Eu am fost martor la tot ce sa întâmplat cu Ana și mama ei, Mariana, în ultimele trei ani, și încă îmi amintesc fiecare cuvânt și fiecare gest.
Mamă, nu înțelegi! Nu mai este nimic între ei, ea sa însărcinat de să facă să stea sub stăpânirea lui exclamă Ana, sufocată de furie. Nu vrea să-l lase!
Mariana ridică din ochi și suspină. Ce să zic, fiica mea e frumoasă, isteață, are o diplomă de la Universitatea din Chișinău, dar parcă e orbă și nu vede lucrurile evidente, îmi zic eu, privind cum se încinge discuția.
Ana, chiar te auzi? Cum poţi să intenţionat să rămâi însărcinată de un bărbat cu care nu mai e nimic? Sau el era inconştient? Asta e un miracol sau cine te înşală? Ce crezi că e mai probabil? o întreabă Mariana.
Ana sufla cu mândrie, parcă ar fi zis că mama spune prostii.
Of, mamă, poate la băut sau a dormit cu altcineva. Ce neapărat, ce trucuri au fete de genul nostru?
Mariana ridică sprâncenele, clipește încet. Trucuri nu poţi să păcăleşti natura, îmi șoptește ea, iar eu adaug: Să îi explicăm ceva să nu înţelegă.
Sorina, dragă, deschide în sfârşit ochii. Nu se despart pentru că el e un tată nobil. Nu se despart pentru că nu a vrut să facă asta. Niciodată. El e mulțumit așa cum este.
Nu e adevărat! izbucnește Ana. Tu nu înţelegi! Eu-l cunosc mai bine. E un om bun, doar circumstanțe
Mariana nu mai poate tăinui. Ana o apără pe Alexandru, iar el doar o folosea. Mariana a văzut și auzit asta de multe ori, dar astăzi pârghiul a cedat. Trei ani de minciuni, trei ani de viaţă în două familii, trei ani de supărări și lacrimi ale fiicei ei paharul a revărsat.
Ştii ce? o întrerupe Mariana. Nu mai am putere. Mă sătură să te văd pierzânduţi viaţa pe acel nenorocit. O să găsesc acea văduvă Ana și îi voi scrie. Voi spune că el, în versiunea lui, e la marginea divorţului. Să vedem ce zice. Pariu că nici nu ştie că soţul ei e aproape liber.
Mamă! Sara, cu ochii în lacrimi, strigă. Nu îndrăzneşti! E treaba noastră! Nuţi voi ierta niciodată!
Mariana se linișteşte puţin. Nupoţi să fii atât de crud, nici să rişti să rămâi fără fiică. Trebuie să încerce altă cale.
Atunci verificăte singură, propune ea. Dacă chiar îi iubeşte copiii, dacă e atât de cinstit, spunei că ești însărcinată cu el. Să vedem cum reacţionează cavalerul acela.
Ana rămâne stânjenită, apoi o faţă de dezgust îi apare pe buze.
Fică! Aşa de a manipula e josnic!
Josnic este să hrăneşti fetele cu poveşti şi să le iroseşti ani buni, în timp ce tu te bucuri de toate bunăvoinţele. E un test de sinceritate.
Ana încruntă şi îşi strânge geanta, degetele tremurând.
Gata, nu vreau să mai vorbesc cu tine despre asta. Țiam împărtăştit totul, aşteptam sprijin, iar tu Reţine: dacă încerci să o cauţi pe soţia lui, numai vreau să-ţi mai vorbesc.
Mariana rămâne singură în bucătărie, respiră adânc. Fiica îi cerea sprijin de ce? Să o mângâie, să o liniștească și să-i spună că totul e bine? Poate la început ar fi făcut aşa, dar nu acum.
…Acum trei ani locuiau împreună, deşi Ana avea deja un apartament în Iaşi. Amândouă au crezut că va fi mai comod. Ana închiria un loc, iar Mariana pur și simplu îi plăcea compania fiicei.
Întro bună zi, Ana începu să se schimbe. Zâmbea fără motiv, îşi schimbă garderoba, petrecea ore în faţa oglinzii pentru a se aranja. Mariana nupuse întrebări şi se bucura în tăcere, crezând că viaţa personală a fiicei prinde contur.
Mamă, cred că mă mut în apartamentul meu, spuse Ana. Am un bărbat.
Pe lângă Crăciun, toate iluziile Marianei se prăbuşiră.
Ana, arăţine și pe el. Dacă tot e serios, poate veniţi la mine de Anul Nou, să petrecem împreună propun eu, ca și cum aș fi prietenul lor.
La început Ana refuza. Vrem să fim în doi, în intimitate. Dar apoi spuse că el nu are program şi ar putea lucra în noaptea de 31 decembrie.
Ana, nu te ascunde. Văd că ochii îţi fug. Nu vrei să mă prezinţi lui? întreb direct.
Da, mamă, el nu poate. E căsătorit răspunde Ana, ridicând sprâncenele Mariane, apoi adaugă urgent: Dar cu soţia nu are nimic! Au doar copii comuni. Trăieşte cu ea pentru copii și pentru anul nou va fi acolo.
Mariana simţi o răcire în piept. Trebuie să se aşeze ca să nu cadă. În ciuda valului de emoţii, încearcă să-şi recapete calmul.
Ana De ce cu un căsătorit?
El a promis că se va despărţi. Doar nu acum. Acum nu e momentul potrivit.
Când? Promisiunea nu înseamnă căsătorie, Ana
Dar mama lui a avut un accident vascular și nu poate fi deranjată. Când seaduce puţin, atunci şi divorţul.
Mariana aducea argumente, exemple din viaţă, dar Ana trăia întro realitate construită din cuvintele lui Alexandru.
Bolnavă cu o mamă, Alexandru găsea mereu scuze: Fiica mea e deprimată, Soţia a pierdut slujba. Inima Marianei se rupea de fiecare dată când auzea o nouă scuză. Nu era doar asta; Ana părea să ştie, parcă, că se întâmplă ceva, dar refuza să accepte.
În prima zi de 8 martie, Ana sa dus la mama ei plângând.
Se dovedi că Alexandru îi ceruse să pregătească un cadou pentru copiii lui: să facă săpun artizanal. Ana ştia să facă săpun, nu a găsit nimic suspect în cerere. Dar când soţia lui, Adriana, a postat seara poze cu setul de săpun, buchet şi alte daruri de la soţul ei
Am pus toată inima în săpun, voiam să le fac copiilor un cadou, iar el plânge Ana. Nu mai pot așa, îl trimit departe mâine.
A doua zi, în schimb, Ana se apologiează:
Mamă nupoate să dea săpun doar copiilor. O să-l folosească toată familia.
Aşa se repeta mereu. Alexandru pleca la mare cu soţia, îi dădea un inel de Anul Nou, iar Anei îi rămânea doar o lampă. Ana plângea pe umărul mamei, iar a doua zi găsea scuze pentru comportamentul lui.
Ultimul incident fu sarcina soţiei lui Alexandru. Ana credea cu tărie că el nu are vreo legătură cu asta, că vina e a Adrianei.
Mariana suferea să vadă cum fiica îşi dă tot ce are tinereţea, credinţa, dragostea pe focul altui cuplu. Se gândea să scrie și lui Adrianei, dar nu putea să fie răutăcioasă cu fiica. Aşa că aştepta și spera ca timpul să dezlege totul.
Luna după cearta părea nesfârșită. În fiecare zi Mariana ridica telefonul de zece ori, căutând un apel sau un mesaj. Telefonul tăcea.
Întro noapte adâncă, când lipsa somnului o făcea să adoarmă agitată, telefonul a sunat. Era Ana. Inima ia sărit în călcâie.
Mamă a şoptit fiica, înainte să pot spune ceva.
Copile! Ce sa întâmplat?! Unde eşti? am întrebat, alergând să îi iau haina.
Ceea ce a auzit a fost un flux de gânduri. Am înţeles că Ana, în sfârșit, a ascultat sfatul meu și a vrut să-l testeze pe Alexandru, să dovedească că totul e bine. Că el este sprijinul ei, că vrea să întemeieze o familie, doar că trebuie să-l împingă puţin.
La vestea sarcinii, reacţia lui a fost de tot alta:
Ana, eşti o fată înţeleaptă acum nu e momentul potrivit. Am atâtea probleme la job şi nu doar la job, a zis el. Trebuie să rezolvăm totul repede și în tăcere. Îţi pot da bani dacă vrei.
Dar… e copilul nostru! Cum e cu Adriana?
Nu complica. Trebuie să plec. Sunt ocupat. Gândeştete.
De atunci, Alexandru nu a mai răspuns la telefon.
Pentru Ana a început un iad. Trima la el în fiecare oră, el citea, dar nu răspundea. O săptămână mai târziu a văzut pe un prieten comun o poză: un restaurant, grup mare, Alexandru îmbrăţiând o femeie necunoscută, nu pe soţia. Data: seara precedentă.
Lumea i sa prăbuşit. A încercat să-l contacteze prin prieten, dar
Mia spus să îţi spun că nu vrea să mai aibă copii. Şia zis că deja susţine pe doi, iar al treilea e pe drum. Şi că sa săturat de histeriile tale a recunoscut prietenul. Hai să rezolvaţi singuri.
Alexandru nu a spus direct că totul sa terminat, că are alte două fete, că nuva lua niciodată căsătorie cu Ana, dar mesajul era clar. Turnul de nisip al promisiunilor și planurilor a căzut în câteva secunde. El nu mai era cavalerul nobil, ci un tâlhar care se bucura de o tânără îndrăgostită atâta timp cât nu ia cerut prea mult.
Mariana a luat un taxi, a petrecut toată noaptea cu Ana, apoi a adus-o acasă. Nu ia reproşat, nu a cerut săși recunoască greșeala, doar a fost alături.
Primele săptămâni Ana era o umbră palidă a propriei persoane. Mânca puţin, nu se uita la seriale, nu făcea săpun. Mergea la muncă pe pilot, dar nu mai scăpa de Alexandru.
Atunci Mariana a scos banii pe care îi strânsese pentru vacanţa de vară și ii înmână lui Ana.
Ia, îi spuse, întinzând plicul. E pentru tine. Meriţi să pleci, să călătoreşti, să stai pe malul mării și să mănânci fructe. Nu e mult, dar săți ajungă să ajungi la Marea Neagră.
Ana ezită, dar în final acceptă.
După zece zile sa întors, bronzată, puţin mai subţire, dar fără tristeţea din ochi.
Mamă, la mare am pus totul pe buze, spuse încet, cu privirea jos. Cuvintele şi faptele lui am înţeles cât de nebună am fost. Îmi pare rău pentru tot, pentru că am strigat, nu am ascultat
Mariana nua putut să nu zâmbească. Nu sa lăsat în voia satisfacţiei, doar sa bucurat de lumina din ochii fiicei.
Copile, nu renunţa. În lume sunt mulţi buni
Mulţi, dar acum nu-i momentul. Am hotărît să încep să mă iubesc pe mine.
Mariana a încuviinţat şi a îmbrăţi pe Ana. Era fericită că fiica ei a scăpat de acel abis pe care a stat trei ani. Realitatea a învins iluzia. Ana a învățat gustul amar al adevărului și nu va mai schimba viaţa pe promisiuni ieftine și fantezii străine.
