Să plecăm și să nu ne mai întoarcem.
Sergiu, ieri am văzut un anunţ: un apartament cu trei camere în cartierul pe care lam visat, exact cum ne doream. Încă avem banii să-l cumpărăm, nu? Dacă vindem casa, o să ajutăm pe Ana să închidă creditele. Hai să mergem să vedem, spuse Cătălina, cu ochii sclipind de nerăbdare. El, însă, doar şterse cu un oftat:
Nu azi, am terminat un raport până la miezul nopţii, azi probabil voi veni târziu. zise el, luânduși rapid cafeaua, cheia maşinii şi dosarul cu hârtiile, şi plecă.
Cătălina oftă dezamăgită, nu voia să îi contrazică pe Sergiu. Îi părea ciudat că el aproape nu mai era acasă; venea mereu târziu, lucra şi în weekenduri, dar salariul îi era bun. Cătălina visa să se mute în oraș, să fie mai aproape de fiica ei. Au strâns bani câţiva ani pentru apartament, punând tot ce primea în bancă, trăind din pensia mamei lui și din salariul Cătălinei, care era şefă la Casa de Cultură din sat şi organizatoare de grup de dans. A fost greu, dar să trăieşti în oraş lângă copil şi să lucrezi la un Teatru mare era visul ei, aşa că a tolerat.
Sergiu şi Cătălina sau întâlnit în centrul judeţean. El era la anulul final al facultăţii de inginerie, ea la şcoala de arte. Sau îndrăgostit nebuneşte, iar de îndată ce a primit diploma, sau căsătorit şi sau mutat la el în sat.
Cătălina a abandonat anul de studii, dar nu a regretat: era deja soţia lui Sergiu, iar ei aveau să-şi petreacă împreună o viaţă lungă şi fericită. Nu îi trecuse însă de gând că viaţa maritală nu va fi floare la ureche. Imediat ce sau instalat, Sergiu a fost chemat la serviciul militar pentru un an. Cătălina era deja supărată de despărţire, iar mama lui Sergiu, Nicoleta, a făcut din prima clipă că ştie că nu-i place nora. Îţi promisesei!, îi spunea, fără să vorbească prea mult cu fiul.
Cătălina a încercat să se apropie, să o ajute, să ia orice muncă, dar nu se obştea.
De ce nu ai vorbit cu mama înainte? Ce ia promis şi de ce mă urăşeşte? o întreba.
Sergiu ia explicat că, acum doi ani, sora lui a murit la 17 ani, îndrăgostită de un tip aflat în închisoare pentru o bătaie. Fata a fugit de acasă, iar în timpul unei călătorii cu motocicleta, băiatul, beat, a pierdut controlul, iar ea a murit. După înmormântare, Nicoleta ia cerut lui Sergiu să nu se căsătorească fără acordul ei. El a promis, dar sa căsătorit totuşi, aşa că mama sa supărat.
Cătălina a hotărât că nu va pleca nicăieri pentru că îl iubea pe Sergiu şi voia să se împrietenească cu Nicoleta. Şi a reuşit. În câteva săptămâni inima mamei sa topit: nuvea era harnică, veselă şi bună. Nicoleta nu a putut să nu recunoască că a ales o soţie de valoare. Iar povestea Cătălinei, că mama ei a murit în urmă cu unsprezece ani şi că a crescut singură cu tatăl, care acum trăieşte cu o femeie și doi copii mici, a făcut totul să pară mai puţin complicat.
Nu credeţi că mam căsătorit cu Sergiu din dragoste? roşi, Cătălina, în faţa Nicoletei cu sprâncenă încruntată, am primit o bursă, am avut un cămin în cămin, nu aș fi trăit fără Sergiu.
Nicoleta, după ce sa liniștit, a îmbrăţişat-o şi ia şoptit că lacrimile ei erau de bucurie şi tristeţe în acelaşi timp. Simţea că o povară sa ridicat de pe umeri.
După un an, Sergiu sa întors, a început să lucreze la biroul judeţean, mergând zilnic la gardă. Cătălina a preluat postul de organizatoare şi şefă de grup de dans la clubul local. Salariile erau mici, dar în anul următor lea venit pe lume micuţa Ana. Banii nu ajungeau, dar Nicoleta lea ajutat cu tot ce a putut. Când Sergiu a trecut la o firmă serioasă, călătoriile de afaceri au început, salariul ia crescut şi Casa de Cultură din sat a fost înlocuită cu un mare centru cultural, iar Cătălina a rămas şefă. Grupul ei de dans a continuat să strălucească la concursuri, aducând premii şi zâmbete. Viaţa lor a început să curgă în bine: au cumpărat o maşină scumpă, au renovat casa şi, în vacanţe, au mers la mare.
Totul era în ordine, până când fiica lor, Ana, sa mutat în Iaşi pentru studii şi sa căsătorit. Cătălina îi era dor şi, visând la un mare Teatru, ia propus lui Sergiu să economisească pentru un apartament în oraş, să vândă casa şi să ajute Ana cu ipoteca. Sergiu a ezitat puţin, apoi a acceptat cu bucurie, menţionând că firma lor are şi acolo un birou. A avertizat că va trebui să pună tot salariul în bancă şi să trăiască din pensia lui Nicoleta şi din veniturile Cătălinei. Consimţământul familial a fost unanim.
Viaţa a devenit mai grea, dar Cătălina nu sa plâns. În timp ce Sergiu petrecea tot mai mult la birou, motivând că ia sarcini suplimentare pentru a-şi mări salariul, Cătălina nu credea că ar fi ceva nespus, dar îi era totuşi neliniştit. Când a adus subiectul la discuţie, Sergiu a izbucnit:
Lucrez de dimineaţă până seara să fac bani, iar tu vrei să mă încurci cu vorbe? Vrei să rămân lângă tine sau să avem apartament lângă Ana? Fii hotărâtă! și sa închis în camera lui.
Cătălina a înghiţit, nu a reuşit să se liniştească. Întro noapte, când Sergiu a sosit la ora 1.30, ea ia spus că nu vrea să se mute nicăieri, că vrea să petreacă serile împreună, să iasă la prieteni, să doarmă ca un cuplu îndrăgostit. Sergiu a ascultat, sa dezbrăcat, sa întins lângă ea, întors spre perete, şi a plecat din nou târziu a doua zi.
Apoi, fără veste, Sergiu a dispărut. A plecat dimineaţa la muncă, iar seara nu sa mai întors. Telefonul era tăiat, nu ştia pe nimeni de la birou. Cătălina, disperată, a sunat la morgă, la spital, iar în noapte a început să plângă de necunoscut. Sa hotărât să meargă în oraş la firma lui.
În timp ce se pregătea, Nicoleta stătea lângă ea, suspinând greoi. Mămico, nu-ţi face griji, o să-l găsim, viu și sănătos, ia spus Cătălina, strângând-o în braţe. Lacrimile curgeau, sângele îi tremura, dar îşi repeta: El e acolo, îl găsim, știu sigur!
La staţia de autobuz, o prietenă a ei a apărut:
Bună, eşti în oraş? Hai să mergem împreună. Tu nu ştii că Sergiu a scos o grămadă de bani din bancă de curând? a întrebat prietena.
Ce? a răspuns Cătălina, îngrozită.
Prietenăi ia povestit că Sergiu ar fi tras de la un cont personal o sumă mare, iar la birou nul mai găseau. Cătălina a mers la firma şi a aflat că Sergiu a demisionat. Secretara ia zis că a plecat la un alt loc de muncă, necunoscut. Cătălina a mers la poliţie să depună plângere. Ofiţerul a luat dosarul ei în serios, dar a răspuns:
De ce nu aţi menţionat că vaţi despărţit de trei luni? a întrebat. Poate că a plecat fără să ne anunţe.
Cătălina a arătat un act de divorţ şi o hotărâre judecătorească. Era confuză. Sa întors acasă şi ia povestit totul lui Nicoleta. Aceasta, speriată, a strigat și a pus mâna pe gură.
Ce? a exclamat Cătălina.
Îmi pare rău, e vina mea, a zis Nicoleta, tremurând, Sergiu mia spus că vor veni citaţii în numele tău pentru un credit fraudulos. Eu le-am ascuns să nu te supăr. El a promis că îl va rezolva, că are prieteni judecători. Nu ştiam că a încheiat divorţul în secret.
Aşa că ma înşelat cu adevărat? a şoptit Cătălina, aşezânduse pe canapea.
Nicoleta a continuat:
Dimineaţa mia trimis un mesaj că a plecat cu altă femeie şi se vor căsători curând. A luat şi banii noştri, ia zis că e salariul lui. a înlăcrimat ochii.
Cătălina a ieșit în curte, tremurând nu de frig, ci de un frig interior. Sa amintit de când, la poarta casei, au plantat liliac şi două stejari, care acum se înalţă falnici, de la fel ca căsnicia lor de odinioară. Îşi amintea cum Sergiu o trăgea pe pământ cu săniuţa în iarnă, cum au vânat un purcel de la țară cu hohote de râs. Lacrimă după lacrimă, inima ia străpuns golul.
Nu te voi lăsa să pleci, mamă, a spus Cătălina, luând-o în braţe pe Nicoleta. Știu că nu ai făcut asta, căci eu mă iubeam de tine ca de o mamă. Te rog să mă ierti.
După o seară plină de suspine, Cătălina și Nicoleta au sunat-o pe Ana și iau povestit tot. Ana, furioasă, ia jurat că nu îşi va ierta niciodată tatăl. Apoi, a propus că ar putea locui împreună.
Vrem să facem o surpriză, dar nu mai putem aştepta. Vom avea gemeni. Avem nevoie de voi, bunică, fără voi nu aş putea. Vindeţi casa şi mutaţivă la noi; apartamentul e cu trei camere, toţi nevom încăpea. a zis Ana.
Cătălina și Nicoleta sau privit și, printre lacrimi, au zâmbit. Au acceptat.
Sergiu a mai poposit o dată în oraş, dar Ana nu la lăsat nici măcar să păşeşte în apartament. Poate că voia să se întoarcă la familie, poate că nu, dar acolo nu mai aştepta nimeni, nici măcar mama lui.
