Drept moștenire de la fostul soț alcoolic, Elena primește grijă asupra soacrei sale bătrâne. Sunt divorțați de zece ani. Nu doar din cauza băuturii lui, dar și fiindcă avea obiceiul să ridice mâna la ea. Încă de atunci au rupt orice legătură. Fiul lor, Andrei, s-a căsătorit și s-a mutat în alt oraș. N-a păstrat relația cu tatăl său cine și-ar dori un tată alcoolic? Tatăl oricum nu a arătat vreodată dragoste față de copil.
Într-o dimineață de duminică, Elena primește un telefon care îi aduce o veste proastă… fostul soț a murit. Nu avea pe nimeni care să-l îngroape, așa că ea și fiul ei se ocupă de toate pregătirile pentru înmormântare. I-au făcut o înmormântare ca la carte.
Dar a rămas bătrâna și bolnava soacră. Ce să facă cu ea? Dacă ar fi fost o femeie liniștită, poate că ar fi fost altfel, dar nu mereu a venit cu surprize. Pe toată durata căsniciei, nu a făcut decât să le stea în cale.
Soacra locuia la marginea unui sătuc din Moldova, într-o căsuță bătrânească. După înmormântare, Andrei s-a întors la familia lui. Grija de baba căpoasă a căzut pe umerii Elenei.
Ce să facă? Merge la ea de câteva ori pe săptămână. Îi duce cumpărături de care bătrâna niciodată nu e mulțumită, dar tot le mănâncă. Se ocupă de spart lemne. Firește, e greu, dar n-ar fi putut s-o lase singură. Cum să lași un om neajutorat în voia soartei?
Așa trec trei luni, și bătrâna se stinge. Surpriza vine după: în testament, îi lasă Elenei casa și o sumă bună de bani vreo 120.000 de lei moldovenești puși deoparte o viață. Atâta recunoștință, după atâta amar de ani.
