Nu te băgă în treaba mea, e viața mea strigă Cătălina, cu un glas amar.
Tot absurdul scenei era că în același moment Cătălina stătea la masa mamei, în casa de la satul lor, în apropiere de Iași. Valentina, cu mâinile încă încălzite de fărâmi de pâine, a pus pe masă în grabă, dar cu grijă, sandvișuri cu salam de casă, felii groase de caș și bucată de somon afumat, plus chifle de la brutăria de la marginea satului. Alături stătea un vas cu fructe: struguri, rodii, mandarine Nu erau căpșuni cu ananas, dar Valentina a primit oaspetelul cu demnitate.
Nepotul privea desene animate în salon, îmbrăcat în puloverul nou pe care bunica i-l cumpărase cu două zile în urmă.
Cățu, nu strica programul replică iritată Valentina. Îi pun cizmele, îl îmbrac, îl duc la grădiniță. Îi cumpăr și medicamente. El trăiește din banii mei. Și tot nu e de ajuns pentru tine?
Asta e nepoata mea, nu? Cine altcineva? Încă și cu Dumitru nu ştim de unde să luăm banii. Credite, ipotecă, facturi la gaz, grădiniță Ce rămâne după toate astea, abia dacă ne ajunge la pâine și paste.
Deci eu ce am de făcut? Am luat eu creditele pentru voi? Am făcut eu să vă naștem? Am vândut eu apartamentul din oraș din cauza mea? Tu mi-ai zis să nu mă bat în treabă, așa că m-am ținut departe. Și acum trebuie să mai dau ceva?
Mamă! strânse Cătălina ochii. Vezi cum trăim! Nu-mi mai pot face singură unghiul de unghii, pentru că toate lacurile s-au terminat! Mă plimb în cizme ce se destramă, dacă trec printr-o băltoacă, am tot picioarele ude și apoi mă îmbolnăvesc. La Dumitru a rămas doar o cămașă decentă. Nu trăim, supraviețuim. Și tu acum vrei să mă înveți şi pe mine! Ușor ți-e, cu peștele roșu la fiecare mic dejun!
Valentina ascultă în tăcere, încruntânduși buzele. Întradevăr, poate că și ea a greșit, iubea prea mult. Dar nici banii nu puteau să rezolve totul; trebuia să înfrunte consecințele.
Cățu, nu ţiam dat eu oare destul pe viață? întrebă femeia, încruntată. Ai avut totul. Vrei un telefon cu ecran tactil, când toţi încă aveau butoane ţil-am cumpărat. Vrei o haină de blană ţiam luat una. Locuinţa ţiam asigurat. Nu mai e o fetiță, trebuie să te descurci și singură.
Cătălina se înfuriă, se întoarce, ca atunci când pe vremea copilăriei nu i se cumpăra jucăria dorită, căci casa nu mai avea loc.
Valentina îşi aminti cum Cătălina, mică, alerga prin cameră în treningul sport cu paiete. În camera ei era un computer nou, iar întro cutie din dulap se aflau un aparat foto darul de Anul Nou. Dorinţele Cătălinei se schimbau mai repede decât cursul leului. Vrea să fie fotografă, apoi coafor, apoi actriță. Valentina avea doar să deschidă portofelul şi să înscrie fata la cursuri suplimentare.
Să se bucure de copilărie. E un singur moment în viaţă zicea soțul, Pavel, cu un zâmbet.
Pavel, ofițer de armată, era respectat în oraș. Veniturile lui le permiteau familiei să nu lipsească nimic. Valentina lucra și ea, nu pentru bani, ci pentru plăcerea de a fi utilă în comunitate.
Vreau să încerc să țes din lână! spuse Cătălina întro zi, după ce văzuse un videoclip pe YouTube.
Și Valentina o duse la magazinul de materiale pentru handmade, iși dădu o coșuleț. În treizeci de minute îl umplu până la refuz.
Alţi părinţi ar fi oferit doar câteva pachete de lână și acele de bază. Dar Valentina credea cu tărie că dezvoltarea copilului e sacră. Aveau posibilităţi, așa că de ce să nu le folosească?
Cătălina se apucă de fiecare hobby cu entuziasm, apoi, la câteva săptămâni, îl lăsa deoparte și căuta altul. Valentina se simțea nedumerită, dar credea că fiica doar îşi caută drumul. În timp, Cătălina se obișnuia să primească totul la comandă.
Apoi Pavel mură, lăsând-o singură pe Valentina. Desigur, ducea dor, dar avea un cont bancar solid. Din dobânzile depozitelor trăia confortabil, totuși lucra până la apariţia problemelor de sănătate.
Cătălina, cu inima curată, îi plăti în Moscova studiile mamei, cumpără un apartament nou, îl renovează frumos. După toate astea, Valentina simți că a bifat toate căsuţele mamă bună. I-am dat tot ce-i trebuia pentru a porni. O să o ajut pe perioada studiilor, apoi să se descurce singură se hotărî.
Dar lucrurile nu merg întotdeauna după plan.
Cătălina abia intrase în al doilea an când anunță că are un iubit. Dumitru avea și el un iPhone, nu cel mai nou, și nici un leu în buzunar. Părinţii lui erau tot de aceeaşi stare materială, iar el avea un zâmbet larg și nu ştia să se descurce la treburile gospodăreşti.
Cățu, termină mai întâi studiile îi spuse Valentina, după ce Cătălina o întâlnea pe Dumitru. Dacă vreţi să locuiţi împreună, bine. Dar nu te grăbi. Ia-ţi o meserie, stai pe picioare, apoi gândeşte-te la familie.
Mamă, nu te băgă în treaba mea răspunse Cătălina, încruntată. E viața mea.
Și Valentina nu se băgă. Totuşi viaţa nu a mers aşa cum Cătălina spera.
Mai întâi totul părea frumos. Trăiau în apartamentul ei cu un singur dormitor; mama plătea toate facturile și dădea bani de buzunar pentru mâncare și haine. Tinerii mai aveau timp să se uite la seriale și să umble până în zori.
Dumitru renunţă la facultate, spunând că nu vede rostul.
Am intrat la studii pentru că părinţii voştri voiau spuse el. Altfel, e pierdere de timp. Nu voi merge pe acea cale.
Apoi și Cătălina renunță la studii. Nu pentru aceeaşi cauză, ci pentru altceva.
Mamă, sunt însărcinată anunță ea la telefon. Dumitru şi eu am decis să avem copil. Probabil voi lua concediu, apoi vedem ce urmează.
Cățu oftă Valentina, acoperinduși faţa cu mâna, apoi se abţine să nu mai vorbească. Bine, dacă aţi decis, faceţi ce vreţi.
Vă va ajuta? întrebă fiica, cu speranţă şovăioasă.
Pe nepot îl ajut. Voi, dacă aţi decis să aveaţi copil, sunteţi deja adulţi. Tu ai mult mai mult decât am eu la vârsta ta. Descurcăţi-vă singuri răspunse mama, deşi în interior se strângea totul.
A urmară un scurt șuier de dezacord.
Mda pare că ești mereu în aceeaşi piesă.
Cătălina închise firul.
Urmariră crize, manipulări, căutări de sprijin. Se plângea de frigiderul stricat, de geaca uzată, de anemie din lipsa unei alimentaţii bune. Valentina reacționa doar la ultima plângere, şi anume la cea legată de sarcină şi alăptare.
Nu trebuie să sufere nepotul din pricina părinţilor săi murmură și începu să ia saci cu produse.
Apoi Cătălina aduse o altă veste.
Vom vinde apartamentul. Vom căuta un apartament cu două camere.
Căţu gândeştete. Copilul încă va dormi cu voi.
Nu, mamă. Decis. Vrem să organizăm nunta, luna de miere, să fie totul cum trebuie.
Valentina încleşă din dinţi, dar nu se băgă.
Banii se scurgau ca nisipul printre degete. Nuntă cu bufet, ședință foto, ultimele iPhoneuri, laptopuri, vacanță în Turcia, avans la ipotecă tinerii intrară în credite.
Ratele ipotecii crescuseră ca nişte cai sălbatici. Creditele se înmulţeşteau. În curând, Cătălina se plângea că nu ajunge bani până la sfârşitul lunii. Valentina îi dădea tot ce avea nepotului: formule pentru bebeluş, piureuri, scuteci Încă de şase luni, micuţul locuia la ea.
Dumitru a găsit un loc ca operator şi mai face și livrări. Eu o să lucrez de acasă, să nu rămânem fără. Ial pe Leș la tine? întrebă Cătălina.
Valentina acceptă, dar nu mai mult. Copilul avea tot ce-i trebuia. Pentru adulţi, ea putea oferi doar sfaturi ce probabil nu vor fi ascultate.
Cătălina privi fereastra, apoi se întoarse spre mamă.
Dacă nu te ajuţi, ial pe Leș, şi nu-l vei mai vedea niciodată amenință ea. Nu te mai întâlni cu el.
Valentina râde, dar înăuntru se înfiripa o teamă.
Binebine. Hai să vedem cum de vei fi concediat şi cu ce veţi trăi. Ai bani să plăteşti grădiniţa, mamă?
Cătua încruntat, respira adânc, dar nu a putut răspunde. Câteva zile mai târziu trebuia să revină la mama cu mâna întinsă: era un alt plafon de plată.
Aţi avut tot ce trebuia. Nu sunt vinovată că aţi risipit totul spuse Valentina. Şi încă doriţi să trageţi pe Leș şi pe mine în fundul apei. Nu. Sunteţi adulţi, descurcaţivă singuri.
Cătălina nu mâncă nici o felie din sandvişurile puse pe masă. Se ridică, se întoarce şi pleacă să-și ia haina. Valentina, desigur, nu o opri.
Când ușa se închise în urma ei, mama intra încet în sufragerie. Leș dormea pe canapea, strâns de o bufniţă de pluș. Valentina stinse televizorul să nu-l trezească. Pentru el aș muta munţii, gândi ea, pentru ei doi să-i învețe viaţa.
