Ai zguduit tot ce aveam de răbdare! strigă agitată Doina. Acum vei semna actele?
Exact de asta am divorțat de tine! răspunde Andrei cu amară calmă. Niciodată nu m-ai înțeles! Niciunul din acei nervi nu-mi mai pot sta în cale. Mă tot frământă viitorul copiilor!
Și cu ei totul va fi perfect! replică Doina. Mai mult, mama mea vine cu noi!
Acoperire, mormăi Andrei.
Din nou! exclamă Doina. Plec la muncă în străinătate! Mă duc să lucrez! Poți să înțelegi așa ceva?
Pot! dă din cap Andrei. Și știu că vei găsi pe acolo un străin, te vei căsători și vei rămâne acolo pentru totdeauna!
Eu nu câștig milioane ca să zburd prin alte țări și să nu-i văd pe copii!
Nu am de gând să stau nicăieri! spune Doima, tensionată.
Nu cred nici eu la un cuvânt din gura ta! ridică vocea Andrei. Încă și mama o iei cu tine! Nu mai ai pe altcineva! Așadar, vrei să iei toată familia deodată!
Nu îmi spune că, dacă ți se va ivi ocazia să rămâi, nu vei rămâne! Eu nu accept să îmi pierd copiii din cauza vieții tale private!
Andrei, spre deosebire de tine, copiii au rămas cu mine după despărțire! Îi am trei, dacă nu îți aduci aminte!
Nu e ușor să găsești o femeie cu trei copii! zice Doina. Eu zbor doar pentru muncă! Dar nu pot uita de copii! Între timp, mama mea și copiii vor merge la parcuri, la plaje și la alte locuri de distracție!
Mama ta ar putea să facă la fel și aici! Tu poți să pleci oriunde vrei! răspunde Andrei, zâmbind forțat.
Andrei, nu fi mai rău decât ești! imploră Doina. Copiii au vacanță, eu am o slujbă în străinătate, exact în sezonul cel mai aglomerat! Lasă-i să se odihnească și să petreacă timp de calitate!
Ei încă nu au ce să se odihnească, dar pot să petreacă timp și în țară! susține Andrei. Nu îmi voi pierde dreptul să particip la creșterea lor din cauza aventurilor tale la graniță!
Eu, între timp, dau jumătate din salariu pentru cheltuielile lor! Deci am tot dreptul!
Andrei, dacă e vorba de bani începe Doina.
Nu! strigă Andrei. Nu e vorba de bani! Nu vreau să îmi pierd copiii!
Deci pui problema în felul ăsta? întreabă Doina cu tensiune.
Exact așa! Și nu altfel! confirmă Andrei. Nu îți voi da autorizația să ieși copiii în străinătate!
Bine că am ridicat problema din timp, oftează Doina. Știam că nu va merge totul lin. Și să te conving, cum cred eu, e zadarnic?
Absolut! aprobă Andrei, încrezător.
Spune-mi, ai relații acum? întreabă Doina.
La ce să mă refer? rămâne perplex Andrei.
Ca fostă soție, vreau un răspuns!
Nu am relații, răspunde Andrei. Cu jumătate de salariu în buzunar nu se construiesc relații
Problemele cu salariul le rezolvăm, spune Doina. Și chiar îți vom îmbunătăți situația financiară!
Ce vrei să spui? devine suspicios Andrei.
Nimic! În curând e judecata! Vei depune cerere pentru stabilirea locuinței copiilor în timp ce eu sunt în străinătate!
Așadar, nu vei plăti pensie alimentară, iar eu îți voi plăti jumătate din salariul meu!
Și atunci copiii, așa cum îți dorești, vor rămâne în țară! Și cu tine!
Ești nebun? se clatină Andrei.
În caz contrar, voi cere pierderea dreptului tău părintesc! Faptul că plătești pensia nu este scuză, dar absența ta din creșterea lor este motiv suficient! De la despărțire, trei ani în urmă, n-ai pus piciorul la casă!
Andrei rămâne ca un om cuprins de apă.
Totuși poți semna actele de ieșire a copiilor în străinătate, zâmbește Doina atât de dulce că îl face pe Andrei să tremure.
Copiii vor rămâne cu mine, spune Andrei ca un robot fără suflet.
Perfect! Am trei luni până plec. Vom rezolva toate problemele. Și, ca sprijin, îți pot trimite mama mea!
***
Toată lumea vedea că familia lui Andrei și a Doinei nu va rezista. Erau prea diferiți, relația lor era imposibilă, iar tot ce aveau erau cuvinte mari, promisiuni goale și planuri grandioase.
Probabil că încă îi ținea laolaltă un maximism adolescentin.
Când s-au căsătorit, contra tuturor așteptărilor, câțiva cunoscuți începeau să parieze când se vor despărți.
Se aruncau în ochi cu întrebarea: Cum reușiți să trăiți împreună?
Însă, ei găseau mereu un fel de compromis. Uneori Doina cedă, alteori Andrei cedează. Părinții sperau să se împace, însă fiecare ceartă le strângea nervii.
Părinții Doinei i-au dăruit un apartament. Trebuia să fie renovat, mobilat, toate chestii. Din cauza certurilor pasionale, renovarea avansa extrem de încet.
A locui în ruine era distractiv, dar incomod. Zgârieturile de perete răsunau ca o amintire amară. Totuși, când Doina a aflat că este însărcinată, Andrei s-a dovedit de neînlocuit.
Andrei, spre deosebire de Doina, era un om de lucru fizic. A terminat renovarea la două săptămâni de la nașterea fiicei.
Doina, deși designer, a trebuit să accepte lucrul așa cum era. Micuța a forțat compromisul.
Andrei putea să amestece ciment, beton, așchii, nisip, și să facă totul impecabil. Dar să măture o podea sau să spale rufele nu-i stătea în minte. Deși știa să gătească, nu îi plăcea să facă asta.
Așa s-a ajuns la marginea divorțului. Au balansat acea linie timp de unsprezece ani, iar scepticii au acceptat că o familie, oricât de ciudată, poate să trăiască.
S-au născut încă doi copii, și totul părea din ce în ce mai confuz. Divorțul a devenit tot mai dur.
Andrei și-a luat bagajele, a urat tuturor să fie fericiți, și a părăsit apartamentul pentru trei ani, fără să dea de veste. Copiii erau 11, 7 și 3 ani, iar el i-a uitat pe loc.
Singurile amintiri erau alocațiile lunare. Nimeni nu l-ar fi mai amintit dacă Doina nu primise o ofertă de muncă în străinătate pentru două luni, cu condiții de vis.
Îi puneau la dispoziție casă și toate cheltuielile, iar ea putea să ia copiii și pe mama ei, Elena Vasilovici, ca însoțitoare. Doina nu a amânat semnarea actelor; a aflat că-i trebuie și acordul tatălui.
Andrei a refuzat. A trebuit să se rezolve repede, iar el ar fi trebuit să fie pedepsit pentru că nuși îndeplinea rolul de părinte.
Doina, ca orice mamă, era neliniștită să lase copiii la tată timp de două luni. Dacă Andrei ar fi arătat vreo implicare, totul ar fi fost mai ușor, fără procese și bătăi de joc.
Dar copiii erau destul de mari: fetița de 14 ani deja ajuta, băiatul de 10 și pe fratele de 6 înțelegeau destul de bine. Au fost informați că mama lor, Elena, va fi consultant pentru Andrei, cu puteri de a-l controla.
După două luni, Doina a sunat pe mama ei pentru vești:
A slăbit 20 de kilograme, are cearcăne ca un urs, nervii i s-au tensionat. Îi datorează 30000 de lei.
Cum sunt copiii? întrebă Doina.
Fericiți! Au construit un cuib în trei zile! Când a încercat să se revoltă, i-am arătat legile. Asta le va păcăli.
Nu-s prea mari, nu? se întreabă Doina.
Viziunea îi inundă cu imagini de moloz, mâncare nesănătoasă și distracții nesfârșite.
Odaia îi ține la frâu! Chiar și Dan citește!
Bine, atunci sunt liniștită!
Doina nu voia să facă publică întoarcerea. Însă, săptămâna dinaintea revenirii sale, Andrei a pus la cale o furtună de informații. A cerut tuturor prietenilor, vecinilor și comercianților să îl raporteze pe Doina, promițând 10000 de lei pentru fiecare indiciu, doar ca să recupereze copiii.
Cu toții au trădat-o ca pe o sticlă goală.
Andrei a venit la apartament exact când Doina a deschis ușa:
Ia-i înapoi! a exclamat el.
Ce, încă nu am plecat! a replicat Doina, cu sarcasm. Am o comandă pe un an!
Nu minți! Am fost la locul tău de muncă! Mi-au zis că nu vei pleca nicăieri! Asta a fost o delegație de o săptămână!
Serios? Ai venit la biroul meu? a rămas surprinsă Doina.
Am vorbit personal cu directorul, a zis Andrei cu mândrie. Deci, ia-i pe copii! Dacă vrei să pleci, îți dau un coș cu găuri!
Andriule, nu înțelegi! râde Doina. Am fost la judecată! Am stabilit unde locuiesc copiii! S-a decis că au să stea cu tine și eu plătesc pensia! Acum trebuie să depun cerere înapoi și eu nu am timp, lucrez pe la ore. Voi plăti în continuare pensia și voi veni când pot!
Andrei, palid, începea să transpire, pe punctul de a leșina.
Ești tatăl anului! Ai învins fosta soție în instanță, dar nu ai fost niciodată lângă copii! Încearcă să fii un tată adevărat!
Doamnă, te rog, ia-i înapoi, nu mai am putere! Jur că voi veni în weekend! imploră Andrei. Ei m-au scos din suflet!
Dă-le hrană, du-i la plimbare, joacă cu ei, îmbracă-i, dezbracă-i, curăță-i, spalăi! Eu nu pot scăpa de ei!
Înțeleg, zâmbi Doina. Așa am trăit și eu! Un fost soț nu dă nici o mână de ajutor.
Jur că te voi susține, doar scapă-mă de copii!
Andrei se prăbuși pe genunchi și se târă cu disperare spre Doina:
Te rog!
În instanță a fost un spectacol de necrezut, iar familia a ajuns sub supravegherea serviciului social: Nu mai jonglați cu copiii! În final, copiii au recăpătat un tată, chiar dacă imperfect. Anii au trecut și nu au rămas amintiri rele despre Andrei. Nu a fost tatăl anului, dar a încercat să fie.
