă el, soția, cei doi copii ai lor și fratele soției. Toată trupa, cu mic cu mare, vine la noi la dormit fără să întrebe sau să anunțe dacă ne convine sau nu, dacă avem alte planuri ori dacă putem primi musafiri.
Situația asta durează de aproape un an și simt că nu mai pot. Îmi place să găzduiesc lume, dar totul are o limită. Nu reușesc să rezolv nimic din ce am de făcut pentru mine, și după o săptămână grea la serviciu mi-e imposibil să am un moment de liniște în propria casă.
În loc să mă odihnesc, trebuie să stau la cratiță tot weekendul, să țin isonul conversațiilor, să aranjez paturi pentru toți, iar după plecarea lor să spăl munți de lenjerie. De fiecare dată mă întrebam dacă realizează cât de nepotrivit este să dai buzna fără invitație, chiar dacă ești din neam. Poate n-aș fi reacționat atât de urât dacă vizitele ar fi fost rare, dar când ai pe cap vizitatori de cel puțin trei ori pe lună devine insuportabil.
Nici eu, nici soțul meu, nu ne-am permite să facem așa ceva cu alți membri ai familiei. Poate ar fi trebuit să-i “vizităm” la fel, să vadă pe pielea lor ce înseamnă. I-am tot cerut soțului să le spună ceva, dar el ridică din umeri – nu știe cum să abordeze subiectul ca să nu-i jignească. Sau poate că lui îi convine așa, cine știe! Nu mi-a fost de ajutor, așa că a trebuit să găsesc singură o ieșire.
Prima dată, am încetat să mai gătesc în weekend. Au rămas să mănânce ce rămăsese de peste săptămână, iar dacă se termina, le-am spus să-și gătească singuri, eu pot sta și fără mâncare.
Într-o zi, s-au așezat la masă așteptând prânzul și au început să se uite la mine întrebător, fiecare pe rând. Le-am zis verde-n față că nu am gătit nimic, dacă le e foame, pot să-și pregătească singuri. Au rămas cu întrebarea nerostită în priviri, dar n-au mai spus nimic și n-au gătit nici ei. Au băut un ceai și s-au băgat la somn.
Nu am mai dereticat nici înainte de venirea lor, cum făceam altădată. La un moment dat, soția cumnatului s-a plâns că fetița ei are șosete albe care au devenit gri. I-am spus direct că n-am apucat să spăl podeaua, dar dacă o deranjează mizeria, găleata și mopul sunt în baie, să rezolve cum dorește. De atunci nu s-a mai plâns niciodată de curățenie.
Cel mai important însă, am încetat să mă sacrific pe mine pentru alții. Nu-mi mai schimb planurile doar pentru că dau ei buzna în vizită. Am decis că la final de zi trebuie să am și eu viața mea și prietenii mei. Când veneau, stăteam cu ei o oră, apoi îmi ceream scuze politicos și mă ocupam de ale mele. Dacă soțului îi place, să stea și să le țină companie, eu nu mai vreau. Iar dacă nu aveam nimic planificat, mă apuca brusc cheful de o curățenie generală, doar să petrec cât mai puțin timp cu ei.
După o astfel de vizită, cumnatul i-a zis soțului: Cred că ni se termină timpul de vizite, nu-i așa?. Ce revelație! De atunci vin numai dacă discutăm înainte, fără să mai stea la noi peste noapte și mult, mult mai rar. Ați pățit vreodată ceva asemănător? Ce soluții ați găsit voi într-o astfel de situație?
