Ruxandra pune pe masă o farfurie cu omletă și se așază în fața lui Andrei. Soarele se strecoară prin draperiile fine, colorând totul în nuanțe calde de auriu. Ea sprijină bărbia pe mână și zâmbește.
Andrei își lasă telefonul jos.
E faină? Ce te-a impresionat la ea?
Toată lumea! Ruxandra se animă. Ieri am vorbit puțin și am descoperit că avem multe în comun. Iubește și ea escalada, merge la aceeași sală pe care eu o frecventam. Citește aceleași cărți. Parcă m-a copiat și m-a pus în aceeași echipă de birou.
Andrei chicotește și își ia o ceașcă de cafea.
E grozav. Îți lipsea o prietenă la serviciu.
Exact! Ruxandra ia furculița, dar nu mănâncă încă. Vrea să continue discuția. În plus, îi plac drumețiile. Am planificat să plecăm undeva luna viitoare. Ea povestește totul sincer, fără prefăcătorii.
Andrei dă din cap, mușcând o felie de pâine.
Sună bine. Vrei să ne prezinți?
Desigur! Hai să organizăm o cină în weekend. Gătesc ceva bun, stăm și vorbim.
Bine, de ce nu? Andrei acceptă fără ezitare.
Ruxandra aprobă din cap și începe să facă omleta. Se simte fericită: are un job pe care îl iubește, un partener cu care este de trei ani și acum o nouă prietenă cu care se înțelege de minune. Viața pare aproape perfectă.
Două săptămâni mai târziu, Ruxandra pregătește cina la ea. Curăță apartamentul până strălucește, gătește preparatul preferat al lui Andrei pui la cuptor cu rozmarin. Mădălina sosește cu un buchet de trandafiri și un tort.
Rux, e atât de primitor aici! exclama Mădălina, uitându-se în jur. Parcă vreau să rămân pentru totdeauna.
Ruxandra râde și îi ia florile.
Mulțumesc. Andrei, aceasta e Mădălina. Mădălina, acesta e Andrei.
Andrei întinde mâna și zâmbește.
Încântat. Rux a vorbit mult despre tine, parcă te cunosc de o viață.
La fel, răspunde Mădălina strângându-i mâna. Ea spune mereu că ești cel mai răbdător om pe care-l cunoaște.
Așa e, Andrei clipoceste spre Ruxandra. Cu o fată atât de activă, fără răbdare nu poți supraviețui.
Seara trece plăcut. Andrei și Mădălina descoperă că le place cinematografia clasică și rockul din anii 70. Schimbă impresii despre filme, dezbătând ce este mai bun.
Ruxandra stă între ei și urmărește discuția. Zâmbetul nu îi dispare de pe față. Cei doi prieteni se împrietenesc. Ce ar putea fi mai frumos?
După acea seară încep să se întâlnească în trei: la film, la expoziții, în natură. Andrei chiar propune să o cheme pe Mădălina, spunând că nu se plictisește niciodată cu ea.
Ruxandra este fericită.
Totuși, observă treptat mici schimbări. Andrei rămâne mai des la birou, când altădată pleacă mereu la timp. Scrie mai puține mesaje și sună mai rar. Când încearcă să discute planuri cumpărarea unei locuințe, nuntă răspunsurile lui devin scurte și evazive, ca și cum subiectul l-ar deranja.
Mădălina și ea se schimbă. Uneori Ruxandra surprinde un privire rapidă și evaluatoare din partea ei, ca și cum voia să spună ceva, dar se oprește și zâmbește din nou, continuând conversația.
Într-o seară, Ruxandra stă în sufragerie, iar Andrei gătește în bucătărie. Telefonul lui se află pe masă lângă ea. Ecranul se aprinde a primit un mesaj.
Ruxandra aruncă o privire rapidă. Mădălina. E aproape miezul nopții. Textul e scurt: Mulțumesc pentru ziua de azi.
Ruxandra rămâne transonată. Inima îi sare în piept. Pune telefonul deoparte și privește în gol. Ce înseamnă? Sau întâlnit azi? Andrei a spus că a întârziat la birou.
Își alungă gândurile, spunândusi că probabil sau ciocnit întâmplător sau discutau ceva legat de muncă. Își învinovățește gelozia și se convinge că sunt doar prieteni buni.
Dar senzația persistă.
În martie, cei trei merg la o cabană din Munții Carpaţi. Vacanța fusese planificată de mult. Ruxandra visează weekenduri în natură, plimbări prin pădure și seri la foc. Mădălina se aruncă în proiect și Andrei o susține. Închiriază o casă lângă lac, ia corturi și echipament de escaladă.
De la primul moment, atmosfera e ciudată. Ruxandra observă cum Andrei și Mădălina își schimbă priviri și tac când ea intră în cameră. În a doua zi, ei se plimbă singuri pe malul lacului în timp ce Ruxandra se odihnește după o ascensiune la stâncă. Andrei spune că arată drumul spre o bisericuță veche, povestită de un pădurar local.
Ruxandra dă din cap, dar în interior simte ceva să se strângă.
În seara ultimei zile, toți trei stau lângă foc. Fețele lor sunt încruntate, vinovate. Andrei evită să o privească pe Ruxandra, la fel și Mădălina. Ea încearcă să-i scoată la vorbă, dar răspunsurile sunt monosilabe.
Noaptea, Ruxandra nu poate adormi. Simte că sa rupt ceva definitiv.
O săptămână după întoarcere, Andrei îi trimite un mesaj: Rux, trebuie să vorbim. Hai să ne întâlnim la cafenea.
Ruxandra își privește ecranul la birou, simțind un fior de anticipație.
La ora cinci, ajunge la cafenea. Andrei este deja așezat lângă fereastră, alături de Mădălina.
Ruxandra se oprește la ușă. Vrea să plece, dar pașii o duc spre masa lor. Se așază în față, fără să-și dea jos geaca.
Ce se întâmplă? întreabă, privind la amândoi.
Andrei rămâne tăcut un moment, sfărâmând o șervețelă în mâini. În cele din urmă ridică privirea.
Rux, nu știu cum să-ți spun. Nam plănuit. Sa întâmplat de la sine.
Ruxandra strânge din nou mâinile sub masă.
În Carpaţi am realizat că că ne-am îndrăgostit. Andrei vorbește încet. Am încercat să rezistăm. Dar nu mai putem nega.
Mădălina începe să plângă, lacrimile iși sting machiajul.
Rux, iartă-mă. Nu am vrut să te rănesc. Ești cea mai bună prietenă a mea. Dar sentimentul e prea puternic.
Mădălina se apropie, dar Ruxandra îi retrage mâna. În interiorul ei se încinge un nod de furie, durere și trădare.
Mai puternic decât voi? întreabă, privind spre ei. Ați fost lângă mine în timp ce eu planificam nunta, copiii, viitorul? Cum ați putut să faceți așa? Ce vam greșit?
Rux, nu am vrut încearcă Andrei.
Nu ați vrut? ridică vocea. Câțiva clienți se uită, dar ea nu le pasă. V-ați întâlnit pe la spatele meu! V-ați scris noaptea! Și acum spuneți că nu aţi vrut? E trădare, Andrei. Cel mai rău lucru pe care mil poţi face.
Știu. Andrei își pleacă privirea. Știu că am greșit. Dar nu pot să continui să mint.
Dar tu? se încruntă Ruxandra spre Mădălina. Tu spui că sunt cea mai bună prietenă a ta. Cum poţi?
Mădălina își acoperă fața cu mâinile și se gândește.
Îmi pare rău. Nu am anticipat să se întâmple așa. Am vorbit, am petrecut timp, apoi am realizat că e mai mult decât prietenie.
Ruxandra se ridică. Scaunul scârțâie când îl trage înapoi. Ia geanta și îi aruncă o ultimă privire.
Nu vreau să vă văd din nou. Niciodată.
Părăsește cafeneaua fără să se uite înapoi. Afară e frig, lacrimile îi curg pe obraji, dar nu le șterge. Merge rapid, fără să-și dea seama unde ajunge, până ajunge la stația de metrou.
A doua zi, Ruxandra depune cererea de transfer la filiala din Chișinău a companiei. Șeful se surprinde, dar nu pune întrebări. Era apreciată, iar transferul e aprobat rapid.
Mădălina încearcă să sune Ruxandra blochează numărul. Andrei trimite câteva mesaje ea le șterge fără să le citească. El își ia lucrurile în timp ce ea nu e acasă. Când Ruxandra se întoarce, apartamentul e gol. Stă în mijlocul camerei, privind locul unde odinioară erau pantofii lui.
Două săptămâni mai târziu, Ruxandra este deja în Chișinău. Își dezbracă bagajele în noul apartament. Părinții o sfătuiesc să renunțe, dar ea decide că trebuie să înceapă de la zero, departe de amintirile cu Andrei și Mădălina.
Primele luni sunt grele. Reia escalada, de data aceasta singură. Asta o ajută să se reconcentreze.
Într-o zi, o cunoștință de la București îi scrie: Andrei și Mădălina locuiesc împreună, au sărind în casă de două luni.
Ruxandra citește mesajul și închide telefonul.
Durerea nu dispare, dar devine mai slabă. Nu mai plânge noaptea, nu mai redă în minte ultima întâlnire. Trăiește, zi de zi, pas cu pas.
Ruxandra nu a pierdut doar un iubit și o prietenă. A pierdut încrederea în sinceritatea oamenilor, credința că prietenia poate fi adevărată, că dragostea nu se trădează așa ușor.
Totuși, a hotărât să-și reconstruiască viața, cu mai multă prudență în a lăsa pe cineva să intre în ea. Durerea va rămâne, dar știu că va trece. Pentru că nu are altă opțiune.
