În timp ce Katia plătea, Sergei se retrăgea. Când ea începu să aranjeze cumpărăturile, el plecă. La ieșirea din magazin, Katia îl întâlni pe Sergei, așezat pe trotuar și fumând.
În același moment, când Catarina plătea produsele, José rămânea pe o parte, departe. Când începu să pună articolele în sacoșe, el părăsi complet magazinul. La ieșire, Catarina se apropie de José, care trăgea un trabuc pe trotuar.
José, ia sacoșele, te rog ceru Catarina, întinzându-i bărbatului două pungi încărcate.
José o privește ca și cum ar fi fost obligat să facă ceva interzis și, surprins, întrebă:
Tu, ce?
Catarina rămâne nedumerită. Ce înseamnă tu, ce?? Pentru ce ar fi servit acea întrebare? Un bărbat ar trebui să ajute, în mod firește. Se părea ciudat ca o femeie să poarte saci grei în timp ce bărbatul mergea liber, fără nimic în mâini.
José, e greu răspunse Catarina.
Și ce? insiste José, refuzând.
Observă că ea se înfurie, dar, dintrun principiu, refuză să ridice sacii. Se grăbește să iasă din față, știind că nu îl va ajunge. *Să iau sacii? Ce-s eu, un cărăuș? Sau un servitor? Sunt bărbat! Eu decid dacă port sau nu. Să-i poarte singură, nu se va întâmpla nimic!* gândea José, dorind să o umilească pe femeie.
José, unde te duci? Ia sacii! strigă Catarina, aproape în lacrimi.
Saciile erau cu adevărat grele, iar José știa asta el însuși lea umplut căruciorul. Casa nu era departe, la cinci minute de mers. Dar cu saci grei, drumul părea un etern.
Catarina se îndreptă spre casă, cu lacrimi pe aproape. Spera că José va reveni, dar nu el se depărta tot mai mult. Simțea că ar putea renunța, însă, întrun fel, continuă. Ajunsă la bloc, se așeză pe scaunul din hol, epuizată. Voia să plângă de furie și oboseală, dar reținuse lacrimile a plânge pe stradă îi părea rușinos. Să înghită totul? Nu. El nu doar că o jignise, ci o umilise intenționat. Și el, care înainte de căsătorie era atât de atent știa exact ce făcea.
Bună, Catarina! vocea vecinei o scoase din gânduri.
Bună, doamna Maria răspunse, forțând un zâmbet.
Doamna Maria, sau Maria da Conceição, locuia la un etaj dedesubt și fusese mare prietenă a bunicii lui Catarina. După decesul acesteia, îi fusese sprijin în tot. Nu mai exista altă rudă mama locuia în alt oraș, cu un nou soț și copii, iar tatăl era absent. Doamna Maria devenise singura familie a ei.
Fără ezitare, Catarina hotărî să îi dea cumpărăturile. Nu fusese degeaba să le poarte. Renovarea Doamnei Maria era scurtă, iar Catarina îi plăcea să îi ofere mici delicii.
Hai, doamnă Maria, o să vă ajut să urcați spuse Catarina, luând din nou sacii grei.
În bucătăria vecinei, lăsă totul, spunând că e pentru ea. Când văzu sardine, pate, piersici în sirop și alte bunătăți pe care le iubea, dar nu leși permitea, doamna Maria se emoționă atât de mult încât Catarina se simți vinovată că nu ia oferit mai des. Se sărută la despărțire, iar Catarina urcă spre casă.
La intrare, soțul ieși din bucătărie, mestecând ceva.
Și sacii? întrebă José, ca și cum nimic nu sar fi întâmplat.
Ce saci? răspunse Catarina în același ton. Pe cei pe care mi iai ajutat să-i port?
Hai, nu exagera! încercă să glumească. Te supărai?
Nu replică calmă. Doar am tras niște concluzii.
José deveni tensionat. Aștepta strigăte, certuri, lacrimi Dar acea liniște îl făcu să se simtă inconfortabil.
Ce concluzii?
Nu am soț spuse ea, oftând. Credeam că mam căsătorit, dar, în final, mam legat de un prost.
Nuam înțeles se prefăcă că se supără.
Ce nu ai înțeles? îl privește fix. Vreau un soț care să fie cu adevărat bărbat. Și tu, se pare, vrei o femeie care să fie bărbat. Pauză. Deci ai nevoie doar de un soț.
Fața lui José se înroșe de furie, pumnii i se strânseră. Dar Catarina nu observă deja era în dormitor, aranjândui lucrurile.
José rezistă până la capăt. Nu vrea să plece. Nu înțelege cum un motiv atât de minor poate distruge o căsnicie.
Mergea totul bine! Ce rău are să porți singură sacii? protestă, în timp ce ea aruncă hainele în valiză.
Valiza ta, sper să o porți singur răspunde Catarina, fără să-l asculte.
Ea știa că acesta era doar primul avertisment. Dacă ar înghiți dez respectul, umilința ar crește. De aceea încheie povestea, închizândui ușa în față.
În timp ce Katya plătea, Sergei se îndepărta. Când ea a început să-și aranjeze cumpărăturile, el a plecat. La ieșirea din magazin, Katya l-a întâlnit pe Sergei, care fuma.
