Unde te grăbești așa târziu, Radu? întrebă Mariana, privindu-l pe soțul ei încheind în grabă cămașa.
Ceasul arăta șapte și jumătate seara. Radu nici măcar nu se uită la ea, continuând să se pregătească.
Proiectul la muncă arde. M-au chemat urgent aruncă el peste umăr, apucând geaca de pe cuier. Nu mă aștepta, culcă-te.
În ultima vreme, astfel de chemări urgente se tot repetau. Înăuntrul ei fierbea o neliniște pe care Mariana încerca s-o înăbușe.
Iar? A treia oară săptămâna asta spuse ea, încercând să ascundă tonul acuzator.
Ce să fac, așa e munca Radu se uită în sfârșit la ea, dar privirea lui era goală, absentă. O să încerc să nu întârzii mult.
Ușa de la intrare se închise cu un pocnet surd. Mariana mai privi câteva secunde holul pustiu, apoi se întoarse încet.
Mamă, unde a plecat tata? ieși din camera ei Andreea, fetița lor de șapte ani, ținând în mâini o jucărie. Mi-a promis că ne jucăm împreună astăzi.
Mariana se așeză în genunchi în fața ei, mângâind-o ușor pe umăr. Ochii Andreei străluceau de supărare și dezamăgire.
Tata e foarte ocupat la serviciu, dragă. Are un proiect important care trebuie terminat urgent Mariana încerca să sune convingător, deși nici ea nu-și mai credea cuvintele.
Andreea oftă greu, lăsându-și umerii în jos, și se întoarse încet spre camera ei. Mariana o urmări cu privirea, apoi se duse în bucătărie. Ca să-i mai înveselească puțin copila, se hotărî să facă prăjiturile ei preferate cu nuci și stafide. În timp ce frământa aluatul, mișcările ei erau automate, dar gândurile îi zburară departe.
Toate semnele trădării erau acolo: întârzierile mereu, tăinuielile, răceala dintre ei. Radu nu o mai îmbrățișa dimineața, nici nu o săruta înainte de plecare. Convorbirile lor se rezumau la treburile casnice și la discuții despre școala Andreei.
La cină, Andreea se mai înveseli, mâncând prăjituri calde cu lapte și povestind despre școală. Mariana o asculta, dădea din cap, punea întrebări, dar mintea ei era altundeva. După masă, o puse pe Andreea la culcare, îi citi un capitol din carte și o sărută pe frunte.
Revenind în bucătărie, Mariana începu să spele vasele. Apa caldă îi curgea pe mâini, dar în capul ei se învârtea aceeași întrebare: să-l preseze pe Radu? Să-l oblige să recunoască? Înăuntrul ei totul se strângea la gândul că, cel mai probabil, Radu avea altă femeie. Dar ce-o fi cu Andreea dacă se vor despărți? Fetița îl iubea atât de mult pe tatăl ei, îl aștepta mereu cu nerăbdare. Mariana șterse o farfurie și o puse la uscat. Pe de altă parte, viața alături de un om care o înșela devenise insuportabilă.
Mai trecură două săptămâni. Radu continua să vină acasă tot mai târziu, cu scuze mereu proaspete. Mariana nu mai întreba. Nu mai spunea nimic. Într-o seară, în timp ce căuta un dosar în sertarul biroului, dădu peste o bancnotă mototolită dintr-un restaurant de lux, cu data de sâmbătă trecută ziua în care Radu jurase că a lucrat până la ora zece. Pe spate era scris cu ruj roșu: Te aștept în fiecare minut. Cu drag, I.
Andreea, așezată lângă geam, urmărea ploaia care bătea ferestrele și murmura: Când o să vină tata acasă și o să nu mai plece nicăieri?
Mariana închise sertarul încet, puse hârtia înapoi în poșetă și se duse lângă fiica ei. O îmbrățișă tare, simțind cum inima îi pulsează în piept, grea de o hotărâre pe care până atunci n-o voise să vadă.
A doua zi, când Radu plecă din nou, Mariana ridică telefonul și formă un număr lung, pe care-l scrisese cu grijă pe o bucată de hârtie. Vocea de la celălalt capăt răspunse imediat.
Da, doamnă, ne vedem mâine la ora zece. Vă pot ajuta cu divorțul.
