– Anca, stai, așteaptă! Nu ți-am înșelat, înțelegi? Vreau să jur pe viață! Vrei să jur pe mama mea!?
Costin se năpustește pe scara blocului, strigând după soția lui. Nu-l deranjează că câteva capete curioase se strecoară pe la ușă, cu ochi pătrunzători, să privească drama de familie. Nici vecinii nu-l deranjează să asculte șoaptele prin fantoma ușii.
Anca iese din interfon, sare într-un taxi și pleacă, atât de repede încât Costin abia o urmărește cu privirea
Totul a început acum trei luni, când viața lui Costin a început să se schimbe în rău. Colega cu care lucrau de ani de zile doar pe plan profesional a suferit o tragedie personală o sarcină pierdută și un divorț rapid. După câteva luni de recuperare s-a întors la birou, dar era o femeie total diferită.
Nu mai pot, asta e prea mult. Ea mă urmărește de o lună. Mă sună noaptea, îmi trimite mesaje, a apărut la blocul meu de câteva ori a izbucnit Costin furios în biroul directorului și i-a scos tot ce avea pe suflet.
Directorul a chicotit.
Știi, se întâmplă. E îndrăgostită, ce poți face? Nu văd nimic ilegal a zis el.
Dar eu n-am făcut nimic! Ne-am văzut doar la muncă. Iar căsnicia mea se rupe din cauza Lidei a țipat Costin.
Ce vrei de la mine? Lidia e ok pentru mine, dar ce se întâmplă dintre voi în afara biroului nu mă interesează a scos directorul din umeri.
Costin era la un pas de disperare. Dacă la început a încercat să ignore, să nu dea importanță, acum nu mai putea să se prefacă că totul e în regulă. Între el și Anca au început să apară tensiuni. Anca, pe deasupra, a început să se îndoiască de fidelitatea soțului: nu credea că o femeie poate aranja toate mesajele, aluziile și pozele evidente.
Ancuțo, te rog, nu începe. Niciodată nu ți-am înșelat. Nu mi-a trecut prin minte implora Costin.
Înțelegi că vorbele tale, cu toate acele mesaje, sună ca scuze? Sau crezi că sunt proste ca o scoică care nu poate aduna doi și doi? a răspuns Anca, fără emoție.
Ea face totul să pară. Blochez numărul, ea scrie de pe altul. Pălăria e în aer, pentru că Lidia aduce rezultate bune. Ce să fac? Cum să-ți dovedesc că sunt curat? s-a înăbușit el.
Nu știu, Costin. Sincer, m-am săturat. Trei luni și tot așa nu te mai cred. Nu pot să cred. Prea multe coincidențe, prea multă Lidia în viața noastră a spus Anca.
Gata, nu e a mea. Nu am nevoie de ea! a replicat el.
Nu știu, Costin. Nu știu eu
De ce nu-l pot crede? se gândea Anca. Îi credeam pe sărite. Dar mesajele, apelurile prea multe coincidențe. Lidia e pretutindeni unde e Costin. Nu-s coincidende aleatorii. Câteodată bărbați înșală, iar apoi fac din soție o geloasă, convinsă că totul e halucinație. Nu vreau să fiu așa nu vreau să fiu făcută prostie.
Își aduce aminte cum, odată, l-a prins pe Costin ștergând mesaje. Nu a aflat ce scria, dar a observat că ștergea și poze.
După aceea, soțul a început să întârzie la serviciu, să fie iritabil și închis în sine.
Poate sunt doar paranoică? se întreba Anca.
Lidia, pe de altă parte, acționa metodic, ca un strateg experimentat. În trecut era o femeie liniștită, modestă. S-a căsătorit, a intrat în concediu de maternitate, apoi a suferit un avort din motive medicale, soțul a părăsit casa.
Revenind la muncă, Lidia a început să-l flirteze pe Costin cu gesturi simple, mereu sub forma unui compliment la trecere de coridor. Costin nu se opunea, îl lua ca pe o glumă.
Apoi, Lidia a lovit familia lui Costin și Anca ca un uragan, smulgând încrederea construită ani de zile.
După serviciu, Costin și Anca au început să coborâmbă accidental în fața unei femei în supermarketul din Buzău, deși ea locuia în o altă zonă. Lidia a început să frecventeze aceeași sală de sport ca și Costin. A intrat în aproape toate convorbirile telefonice ale lui cu replici ciudate: Ești drăguț ca un pisoi sau Ți-am pregătit cafea, de ce nu vii?.
Într-o zi, Lidia a organizat o întâlnire accidentală la blocul lui Costin și Anca.
Costi, ajută-mă, am ajuns la prietena mea de la rândul de lângă noi și nu răspunde. Mai am doar 2% baterie, că nu pot să chem un taxi. Ești acasă? Te rog, dacă nu e prea mult să cobori, am nevoie de tine a spus ea cu o voce angelică, de pe un număr nou.
Anca a ridicat din umeri, gândind că nu e de rușine să ajuți pe cineva în seară, chiar dacă era în alt cartier. Deși avea încredere în soț, urmărea tot ce făcea el prin fereastră. Ce a văzut a făcut-o să se îndoiască din nou.
Lidia, de îndată ce l-a văzut pe Costin ieșind din bloc, s-a aruncat pe el și a rămas lipită de gât. Asta a fost destul pentru Anca.
În aceeași noapte, telefonul lui Costin a vibrat cu un mesaj. Anca, fără să doarmă, a deschis și i s-a înfuriat o senzație rece pe spate:
Mulțumesc că ai venit, altfel s-ar fi urmărit pe tine. Mâine, cum am stabilit, dar întârzii jumătate de oră.
Costin mâine trebuia să merg la un prieten a șoptit Anca. Cum așa…
Și a trimis un mesaj de răspuns.
Vom vorbi dimineața. Eu dorm. Eu te sun eu. Imediat a venit răspunsul: Am înțeles. Aștept să mă suni. Știi că sunt mereu lângă tine!
Anca a rămas fără cuvinte. La răsărit, a hotărât să se mute temporar la sora ei să se gândească la tot.
Costin s-a trezit dintr-un sunet de chei. Telefonul era în pat lângă pernă. Simțind că ceva nu e în regulă, a sărit din pat și a alergat la ușă. Încercând să oprească plecarea soției, s-a întors în apartament și a rulat ca un animal închis: situația devenise absurdă.
Anca nu răspundea la telefoane. Sora i-a cerut lui Costin să nu mai deranjeze soția.
Zilele au trecut lente. Costin nu știa ce să facă. Știa că trebuie să dovedească nevinovăția și să recâștige încrederea Anei.
După o săptămână, a avut curajul să sune la sora Anei și să ceară o întâlnire.
Anca, te rog, dă-mi o șansă. Știu că nu mie crezi, dar am ceva ce poate schimba totul. Îți promit după această întâlnire vei decide singură dacă rămânem sau nu.
După lungi convingeri, Anca a acceptat.
Au mers în liniște. Costin privea drumul, aruncând ocazional o privire la Anca. Ea încerca să prinzi ceva în peisajul sumbru de afară.
Anca, am nevoie să-ți cer ceva a spus el, oprindu-se lângă o casă de bloc obișnuită. Vreau să-ți leg ochii. Trebuie să mergem puțin. Crede-mă.
Anca l-a privit sceptică, dar a acceptat. Costin a ținut-o de cot, a intrat într-un imobil și mirosul de vopsea i-a lovit pe nas.
Suntem la o șantier? a întrebat ea, puțin tensionată.
Nu chiar a răspuns el.
A scos bandajul. Lumina slabă arăta un vechi sporthal de la școala unde s-au întâlnit prima dată.
În mijloc, pe o bancă, stătea un buchet de liliacii albi. Anca s-a oprit.
Anca, știi când am realizat că m-am îndrăgostit de tine?
Ea a tăcut, privind tavanul înalt. Costin a continuat:
Nu a fost la balul de absolvire. A fost în clasa a zecea, când am intrat la școala de sport, fără să cunosc pe nimeni. M-am uitat în colț și te-am văzut așezată, obrajii roșii de după volei, cu o coadă de păr împrăștiată, fire ude de la ploaie. Râdeai așa de molipsitor în acel moment am înțeles că te voi iubi mereu.
Anca asculta, la un pas de lacrimi. Nu-și amintea de acea zi, dar auzind cuvintele lui, ceva se topise în suflet.
Costin a povestit cum a avut temeri să se apropie, cum a strâns curaj în câteva luni și cum a invitat-o la o plimbare. Cum fiecare zi mulțumea destinului că l-a adus pe acea școală, în acel sporthal.
Niciodată nu te-am trădat a șoptit el, luându-i mâinile. Tot timpul am fost al tău.
O lacrimă a curs pe fața ei. S-a uitat în ochii lui și a văzut aceeași sinceritate și iubire din tinerețe.
Sunt gata să fac tot ce e nevoie: să renunț la job, să-l fac pe Lidia să plece, să schimb orașul, chiar și țara, dacă trebuie. Doar să-mi crezi că nu te-am înșelat!
Stăteau în vechiul sporthal, locul unde a început povestea lor, și înțelegeau că nimic nu poate distruge dragostea adevărată, chiar dacă apare cineva să le invidieze fericirea.
