– Bună ziua, doamnă Natalia! Sunt Ioana, viitoarea dumneavoastră noră. Aș vrea să ne întâlnim și să discutăm. Când și unde vă este convenabil? Doamna Natalia s-a încordat, mai ales la cuvintele „viitoarea noră”. Ce noutăți sunt acestea? Vadim nu mi-a spus că intenționează să se căsătorească cu ea. – Bună, Ioana. Astăzi la ora 18:00, vă aștept la mine acasă. „Oare despre ce vrea să vorbim? Să fie însărcinată? Sigur, a făcut asta ca Vadim să se însoare cu ea, știm, am mai văzut.” La ce se gândește el? Nu e de nasul nostru. Nu ca Vadim. Arhitect cu viitor strălucit. Apartament propriu, mașină, frumos, deștept. Un mire de invidiat. Oricine ar fi fericită, dar nu, a ales pe această fată… Doamna Natalia a făcut curat în casă, a mers la magazin. Sufletul îi era neliniștit. Pe Ioana a văzut-o de câteva ori și nu a plăcut-o din prima. Vadim a adus-o să o cunoască, apoi doar la o cafea, să discute. Și de fiecare dată, doamna Natalia îi spunea tot ce crede despre această fată. – Fiule, nu mai sunt altele? De ce tocmai ea? Ce are special? Neînsemnată, slabă, micuță. Pe vremuri, bărbaților le plăceau alte fete! Nu e potrivită pentru tine! – Mamă, o iubesc, pentru mine e cea mai frumoasă! Și gătește dumnezeiește! Borșul ei e delicios! Aceste cuvinte au durut-o. Până acum, el lăuda mereu mâncarea mamei, iar acum acea fată gătește borșuri divine. Ioana a venit la ora stabilită. A adus prăjituri – coșulețe cu cremă de albuș. Doamna Natalia le iubea. „Ce șmecheră, vrea să mă cucerească…” – Doamnă Natalia, nu o să ocolesc subiectul. Vadim mi-a făcut o propunere și am acceptat. Așteaptă momentul potrivit să vă spună. Se teme că nu veți primi vestea bine. – Desigur, dragă! De ce să mă bucur? – Vreau să facem un acord. Ascultați-mă, vă rog. Știu că l-ați crescut singură pe Vadim. V-ați căsătorit pentru că ați aflat de copil, dar nu a fost o viață fericită. Soțul v-a părăsit. Și pe mine mama m-a crescut singură, tata a murit tânăr. Știu ce înseamnă să crești într-o familie incompletă. Ați pus toată dragostea și sufletul în fiul dumneavoastră. Vă mulțumesc enorm. E educat, bun, atent. E meritul dumneavoastră. Aveți cu ce vă mândri. Doamna Natalia a dat din cap aprobator. Așa e. E doar meritul ei că fiul a crescut așa. Ioana a continuat. – Visați ca fiul să se căsătorească cu o fată frumoasă, de succes, bogată. Și apare eu. Mică, neînsemnată, din familie simplă. Salariul nu e mare. O partidă nereușită pentru fiul dumneavoastră. Din perspectiva dumneavoastră. Acum sunteți confuză, nu știți ce să faceți, cum să-l convingeți să nu se căsătorească cu mine, nu-i așa? Doamna Natalia a ridicat din umeri și a dat din cap. Exact așa. – Uitați ce se poate întâmpla. Vadim nu vă va asculta. E hotărât. Veți încerca să-l convingeți. Veți ajunge să vă certați. La nuntă, desigur, nu veți veni. Fiul nu v-a ascultat. Așa e? – Da, așa va fi. – Veți povesti tuturor ce fiu nerecunoscător aveți, cât ați făcut pentru el și iată răsplata. Unii vă vor compătimi, alții vor zâmbi. Noi vom fi fericiți împreună. Veți ignora supărată. Voi avea un copil, Vadim vă va anunța. Dar veți refuza să vedeți nepotul sau nepoata. Nu recunoașteți căsătoria, deci nici copilul. Mama mea va avea grijă de nepot, va ieși cu el, îi va spune povești, îl va răsfăța. Va fi cea mai iubită bunică. În acest timp, veți sta singură în apartament, veți privi televizorul și vă veți supăra că viața a fost așa, că sunteți singură, nimănui nu-i pasă. De sărbători va fi și mai trist și singur. Toți cu familiile, iar dumneavoastră din nou singură. Supărarea nu vă va lăsa. Sănătatea va conta mai puțin, veți ajunge la spital. La alții vor veni vizitatori, la dumneavoastră doar vecina și prietena. Cu fiul și nora „rea” nu vreți să vorbiți. Veți trăi singură, fără să știți cum crește nepotul, nimeni nu vă va spune „bunică”, nimeni nu vă va felicita de ziua dumneavoastră. Și va fi alegerea dumneavoastră. Sau, poate, va fi altfel. După ce plec, veți analiza totul. Și, ca mamă înțeleaptă și iubitoare, veți accepta alegerea fiului, căci dacă m-a iubit, a avut motive. Să știți, nu sunt chiar atât de rea. La serviciu sunt apreciată, mama mă iubește, sunt om de treabă. Voi fi soție și mamă bună. Și, cel mai important, îl iubesc pe fiul dumneavoastră, iar el mă iubește pe mine. Când Vadim vă va spune că vrea să se căsătorească, îl veți lăuda, veți spune că îi acceptați alegerea. Înțeleg că poate nu veți simți dragoste pentru mine, dar măcar respect și tact, atât e suficient. Nici eu nu am sentimente calde pentru dumneavoastră, dar sunt dispusă să le schimb. La nuntă vă vom pune la loc de onoare. Veți admira fiul și puțin pe mine. Când voi avea copil, veți fi mereu oaspete dorit. Copilul va avea două bunici iubitoare, și e minunat. Nu voi spune niciodată ceva rău despre dumneavoastră, și nici dumneavoastră despre mine. Avem un scop comun – să-l facem pe Vadim fericit. Haideți să colaborăm. Gândiți-vă și sunați-mă, să știu la ce să mă aștept. Mulțumesc pentru ceai, doamnă Natalia, toate cele bune! După ce Ioana a plecat, doamna Natalia s-a așezat în fotoliu lângă fereastră și a reflectat. Avea dreptate! Așa a fost și așa va fi! Și, într-adevăr, ce contează că nu-i place viitoarea noră? Cu ea va trăi fiul. Se va certa, va încerca să-l convingă – și ce va câștiga? El se va întrista, dar tot se va căsători. A văzut cum îi strălucesc ochii când o privește pe Ioana. Dacă nici borșul mamei nu mai e la fel de gustos… Ce va câștiga? Nimic. Va rămâne singură cu supărarea, în timp ce cealaltă bunică va crește nepotul. Și ea ar vrea. Dar nu va putea. Dacă… Nu, nu va fi așa, dacă… – Alo, Ioana… Accept acordul tău. Nu vreau să stau singură și să sufăr, vreau să fiu aproape de fiul meu, deci și de tine. Și nepotul să mi-l dați în weekend, bine? Și încă ceva. Ce pui tu în borș de-l iubește Vadim așa? Ioana a râs. – Doamnă Natalia, borșul dumneavoastră e la fel de bun, vă asigur. Dar vă spun secretul, e vorba de condimente. Mă bucur că ați acceptat acordul, așa va fi bine pentru toți. Vadim avea dreptate, sunteți o mamă înțeleaptă și iubitoare! Au trecut trei ani. – Vadim, dragul meu, uită-te la Andrei, cum se strâmbă, e copia ta! Ce băiat minunat, sunt atât de fericită că am nepot! Și, Ioana, îți mulțumesc pentru acel acord. Ai avut dreptate… – Ce acord? Prima dată aud! – Eh, Vadim, avem noi secretele noastre cu Ioana… Doamna Natalia și nora s-au privit complice și au zâmbit una alteia.