Mama crede că Ilinca e mai firavă, a izbucnit la urmă Radu. Că trebuie să o ajutăm mai mult, că n-are bărbat.
Noi, cică, suntem bine, stabili…
Stabili? Vera s-a întors scurt. Radu, după ce-am născut, am pus pe mine cincisprezece kile.
Spatele mă omoară, genunchii pocnesc.
Medicul a zis: ori mă ocup de sănătate, ori la anul nu pot să-l mai ridic pe Paulică în brațe.
Trebuie sală! Două ori pe săptămână, o oră jumate.
Tu tot la serviciu, ba de dimineață, ba seara. Pe cine să rog să stea cu copilul?
Mama ta, bunica lui Paulică, nici n-aude. Mai are deja o nepoțică!
Radu tăcea.
Chiar, pe cine?
Vera lipi fruntea de geamul rece și o urmărea pe bătrâna Dacie a soacrei, care scotea greu din parcare, grăbită ca la maraton.
Stopurile roșii licăreau a rămas-bun și dispăreau la colț.
Ceasul din bucătărie arăta fix șapte seara.
Marioara a stat la ei patruzeci și cinci de minute cronometrate.
În sufragerie, Radu încerca să-l țină ocupat pe fiul lor, care se juca fascinat cu roata unui camion de plastic, aruncând câte-o privire spre ușă, după bunica dispărută.
A plecat? a intrat Radu pe fugă în bucătărie, masându-și ceafa țeapănă.
A zburat, i-a răspuns Vera sec. A zis că Paulică deja e nervos și obosit și nu vrea să-i strice programul.
Bine, chiar a scâncit un pic când l-a luat în brațe, s-a străduit Radu să pară vesel, dar i-a ieșit strâmb.
O fi scâncit, că nici n-o mai recunoaște! De trei săptămâni n-a călcat pe la noi.
Vera a închis brusc dulapul și a început să adune ceștile murdare în chiuvetă.
Hai, las-o, Vera, a încercat Radu s-o ia în brațe, dar ea s-a eschivat, întinzându-se după burete. Mama… s-a obișnuit cu Ancuța.
Ea deja e mare, are patru ani, cu ea e mai ușor…
Nu-i mai ușor cu ea, Radu! E mai interesant pentru maică-ta, atât!
Ancuța e fata Ilincăi. Iar Ilinca e fiica preferată.
Iar noi noi suntem ca brânza uitată într-un colț.
Vinerea trecută, scenariul s-a repetat identic.
Marioara a poposit vreo zece minute, i-a adus lui Paulică o jucărie de plastic de doi lei, apoi a început să privească insistent spre ieșire.
Radu doar a strecurat că sâmbătă are muncă pe teren și dacă nu poate mama să stea puțin cu nepotul, cât merge Vera la farmacie și la cumpărături.
Vai, Radule, nici vorbă! a dat din mâini Marioara. Eu cu Ancuța mergem la teatru de păpuși, apoi trebuie să rămână la mine tot weekendul, Ilinca e obosită, săraca, nu mai poate, trebuie să-și aranjeze și ea viața!
Ilinca își crește copilul singură, dar singură e mult spus.
Cât Ilinca se regăsește prin oraș și schimbă iubiții ca șosetele, Ancuța locuiește săptămâni la bunica.
Mama o ia de la grădi, o duce la dansuri, îi cumpără haine scumpe, știe pe nume toate păpușile din cameră.
Ai văzut ce-a pus la status? Vera a arătat spre telefon. Uite ce postează maică-ta.
Radu a luat telefonul, s-a uitat: Ancuța mănâncă înghețată, bunica o dă în leagăn, apoi meșteresc ceva din plastilină.
Descriere: Fericirea mea cea mare, bucuria mea.
Ea și-a petrecut tot weekendul cu ele, Vera mușca buza să nu plângă. La noi s-a oprit zece minute! La ele idilă…
Radu, Paulică are doar un an. E nepotul ei. Și fiul tău. De ce îl tratează așa?
Radu a tăcut. N-avea ce să zică.
Își amintea cum luna trecută l-a sunat mama la miezul nopții, că i-a crăpat țeava și se inundă tot, iar el a mers în pijama jumătate de oraș s-o rezolve.
Acu un an, a plătit un credit mic luat de ea ca să-i cumpere Ilincăi telefon pentru ziua ei.
Sâmbăta, el săpa în grădina Marioarei, în timp ce sora cu fetița făcea plajă la șezlong pe pătura cea bună.
Mai încercăm odată s-o rugăm, a zis Radu ezitant. Îi explic, nu-i moft, e cu sănătate.
Vera n-a zis nimic. Știa că discuția e pierdere de timp.
***
Discuția s-a consumat marți seară.
Radu a dat difuzorul pe speaker, să audă și Vera.
Mamă, salut! Uite, e vorba că Verei i-a prescris medicul sală și masaj, e de la coloană…
Eh, dar ce sală, măi Radule? chicotea Marioara, în fundal se auzea Ancuța râzând. Să facă acasă gimnastică. Să mai lase pâinea, și nu mai doare nimic!
Mamă, nu merge așa, doctorul a spus clar: sport, masaj. N-ai putea sta cu Paulică marți și joi, de la șase la opt? Te aduc eu acasă.
Liniște.
Radule, știi programul meu. O iau pe Ancuța la cinci de la grădi, avem dansuri, mergem în parc…
Ilinca lucrează până târziu, se bazează pe mine! N-am cum să abandonez un copil ca să sară Vera pe bandă la sală!
Mamă, și Paulică-i nepotul tău, și el are nevoie de bunică. Tu-l vezi o dată pe lună!
Lasă-mă, te rog… Ancuța e fată, se lipește de mine, mă iubește. Paulică e mic, nici nu pricepe, când oi vrea, vorbim mai târziu. Acum desenăm. Hai, salut!
Radu a lăsat telefonul încet pe masă.
Deci fiul meu trebuie să merite atenție, să crească până îi vine și lui rândul la bătrână?!
Radu, eu m-am așteptat exact la reacția asta…
Adevărat! Vera deja ridica tonul. Exact de când am ieșit din maternitate, când a întârziat două ore că-i trebuiau Ancuței colanți…
Pe mine nu mă doare că mă crede grasă sau leneșă. Mă doare pentru Paulică. O să crească și-o să întrebe: Mama, de ce bunica Marioara doar cu Ancuța stă, cu mine niciodată?
Ce să-i zic? Că tu, Radu, ești doar omul cu banii și cu cheia franceză la dispoziția mamei, iar soră-ta e minunea familiei?
Radu s-a ridicat și a început să măsoare bucătăria cu pași mari. După zece minute de dansat printre scaune, s-a întors hotărât:
Gata! Mai știi renovarea aia de la bucătăria mamei?
Vera dădu din cap.
Puseseră bani deoparte jumătate de an, că voiau să-i facă o surpriză Marioarei la aniversare.
Radu găsise deja mobilă, vorbise cu meșteri, negociase discount.
Costa cât un abonament pe 12 luni la sala de top plus bazin și antrenor personal pentru Vera.
Renovarea pică, a declarat Radu. Mâine sun la magazin să anulez tot.
Ești serios? Vera făcea ochii mari.
Complet. Dacă mama are timp și energie doar pentru o nepoată, să se descurce tot cu ea și la treabă prin casă. Ori îl roagă pe Ilinca, s-o ducă la piață, să-i schimbe bateria la robinet, să-i plătească ratele. Iar noi luăm bonă pentru orele când ești la sală.
***
A doua zi de dimineață, Marioara a sunat singură.
Radule, ai zis că vinerea asta poți trece să te uiți la hota mea? Nu mai trage deloc, e fum peste tot. Și Ancuța mă tot întreabă de tine!
Radu, pe scaun la birou, închise ochii.
De obicei, zbura să-i rezolve, intra pe la Dedeman, măsura, instala.
Dar acum…
Nu vin, mamă, a zis fără nervi.
Cum nu vii? s-a smiorcăit Marioara. Mă lasă hota, mă intoxic în bucătărie!
Roag-o pe Ilinca. Sau pe vreunul din băieții ei. Eu am treabă și timp limitat, că Vera își ține de sănătate; liber am doar cu Paulică, să stau cu el cât ești tu indisponibilă.
Pentru prostiile astea, măi băiete?! Renunți la mama pentru niște mofturi de nevastă?!
Nu renunț la nimeni. Doar am priorități, exact ca și tine.
Tu cu Ilinca și Ancuța, eu cu Vera și Paulică.
Mi se pare cât se poate de corect.
Mă iei peste picior?! Eu te-am crescut, te-am făcut om! Acum mă tratezi ca pe-o vecină?
Ce-ai făcut, mamă? liniștit a întrebat Radu. Ai ajutat-o pe Ilinca pe banii mei? I-ai dat pauze la ștrand cât eu săpam la tine-n grădină?
Uite, și de mobilă am renunțat. Investim în familie dăm de bonă, măcar știm la ce folosim banii.
În secunda următoare, a urlat telefonul:
Nesimțitule! Eu v-am crescut cu sânge, m-am sacrificat! Tu și cu nevastă-ta, două jigănii! Ancuța-i singura care o iubesc cu tot sufletul, ea e comoara mea. Paulică și voi… de ce-aș iubi eu pe toți?
Și-a închis brusc.
Radu tremura ușor, dar, culmea, îi era ușor pe suflet.
Un imbold îi spunea că abia acum începe distracția.
Mama urma să-l sune pe Ilinca, să bage argumente și șantaje. Să curgă sms-urile cu Ești un frate egoist, nu vă pasă de noi!.
Lacrimi, amenințări, milogeală…
Așa a fost.
Seara, când a ajuns acasă, Vera îl aștepta la ușă: deja primise blestemul pe whatsapp.
Ești sigur că facem bine? l-a întrebat ea, după ce l-au adormit pe Paulică și s-au pus la masă. Tot maică-ta rămâne…
Mamă e aceea care-și iubește toți copiii și nepoții, nu cea care alege favoriți și-i tratează pe restul ca pe slugi sau bancomate!
M-am săturat, Vera. Să tot închid ochii, să zic așa e ea, cu caracter. Dar după tot ce-a zis de tine și de Paulică… E gata.
**
Scandalul a ținut mult.
Atât Ilinca, cât și Marioara, rămase fără sponsorizări, au umplut telefoanele de sute de mesaje: ba implorau, ba amenințau, ba jigneau, ba veneau cu argumente.
Radu și Vera au rezistat, n-au răspuns la provocări.
Peste două săptămâni, a venit Ilinca personal pe la Radu.
A urlat din hol că-i un bărbat sub papuc, că mama n-are de mâncare, dă bani, plătește facturi!.
Radu a închis ușa, zicându-și că destul a fost feciorul recunoscător. Acum era timpul să fie om pentru familia lui.
