– Nu-mi mai rămâne mamă! strigă socrămamă, Tudză, cu furia ei năvalnică.
– Uită de aceea că ai o mamă. După nuntă să nu mă mai cauţi, să te prefaci că nu am fost niciodată și să nu mai aștepţi să-ţi dau bani de la nuntă. Dacă nu eu ţi-am ales o mireasă, nu mai dau niciun leu pentru totă această păcăleală.
Micuţul meu, Sorin, îl strângea pe braţ și mă privea cu ochi de înger:
Mămică, eşti cea mai bună din lume. Voi face tot ce pot ca să zâmbeşti mereu.
Cuvintele lui mi-au întors inima ca un vânt de primăvară. Îl numeam cu drag îngeraşul meu. Părul său auriu, ochii albaştri și chipul desăvârşit respirau nobilitate. Crescând, îmi permitea să caut cu stricteţe o viitoare sotă pentru el: să aibă o familie cu rădăcini bune, să fie frumoasă și să poarte o siluetă subţire. Educaţia superioară şi manierele impecabile erau fireşti, la fel ca un post de prestigiu în mediul de afaceri al Bucureştiului.
Băiatul meu are deja un apartament. Acum e nevoie de o gospodină potrivită, să menţină ordine perfectă şi să fie gata să primească oaspeţi la trei dimineaţa, căci asta e datoria unei soţii şi gospodine.
Timpul trecea, iar exigenţele mele nu se domoleau, ci deveneau tot mai dure.
O femeie de peste douăzecicinci de ani nu e necesară, căci ar putea naşte un copil slab. Trebuie să fim siguri că copilul va fi al lui Sorin.
Tudză, te temi de Dumnezeu, îţi spuneau nepoatele. În zilele noastre nu există fete care să corespundă cerinţelor mele. Dacă vrei ca fiul să se căsătorească repede, lasă-l în pace cu toate neajunsurile tale, altfel va rămâne burlac până la adânci bătrâneţi.
Sorin a absolvit cu brio liceul şi facultatea, a obţinut un post de bine plătit în Cluj, dar viaţa lui amoroasă nu mergea nicidecum. Ori de câte ori îl prezentam pe soră cu o potenţială mireasă, eu găseam mii de motive să o alung. La fiecare întâlnire, îi ceream:
Sorin, du-te în bucătărie şi taie nişte fructe, în timp ce noi povestim.
Prima domnişoară pe care am cunoscut-o a fost Anca, dintro familie simplă: mama contabil, tata şlefuitor şi încă doi fraţi mai mici. Anca lucra ca farmacistă în Iaşi, iar eu mă gândeam:
Are acces la medică şi ar putea să otrăvească pe fiul meu nu, nu este potrivită. Şi familia ei este de muncă grea, nu ne trebuie așa.
Anca, ştii că nu poţi să te ieşi cu Sorin, nu? i-am zis când ne-am lăsat singure. Sunteţi prea diferite. El a crescut în condiţii deosebite, ceva ce tu nu poţi înţelege. Găseşte pe cineva mai simplu.
Anca nu a avut nevoie de explicaţii. S-a ridicat şi a plecat fără să se întrebe de ce. Când Sorin a întrebat:
De ce mai respins, mamă? Mie dragă Anca. Ce iai spus?
Fiule, eu ştiu ceți aduce fericirea. Nu Anca, ci altcineva. Unde ai găsit această fată? Se pare că nu a existat nici o familie cinstită în jur.
Sorin a înţeles că nu-l va convinge pe mamă, a plecat. Uneori vorbea despre o nouă cunoştinţă, dar nu o aducea la mine. Eu îi propundese să-l ajut să-și întemeieze o familie, dar el refuza politicoasă:
Voi lucra cu soţia mea, nu cu tine. Voi alege eu.
Ştiu pe cine vei alege, mormăi. O curăţătorie fără minte, cu capul doar la şters şi mop.
Cel puţin va lăsa podeaua să strălucească, zâmbi căştigat, răspunse el.
Nu te îndrăgosti de mamă aşa! strigăam eu, dar el îşi închidea uşile în camera lui.
În cele din urmă, a decis să locuiască separat şi să mute în apartamentul pe care-l deţineam noi închiriat. Părintele său, Ilie, cu care era despărţit de mamă de multă vreme, nu vorbise cu el de când Sorin avea şase ani. Recent, însă, a acceptat să se întâlnească.
Ştii de ce am plecat de la Tudză? Pentru că nu mă lăsa să trăiesc liber, mă controla la fiecare pas. Nu mia permis să învăţ nimic pentru că nu am studii superioare. Am realizat că nu vreau să-mi irosesc viaţa pe o femeie nebună. Am renunţat, am divorţat, am refuzat pensia.
Şi eşti mulţumit? ma întrebat el, încruntat.
Ce vrei să faci? Îţi amintesc că ţiam cumpărat un apartament şi ţiam dat cheia.
Ce? răspunse Sorin.
Am strâns bani zece ani să-ţi ofer un cămin. Nu-l mai păstra cu ea, nu vei avea viaţă. Ea nu vede oamenii ca pe nişte fiinţe.
De ce nu vrei să vorbim? întrebă Sorin ezitant.
Pentru că aş fi adus probleme în viaţa ta. Tudză a minţit, că mar duce în alt oraş și nu te-aş mai vedea. Aşa am trăit, la distanţă.
Cuvintele tatălui miau schimbat părerea despre mamă. Ea a rămas cea mai bună, şi uneori spuneam că vreau o mireasă care să semene cu ea. Tudză zâmbea arogant: nu-i va fi uşor să găsească așa ceva.
După Anca au venit şi alte fete, dar niciuna nu ia mulţumit pe Tudză. În cele din urmă, Sorin ia pus o condiţie:
Sau nu te mai băgă în viaţa mea, sau eu nu vreau să mai vorbesc cu tine.
Văd că nu ai nicio recunoştinţă, mormăi ea. Eu ţiam dat locuinţa, educaţia, ce mai vrei?
Mamă, destul, am aflat cine a cumpărat apartamentul. Tăticul mil arătă.
Şi crezi în el? strigă mama. Nu în mama ta, ci în vreun neştiutor.
Dacă nu, el e tatăl meu, nu?
Vorbele lui Sorin au înroşit faţa mamei. Ea la privit cu dispreţ şi sa retras în camera ei. A doua zi nu a coborât la micul dejun. Sorin a bătut la uşă, auzind un strigăt:
Lasă-mă în pace şi du-te la tatăl tău inutil!
Mamă, de ce? a deschis Sorin ușa și a intrat. Ea stătea pe pat, cu părul dezordonat, în rochie încreţată, privind gol spre tavan. Era un contrast puternic cu eleganţa ei de cândva.
Ştii, fiule, am înţeles ceva, a şoptit încet. Căsătoresc cu cine vreau, nu contează. Chiar dacă ar fi cu un papagal cu pene de pinguin şi corn de rinocer. Doar uită de mine. Nu-ţi dau niciun leu pentru nuntă. Dacă nu eu ţi-am ales mireasa, nu plătesc nimic.
Am înţeles, mamă, zâmbi el şi închise ușor ușa. Acelă zi a mutat în APARTAMENTUL său.
După şase luni la invitat pe mamă la restaurant să-i dea vestea despre căsătorie.
Şi cine e? întrebăo nepăsătoare.
Ori cine ar fi, nu-ţi va plăcea, răspunse el rece. Vreau doar să ştii: viitoarea mea soţie se numeşte Lia. Are douăzecişase de ani, vine dintro familie de medici cu tradiţie. E o fată de seamă.
Doamne, şi de unde ştii că e demnă? a încruntato mama, ridicând ochii. Arăţi-mi o poză.
Sorin a scos telefonul şi ia arătat fotografia. Tudză a încruntat buzele şi a clătinat din cap, dezaprobatoare.
Şi aceasta e mama viitoare a nepoţilor mei? Ce grozăvie!
Pe poză era o fată cu trăsături estice.
Numeştese Gülçatı, nu Lia, de ce o numești așa?
Lia e jumătate coreeană, răspunse el cu răbdare.
Mai bine, murmură mama, Pare un amestec de buldog cu rinocer.
Îţi va plăcea când o vei cunoaşte după nuntă, zâmbi Sorin.
Tudză a rămas fără suflare la auzul acestor cuvinte.
După nuntă?! Îţi dai seama că te căsătoreşti ca să mă contrazici?
Nu ca să mă contrazic, ci pentru fericirea mea, răspunse el şi chema ospătarea.
Mama rămânea în şoc, încercând să-şi imagineze nepoţii care ar ieşi dintro astfel de pereche. În ziua nunţii, Sorin il spuse mamei:
Fără scandaluri. Dacă Lia pleacă din cauza ta, nu te voi ierta.
Tudză trebuia să stea tăcută, să nu se facă remarcată. Privi cu ochi trişti cum mireasa strălucea, cum fiul ei primea felicitări şi dansa cu iubirea pe chip. A doua zi, proaspeţii soţi au adus un dar pentru Tudză, dar ea nu il lăsă să pătrundă pe prag.
Atunci, fiule, am urmat toate dorinţele tale. Acum ascultă-mă şi tu. Nu mai aduce pe acea jumătătoare la mine, nu vreau să o văd. Ştii că pot avea o mie de soţi, dar numai o mamă.
Tinerii au plecat, iar Tudză aruncă pachetul în coşul de gunoi.
Nu voi lua nimic de la acea jumătătoare, spuse cu amar.
După aceea, mama a început să se îmbolnăvească des, iar Lia sa ocupat de tratamentul ei. Ocazional, Sorin angaja o îngrijitoare pentru a nu o lăsa singură. Tudză nu a putut să accepte fiica soţului, pe care o urăşte pentru că ia comparat cu ea însăşi.
Tu tot spui că vei găsi pe cineva asemănător cu mine. Unde este asemănarea? se plângea ea, conştientă că depindea de ajutorul Liei, iar acest lucru o enervă.
Am găsit o comoară pe capul meu
Când suna telefonul, răspundea cu o voce melodioasă:
Bună, Lio, cum e? Eu mă simt puţin slăbită, tensiunea îmi sare. Poţi să vii să mă vezi? Perfect, aştept să vii
