În holul apartamentului o așteptau două saci cu lucruri.
Ce, serios?! Nu doar că alimentez fetița ta, acum vrei să-mi pui pe gât și un băiat?
Aţi pierdut minţile? Să se ducă la draculu!
Deşi Ancuţa încerca să liniştească soţul, să-l convingă, chiar a plânge, el se ţinea pe cuvânt: Fie că Năstasia să se ocupe de bebeluş şi de treburile casei, fie plec eu!
Năstasia, de când se aducea aminte, se străduia să câştige dragostea mamei, Darinei. Dar nu prea ia ieşit chiar şi când a locuit cu părinţii săi primii cinci ani, mama era rece ca gheaţa.
Da, se ocupa de fetiţă: o hrănea, o îmbrăca, îi spăla hăinuţele, o ducea la grădiniţă, dar nu io dădea nici o mângâiere.
După divorţul părinţilor, tatăl a plecat undeva şi nu la mai văzut. Întâlnirile cu el erau rare, el lucra ore întregi şi pleca mereu la muncă, iar când era acasă se ceartă cu mama. Aşa că dispariţia lui Năstasia nu a fost prea dureroasă, însă de mamă îi era dor.
Imediat după despărţire, Darina a trimis fetiţa să locuiască la bunica, Nela, în satul de la marginea oraşului Iaşi.
Nu ești o nenorocită, Năstasia, a spus bunica, mama ta a avut o viaţă grea, dar merită să fie fericită. Sau nu o iubeşti?
O iubesc, a răspuns Năstasia, înghiţând lacrimi, fără să înţeleagă de ce mama pare mai fericită fără ea.
Mai târziu, Năstasia a aflat, din poveştiri pe care le-a auzit la ureche, că în tinereţe mama fusese îndrăgostită de un Borys, cu care plănuise să se căsătorească, dar au avut o ceartă şi el sa căsătorit cu o fată mai promiţătoare. Supărată, mama sa căsătorit cu tatăl Năstasia, care o iubea nebuneşte, ia născut o fetiţă şi a încercat să uite trădătorul. Nu a reuşit prea bine, dar viaţa a căpătat un aer normal: soţi, copii, apartament şi chiar un job.
Până nu sa întors Borys în viaţa ei. El nu părea prea păcătos; a cerut iertare şi ia promis că îi va oferi munţi de aur. Năstasia, care se lupta cu soţul neîndrăgit, a sărit în braţele lui ca în apele unui râu cu curenţi puternici.
Noua soţie nu era deloc încântată să vadă în casă o fetiţă a unui alt bărbat, aşa că Darina a trimis rapid fetiţa la bunica. Nela nu stătea departe de Năstasia, dar era severă: o învăţa să ajute la treburile gospodăreşti, la îngrijirea animalelor şi la grădină. Striga uneori, dar, în fond, trăiau în armonie.
Mama venea aproape în fiecare lună, iar Năstasia aştepta cu emoţie fiecare vizită. Se imagina cum, la întoarcere, mama o va strânge în braţe, o sărută şi îi va spune: Hai să mergem acasă, drăguţa mea. Mie dor de tine.
Uitea, Năstasia! a chicotit prietena ei, Lia, cu un aer dispreţuos. Toată lumea ştie că mama ta te-a schimbat pe un bărbat și tu eşti încă în așteptarea unor minuni!
Nu înţelegi nimic!, a replicat Năstasia. E doar situaţia
Exact! O situaţie extraordinară! a chicotit Lia, şugubând.
Au avut câteva certuri serioase pe această temă, dar sau împăcat, căci erau prietene.
Bunica Nela a murit când Năstasia a împlinit 15 ani. Deşi a fost tristă, Năstasia a ştiut că în sfârşit poate locui cu mama. Nu avea să fie abandonată la un orfelinat.
Totuşi, nu a fost uşor. Tatăl, Borys, a sugerat: Trimiteo pe fetiţă la un alt oraş, să ia şi cazare, şi să înveţe o meserie.
Boryș, nu poţi face aşa, a protestat timid Darina. Poate aş avea şi eu un pic de stres după moartea bunicii şi, pe deasupra, ce vor spune oamenii
Tu eşti mereu la muncă, nu o vei vedea niciodată. Eu mă voi ocupa de ea.
Bine, să încercăm, a bârfiat tatăl, deranjat.
Năstasia la urăsc cu şi mai mult. Dacă nu ar fi fost pentru Borys, ar fi trăit cu mama în fericire.
A încercat să câştige aprobarea Darinei, folosind tot ce învăţase de la bunică. Apartamentul strălucea de curăţie, iar mama a uitat să spele şi să calce rufele. Năstasia gătea mai bine decât ea. În plus, studia din greu, planificând să devină coafeză după clasa a noua, ca să poată săşi întreţină mama.
Credea că, dacă va reuşi, îşi va putea lăsa pe Borys în urmă, căci mama trăia pe cheltuielile lui de mult.
Se părea că Darina nu iubea prea mult pe soţul ei. Era frumoasă, tânără, veselă, în timp ce el era cu burtică, cu păr puţin căzut şi cu chef de prostii. Dar Năstasia păstra aceste gânduri pentru sine.
După un an, când era la colegiu, a aflat că mama are un nou chiclet un bărbat tânăr, atrăgător şi cu bani, pe nume Nicolae. Au ieşit împreună câteva luni şi planificau să se căsătoresc.
Îţi va plăcea!, a exclamat mama, mândră, povestind despre viitorul lor în casa de la ţară, cu angajaţi şi tot cevaşi doreşte.
Eşti sigură?, a întrebat Năstasia, sceptică.
Și ea credea că Darina merită mai mult decât Borys, dar nici pe Nicolae nu ise părea de încredere.
Absolut! a răspuns mama.
Nicolae, însă, a aflat că Năstasia era însărcinată sau, cel puţin, că Darina spera la un copil şi a fugit. Sa dovedit că avea o soţie, doi copii şi un socru influent.
Dacă socrul află de noi, amândoi vom fi în belea, a avertizat el pe mama. Hai să nu mai vorbim, fă un avort.
Darina nu a vrut să renunţe, căci termenul era deja avansat. Se temea de furia socrului şi de consecinţele lui.
Trebuie să mă salvezi, a implorat mama, cu lacrimi în ochi. Mai ales dacă Borys mă va lăsa singură.
Mămică, o să ne descurcăm, a răspuns Năstasia, gândinduse la jobul care se apropia.
Cum să ne descurcăm?!, a strigat Darina, disperată, apoi a cerut: Dacă nu vrei să rămâi fără mamă, ajutămă.
Desigur, mamă! Te iubesc! a zis Năstasia, cu ochii umezi.
Planul era simplu: Darina să nască şi să înregistreze copilul pe numele Năstasia. În vreme ce Năstasia avea 17 ani, nimeni nu ar fi observat absenţa tatălui. Nu trebuia să explice de ce sa născut copilul.
Până la șapte luni sarcina a rămas mică, iar Darina a evitat să iasă din casă. Au plecat apoi la o colonie de vacanţă pentru a se odihni, iar născutul a avut loc acasă, asistat de o moașă contra cost, desigur.
Borys, în acel moment, era plecat la vacă pentru șase luni, așa că nu ştia nimic.
Năstasia nu a fost prea curioasă de detalii; mama a pus totul la punct și sau întors acasă cu micuțul Dan, pe care oficial îl înregistra ca fiind al ei.
Ce-i asta?!, a țipat Borys, văzând bebeluşul în apartament.
Boryș, nu te încălzi! Îți explic totul, a încercat Darina să-l calmeze. E prima dragoste a fetei, nefericită, dar copilul nu are vină.
Ceaaa? Nu doar că alimentez fiica ta, acum vreţi să-mi puneţi și pe gât un copil?
Ai pierdut mințile?, a strigat el, amenințând să-l dea la groapa lui.
Darina a încercat să-l convingă, chiar a plâns, dar el a spus: Fie ca Năstasia să curețe casa cu bebeluşul, fie plec eu!
Nute-în-întroba, Boryș, se liniștește, totul va fi bine, a promis mama Năstasia.
Dar lucrurile nu sau îmbunătăţit. Două zile după sosirea lui Boryș, Năstasia sa întors de la plimbare cu Dan și a găsit în hol două saci cu lucruri.
Tatăl, cu o privire amenințătoare, stătea acolo, iar Năstasia nu avea nicio alegere. Darina, tremurând, la privit pe bărbat cu ochi imploratori.
Năstasia, poate pui copilul în orfelinat? a șoptit ea, temânduse de soţul ei.
Atunci Năstasia a înţeles că nu va primi niciodată iubirea, afecţiunea şi înţelegerea mamei. Ea a decis să îşi ia copilul şi să plece.
A luat delicat bebeluşul din cărucior, la încredinţat mamei și a ieșit din apartament cu un singur sac, cel cu hainele ei. În acea casă nu mai avea loc pentru ea.
