Întârziată! În trei minute se aruncă spre baie, se machiază, își pune haina și cizmele, apoi intră în lift.
Emilie se trezi brusc, deja în întârziere! În câteva clipe, cu o viteză uimitoare, reuși să se pregătească: se machiază în drum spre ușă, aruncă o privire în oglindă, se îmbracă într-un trench și în botine. La doar trei minute de când se trezise din somn, era deja în lift.
Ieșind pe stradă, observă că o ploaie fină de septembrie începe să cadă, dar nu are timp să se întoarcă să ia o umbrelă. Ceasul trăda cu cruntă. Emilie aleargă să prindă autobuzul, cu teama că va rata munca. Șeful ei nu face compromisuri: o întârziere înseamnă o zi pierdută și riscul de a fi concediată.
Imaginânduși toate scenariile dezastruoase ale acelei zile, își luă deja la revedere mental clienții săi preferați, bonusul și ultima zi de concediu rămasă. Pietonii, la fel de grăbiți, păreau pierduți în gânduri, indiferenți unii față de alții. Totul era cenușiu și posomorât, iar ploaia nu ajuta.
La câteva sute de metri de stația de autobuz, Emilie se opri brusc și zări un cățeluș ud lângă o bancă veche. Încerca să miaune, dar vocea îi era un șoaptă mută.
Se gândi să continue să alerge sau să-l ajute pe micuțul neajutorat. Alese să urmeze inima, știind că, oricum, va trebui să înfrunte reproșurile șefului.
Apropiinduse, observă că una dintre lăbuțele cățelușului era contorsionată.
Doamne! Cine ția făcut asta?
Îndoielile dispar, nu îl putea lăsa. Cățelușul tremura, ud până la oase. Îl lua cu grijă în eșarfă și al alerga și mai repede spre stație. Hotărî să-l ducă la birou și să anunțe mai târziu. Inima ei generoasă nu putea abandona acel orfan.
Încercarea de a ajunge la birou în tăcere eșuă. În momentul în care se apropia de ușa nr.12, îl întâlni pe șef în colțul unui hol.
Dupont! O oră de întârziere! Unde ați fost? Cine să vă înlocuiască? Ce vă dorim?
Întrebările îl inundau, iar vinovăția creștea. Tremurând și fără cuvinte, simți lacrimile încingânduse, amăgirea o copleșea.
Uitațivă! spuse în cele din urmă, deschegând ușor haina.
Cățelușul îi arătă capul mic și nenorocit. Încă puțin încălzit, lătră cu mieunătăți triste.
Are lăbuța rănită, nu lam putut lăsa în ploaie Era singur
Lacrimile curgeau, cuvintele se încurcau, mâinile tremurau. Deja pregătită să-și strângă lucrurile în tăcere, o mână caldă o opri. Șeful scoase telefonul, notă o adresă pe o bucată de hârtie și îi porunci să meargă repede să salveze lăbuța rănită.
Uimită de această schimbare, Emilie luă notița, își puse mâinile reci în buzunar și ieși în grabă.
Și nu te mai întoarce aici, spuse el.
Inima îi strânse, dar înainte să cadă în disperare, șeful continuă:
Astăzi este ziua ta liberă. și mâine și ea. Felicitări pentru bunătatea ta; vei primi și un bonus pentru dragostea față de animale.
Acest șef, cunoscut de toți ca Sebastien Leclerc, era înzestrat cu o reputație de severitate legendară. La clinica veterinară, problema se rezolvă rapid: lăbuța nu era ruptă, doar o entorsă severă. Veterinarul îl bandajă, iar Emilie povesti cum a găsit micuțul și intervenția neașteptată a șefului.
Veterinarul, zâmbind, dezvălui că îl cunoștea pe Sebastien din copilărie. Întotdeauna a fost erou pentru animale, salvând căței din apă și apărând pisicuțe de agresori. Ca adult, susținea financiar adăposturi cu venitul său, generozitate începută cu prima bursă.
Cu oamenii, însă, Sebastien fusese mereu rezervat, schimbânduse după pierderea tragică a familiei. Această revelație atinse profund inima Emiliei, care gândi la Sebastien tot restul zilei, dorind să-l încurajeze.
Seara, cățelușul se odihnea pe pat, iar Emilie amenaja un colț pentru noul ei prieten. Îl numi Minou, un nume ce îi părea perfect. În acel moment, telefonul suna: era Sebastien.
Ce stare are micuțul nostru?
Roșind, Emilie rapi cu entuziasm despre evoluția lui Minou și își exprimă recunoștința. Sebastien o invită la cină și petreceră o discuție până târziu.
Ce îi apropie este înțelegerea reciprocă și dragostea pentru animale. Împreună au grijă de Minou și, curând, împărtășesc pasiunea pentru salvarea animalelor în nevoie. Singurătatea dispar pentru Emilie și noul ei prieten cu patru labe, găsind bucurie și alinare în această nouă companie.
În întârziere! În doar trei minute, se grăbește în baia ei, se machiază, își pune mantoul și cizmele, apoi ia liftul.
