Mă așteptam la un copil liniștit să tacă în sfârșit! Mă sătură! strigă Mihai și iese din dormitor, trântind ușa cu putere.
Sânziana suspină și strânge mai tare micuțul Mihăiță la piept. Bebelusul de șase luni plânge neîncetat, iar obrajii lui mici se rumenesc de efort. Sânziana îl legănă, murmurând un cântec de leagăn, dar băiatul nu se liniștește.
Hai, micuțule, calmează-te, șoptește ea, mângâindu-i spatele mama e lângă tine, totul e în regulă.
Ultimele luni se transformă pentru ea într-un șir nesfârșit de nopți nedormite și griji. Mihăiță crește agitat, se îmbolnăvește des și se trezește în miezul nopții. Sânziana acceptă această realitate, scufundându-se total în maternitate. În schimb, Mihai pare să trăiască într-o lume paralelă, fără copil care plânge și fără responsabilități.
În timp ce legănă fiul, gândurile Sânzianei zboară la discuția de ieri cu prietena ei.
Ajută el la ceva? întreabă Irina, amestecând cafeaua.
Unde e el, clatină Sânziana capul. Mihai e la muncă, la prieteni sau la mama lui. Vine acasă doar să doarmă pe canapea.
Îți dă bani? Înțelege că ești în concediu de creștere?
Întrebarea o face pe Sânziana să zâmbească amar.
Uneori dă, dar nu e deloc de ajuns. Scutecele, formulele, medicamentele costă o avere.
Acum, privind cum Mihăiță în sfârșit adoarme, Sânziana-l așază cu grijă în pătuț și iese din camera copilului spre bucătărie. Apartamentul o întâmpină cu liniște Mihai e deja adormit.
Următoarele două săptămâni devin un coșmar. Mihăiță nu mai doarme noaptea, țipetele lui răsună prin tot apartamentul. Sânziana abia stă în picioare de oboseală, iar Mihai, întors dimineața, se înfurie tot mai tare.
O faci intenționat? scârțâie el într-o noapte, smulgând perna de sub cap. De ce nu poți să-l liniștești? Eu trebuie să dorm!
Sânziana continuă să legneze.
Încerco! E doar un copil mic, îi doare, îi erup dinții.
Mihai apucă plapuma și se îndreaptă spre ușă.
Și eu nu am treabă cu asta! Mă duc să dorm în sufragerie. Și rezolvă tu cu țipătul ăsta!
Zilele trec. Mihai apare acasă din ce în ce mai rar. Sânziana aproape nu mai vorbește cu el nu mai are putere nici să ridice un cuvânt.
Într-o seară, Sânziana se întoarce de la plimbare și deschide ușa. Mihai stă în hol, cu o geantă de voiaj în mână.
Ce sa întâmplat?
Mihai nu o privește pe ea, nici pe copil.
Mă duc la mama, spune el, închizând fermoarul. Până când Mihăiță va crește, nu mai vreau să stau aici.
Sânziana se încordează, necrezând ce aude.
Glumești?
Nu, răspunde el, fără să o privească. Tot eu vreau să dorm noaptea. E imposibil să trăiesc așa copilul urlă tot timpul, iar tu nu faci nimic.
Sânziana așază cu grijă căruciorul, să nu-l trezească pe Mihăiță, și își încrucișează brațele.
Îți aduci aminte că tu însuți ai vrut să avem copilul? vocea ei tremură de furie ținută. Spuneai că e momentul potrivit și că vom reuși împreună.
Nu mam gândit că va fi așa de greu, oftează Mihai. Credeam că vom avea un copil normal, liniștit.
Sânziana îl privește în mut, în timp ce el ia geanta și trece spre ușă. Nu mai are forță să țipe. Mihăiță se agită în cărucior, iar ea începe să-l legneze automat.
Voi suna, aruncă Mihai, și pleacă.
Sânziana rămâne în hol, nemișcată câteva minute, apoi se duce încet în bucătărie și se așează pe scaun. Lacrimi curg pe obraji, dar ea nu le observă.
A doua zi sună la mama ei.
Liana, draga mea, vocea mamei e agitată. Ce sa întâmplat?
Mihai a plecat. A zis că se va întoarce când Mihăiță va crește.
Ce înseamnă a plecat? reacționează mama. Care e tatăl lui? Cere divorț și pensie alimentară. Nu sta pe gânduri!
Două săptămâni Sânziana așteaptă un telefon. Nu vrea să distrugă familia atât de repede, dar telefonul rămâne mut. Mihai dispare din viața lor, ca și cum nu ar fi existat niciodată.
Sânziana decide că a ajuns momentul și ia o hotărâre
În casă, deja o așteaptă soțul ei.
Ce ai făcut? De ce ai cerut divorțul? Suntem o familie! Eu sunt tata!
Sânziana zâmbește amar.
Tata? Ești plecat de aproape o lună. Niciun apel! Nici măcar nu ai întrebat de Mihăiță!
Am luat o pauză! Aveam nevoie să gândesc.
Sânziana se întoarce.
Eu aveam nevoie de un bărbat, nu de un laș care fuge când devine greu. Eu fac totul singură. De ce aș vrea un soț așa?
Divorțul se finalizează rapid. Sânziana reușește să obțină pensia alimentară de la Mihai. Primul an al lui Mihăiță trece fără tatăl. Mihai sună o dată la două luni, întreabă cum merge, dar nu mai face altceva.
Când băiatului împlinesc un an și jumătate, devine mai calm. Atunci Mihai începe să apară mai des, cerând să petreacă weekenduri cu ei, mereu trei.
Vreau să fiu prezent în viața fiului! Dă-mi o șansă.
Ea acceptă nu vrea să-i priveze pe Mihăiță de tată. Așa trec încă șase luni.
După o ieșire la cafenea și o plimbare, revin în apartamentul Sânzianei. Fostul soț cere să intre în baie să-și spele mâinile. Sânziana dă din cap și se ocupă de copil îl schimbă, îl îmbracă în pijamale și îl așază în joacă cu jucării.
Sânziana! strigă din baie, furios. Ce-i asta? Poți să explici?
Ea aruncă o privire spre hol. Mihai stă în ușă, ținând o periuță de dinți în mână.
Ce sa întâmplat?
Mihai roșu de furie.
De ce sunt două? Două periuțe. Îmi explici?
Sânziana ridică din umeri.
E periuța prietenului meu. El vine la mine din când în când. Ce-i cu asta?
Fața lui Mihai se încruntă.
Mă înșeli?! Nu te rușinezi?!
Înșel? clipește Sânziana șocată. Suntem divorțați de un an!
Divorțul e doar o formalitate! aruncă Mihai periuța în aer. Voi să te ajut cu copilul. Credeam că, odată ce Mihăiță va crește, mă voi întoarce! Îți fac o nouă propunere!
Sânziana nu ascunde uimirea.
Ai întrebat dacă-mi trebuie un bărbat așa? Eu te suport doar pentru fiu. Mam săturat de tine încă de când ai plecat!
Mihai continuă să țipe:
Ce zădărnică! Miai distrus familia! Nu iai lăsat fiului să crească cu tatăl lui! Aduci un străin în casă!
Mihăiță, speriat de glasurile ridicate, încep să plânge în joacă. Sânziana îl ia în brațe.
Străinul a fost mare ajutor pentru mine, spune încet, liniștind copilul. Lam întâlnit la un magazin, la trei luni după divorț. Eram obosită și muncisem de acasă. El a devenit sprijinul meu.
Apoi adaugă:
Maxim este stâlpul meu. Tu nu ești decât un bărbat care vine uneori să se joace cu fiul. Pentru mine ești un gol.
Mihai roșește, aruncă periuța pe podea și se îndreaptă spre ușă.
Vei regreta, șoptă el.
După aceea, Mihai devine distant la întâlnirile cu fiul, găsind mereu scuze să o insulte pe Sânziana.
Mama e rea, nu? șoptește el lui Mihăiță. A despărțit familia. Dar nu-ți face griji, mama ta va înțelege și va repara totul!
Sânziana suportă, dar întro zi nu mai poate.
Ascultă-mă bine, spune ea când Mihăiță adoarme în cărucior după plimbare. Nu mă voi întoarce la tine, chiar dacă eu și Maxim ne despărțim. Tu nu ești omul pe care să mă pot baza.
La cine să-i mai contez eu! răspunde Mihai, cu glas de șarpe.
După acea discuție, Mihai nu mai vine la copil. Nu mai sună. Sânziana simte un ușurare ciudată își dă seama că el nu voia o familie, ci doar o viață comodă.
Trei luni trec fără vești de la el. Sânziana privește cum Mihăiță se joacă cu Maxim, construind turnuri din cuburi, și își dă seama cât de norocoasă este. Băiețelul se încrede în Maxim, râde când acesta îl aruncă în sus.
Întro zi, Maxim se apropie și îi ia mâna.
Lina am vrut să-ți întreb ceva Vrei să te căsătorești cu mine?
Sânziana zâmbește, nu are de gând să stea pe gânduri:
Da.
Seara, Sânziana îl pune pe Mihăiță la culcare. Deodată își dă seama că nu se gândește nici la fostul soț. Viața ei începe un nou capitol și nu mai există loc pentru greșelile trecutului.
