Este datoria ta să-mi plătești, pentru că tatăl meu a făcut același lucru. Am tot dreptul să cer!
Alina hotărăște să cumpere șosete. Avea nevoie de ele.
Vei acoperi toate cheltuielile cu banii pe care ţi-i dă tatăl meu pentru mine? întreabă fiul.
Mama, Maria, nu vrea să răspundă sincer la întrebarea lui. Tatăl său, Ion, tocmai a transferat pensia alimentară în contul fostei soţii. El îi recomandă să-i cumpere fiicei haine noi, căci el poartă de ani de zile haine vechi.
Ce înseamnă asta? întreabă Maria, crezând că a auzit greșit. De ce cheltuiţi pensia pe care o primesc de la tata doar pe lucruri de care ai nevoie?
Când a auzit asta, mama a început să plângă și a pus șosetele înapoi pe raft.
E un hanorac drăguț, mă duc în cabina de probă și îl încerc.
Alexandru decide să ia câteva hanorace să vadă care i se potrivește. Mama lui verifică prețul hanoracului și constată că costă cincizeci de euro, adică aproximativ două sute cincizeci de lei. După ce adună prețurile tuturor articolelor, îşi dă seama că pensia nu este suficientă și trebuie să suplimenteze suma.
E super pentru mine! strigă fiul, scoţând hanoracul din cabină și punândul întrun coș cu alte produse.
Casiera din mall bagă cumpărăturile în saci.
Vă rog, 520 de lei, spune ea.
Am doar patru sute lei în buzunar. Lasăcâteva lucruri pe care nu levoi folosi acum, îi spune Maria fiului. Nu vreau să lăsăm nimic, așa că plătește și cu banii tăi, pentru că nu doar tatăl meu trebuie să mă susțină. Conform legii am tot dreptul.
Alina scoate portofelul, scoate banii și îi așază pe tejghea. Asta e suma pentru o lună. Fă ce vrei. Plătește-ţi hainele, dar nu uita să plătești și mesele. Nu-ţi mai dau altă sumă. Spor! cu un chip serios părăsește magazinul.
Seara, fiul se întoarce acasă cu mai multe pungi de haine noi cumpărate din magazine de brand.
Am reușit să iau pantofi. Sunt foarte șic. Mai avem ceva de mâncare în frigider?
Acum ai pantofi din piele, nui așa? Cred că ar trebui să gătești tu.
Mamă, vorbesc serios.
Credeai că glumeam? răspunde Maria.
Mai bine sun pe tată, pentru că vorbeşti doar de nimic.
Așa, noroc, spune mama cu un zâmbet.
Alin sună la tatăl său: Bună, tată, pot să stau la tine o lună? De ce ai plecat în vacanță? Poți să-mi trimiţi ceva bani? Nu am bani Bine, vorbim mai târziu.
După discuție, fiul îşi face un chip trist și se retrage în cameră, în timp ce tatăl sună pe fosta soţie.
Ce sa întâmplat între voi? întreabă.
Fiul nostru a decis că totul îi aparţine și că noi trebuie să-l susţinem, explică ea.
Are curaj, dar trebuie să fie hrănit. Dacă nu, va înfometa, iar banii din pensie îi pot lua eu. Dacă rămâne ceva, îl dai lui.
Trei ore mai târziu internetul de acasă dispare, iar fiul se ceartă din nou cu mama.
De ce crezi că eu voi plăti internetul? Se pare că devii încăpățânat, așa cum a spus tatăl.
Începând de luna viitoare mă mut la tată și locuiesc cu el.
Crezi că vei fi util întro familie cu trei copii?
Promit că voi locui la el.
Bine, dar să ştii că luna viitoare nu vei primi pensie, pentru că tatăl mia spus să te hrănesc și să scad banii din pensie din ceva îţi dau eu.
Mama îi povesteşte cât cheltuie pe întreaga lună pentru traiul lor, mult mai mult decât pensia. Atunci fiul înţelege că a fost nepoliticos cu mama și îşi cere scuze de la ea și de la tată. În vacanţă acceptă un job parttime, pentru aşi ajuta puţin pe mamă la cheltuieli.
