Când eram însărcinată pentru a doua oară, la ușa apartamentului nostru a bătut o tânără cu un bebeluș în brațe. Nu mi-aș fi putut imagina vreodată că așa ceva sar întâmpla, mai ales că nu știam cu adevărat cu cine petreceam toți acei ani.
Lumea mea sa schimbat atunci când am împlinit cincisprezece ani și lam cunoscut pe Andrei, care avea atunci șaptesprezece. Ne-am căsătorit la cinci ani după și, în decurs de un an, am aflat că așteptăm un copil. Când nea venit pe lume fetița noastră, Alina, Andrei a fost în culmea fericirii, ia acordat toată atenția și a început să muncească și mai mult. El a cumpărat un apartament spațios cu două camere în cartierul Băneasa, iar Alina a devenit centrul vieții sale. O ducea la grădiniță, la orele de pictură și la plimbările de duminică, iar seara ne uitam împreună la desene animate. Viața părea perfectă, până când totul sa schimbat brusc.
Întro zi, în a doua săptămână de sarcină, cineva a bătut la ușă. Pe prag se afla o tânără de aproximativ douăzeci de ani, cu un prunc în brațe. Mam strecurat în spate și am invitat-o să intre. Se numea Luminita și avea nouăsprezece ani. Era a doua soție a lui Andrei. Venise cu două săptămâni în urmă cu un fiu și voia să-i pună pe capul meu un punct. Mia spus că sunt împreună de doi ani și că Luminita nu renunță ușor. Am sunat imediat pe Andrei și lam chemat să vină. Răspunsul lui ma lăsat fără cuvinte:
Doamnelor, am trăit bine până acum. Hai să nu schimbăm nimic. Nu vreau să divorțăm, dar nici să o las pe Luminita.
Nu am putut accepta acea situație. Cu lacrimi în ochi iam luat valiza și am aruncat-o pe treaptă. Andrei a ieșit în fugă și a strigat:
Draga mea, vei regreta. Apartamentul e în numele meu, iar tu și copiii veţi fi nevoiți să vă mutaţi întrun vechi bloc de la marginea orașului. Nu aștepta niciun sprijin de întreținere, salariul meu oficial e de doar câteva sute de lei. Gândeștete ce vei face.
Nu-mi venea să cred că aceste cuvinte veneau din gura bărbatului pe care îl iubeam. Am înțeles că nu vreau ca copiii să crească lângă el. Andrei a plecat cu Luminita, eu am luat bagajele mele și pe ale copiilor și am părăsit apartamentul. Nu a rămas loc pentru plâns. El a depus repede cererea de divorț, iar eu am cheltuit ultimii bani pe un avocat priceput. Specialistul sa ocupat de toate chestiunile lui, iar apartamentul a rămas în posesia mea și a copiilor. Nu am cerut niciună pensie alimentară.
După șapte ani mam căsătorit din nou, de un bărbat complet diferit, pe nume Lucian, un om minunat și înțelegător. Am aflat că Luminita încerca doar să scoată bani de la mine, iar când Andrei sa trezit fără locuință, ea la aruncat afară. El a încercat să se întoarcă la mine, dar nu am dorit să îl am din nou în viața mea, după tot ce mia spus.
Viața ne învață că fericirea nu poate fi clădită pe minciuni și că, uneori, curajul de a pleca este singura cale spre libertate.
