Roxane îl iubea pe soțul ei cu toată inima. Se credea norocoasă să-l aibă alături. Vincent era un bărbat grijuliu și iubitor, mereu dispus să facă tot ce îi stă în putință pentru iubita lui.
În schimb, relația cu familia lui Vincent era mult mai complicată. Se spune că în fiecare familie există o oaie neagră. În familia lui Vincent, însă, totul părea să fie invers: el părea singurul om normal, în timp ce ceilalţi erau ciudăței.
Școala de gândire a tatălui soacrei, de exemplu, era că de fiecare dată când o întâlnea pe Roxane o critica, spunând că a luat câteva kilograme şi că ar putea ascunde pe cineva în burtă.
În realitate, Roxane era în formă perfectă și nu câștigase niciun gram de când o cunoscuse pe familia soțului ei. Însă asta nu părea să-l deranjeze pe PierreAlain. Comentariul său părea parte din repertoriul său obișnuit, iar chiar dacă Roxane pierduse zece kilograme, el nu ar fi omis să-i atragă atenția.
Îi plăcea să facă farse nepoliticoase, provocând disconfort Roxanei, care se simțea mereu extrem de jenată în prezența lui. Mai mult, obiceiul lui de a se plimba cu torsul gol prin casă nu făcea decât să agraveze situaţia.
Mama soacră, IsabelleAndrée, adoră să dea lecţii tuturor, chiar și în domenii pe care nu le stăpâneşte. Îi arăta Roxanei cum să se îmbrace la modă, ce coafură să aleagă, ce nuanță de ruj să poarte. Când Roxane şi Vincent sau mutat în noul lor apartament, IsabelleAndrée sa dedicat criticilor neîncetate, strecurânduse în fiecare colţ, explicând cum ar fi trebuit amenajat totul corect.
Mai există şi sora mică a lui Vincent, o tânără nepăsătoare cu doi copii născuţi de taţi diferiţi, pe care Nathalie nu ia avut niciodată o relaţie serioasă. Ea îşi duce copiii pretutindeni şi, în rolul de mamă, se aşteaptă ca toţi să se împiedice pentru ea. Trebuie să îi cedeze locul în mijloacele de transport, să o lase să treacă în faţa la coadă, să o servească înaintea tuturor.
Deşi primeşte pensii de la taţii copiilor, beneficiează de alocaţii şi trăieşte pe cheltuielile părinţilor, Nathalie urmăreşte în permanenţă lucruri gratuite. Chiar şi pe cele de care nu are nevoie, le apucă, simţind o fel de entuziasm la fiecare captură. De aceea apartamentul era plin de pachete de scuteci nefolosite de copiii ei, pe care Roxane spera să le vândă, de grame de haine inutile, de jucării. Aproape jumătate din acestea erau total inutile pentru ea, dar ea pretindea că îşi construieşte afacerea prin recuperare gratuită, prefăcânduse să fie săracă şi nevoiaşă, apoi revândând.
Copiii ei erau prost crescuţi şi obraznici, dar, având o mamă aşa, nu puteau fi altfel. Când ajungeau la cineva, căutau imediat dulciuri, luau tot ce era la îndemână, sustrăgeau lucrurile altora fără să ceară. Nathalie nu îi corecta niciodată.
Roxane îşi aminti cu groază singura vizită a sorei soţului la petrecerea de inaugurare a casei. Sora adusese un servit de ceai evident luat gratuit, iar după plecarea lor nu mai rămăsese niciun desert, un vaz recent era spart şi pe perdele erau urme de ciocolată Roxane era convinsă că era chiar ciocolată.
Aşadar, nu era surprinzător că, pe când se apropia ziua de naştere a Roxanei, ea hotărî să nu invite familia lui Vincent. Altfel petrecerea ar fi fost irosită. Tatăl soacrei ar fi făcut remarci nepotrivite, mama soacră ar fi vrut să îi dea lecţii de viaţă, iar Nathalie ar fi cerut obiecte inutile pentru copiii ei, în timp ce aceştia ar fi făcut haos în apartamentul Roxanei şi al lui Vincent.
Desigur, Roxane se simţi puţin ruşinată în faţa soţului pentru această decizie, dar spera cu adevărat că el va înţelege.
Vincent, aş vrea să sărbătoresc ziua de naştere acasă. Voi invita părinţii mei şi câţiva prieteni.
Bine, sunt de acord. Nu am amenajat apartamentul doar pentru aşa ceva, nui aşa? zâmbi el.
Exact. Pare un studio pentru şedinţe foto. Dar
Ce? se îngriji el.
Te rog, nu te supăra. Nu vreau să invit părinţii tăi.
Vincent oftă adânc şi dădu din cap.
Îmi pare rău, dar e greu pentru mine să fiu cu ei. La aniversarea mea aș vrea să mă relaxez, nu să fiu mereu pe defensivă, spuse ea cu un aer de rușine.
Înţeleg perfect, nu e nevoie să te justifici. Ei nu sunt uşor de suportat.
Nu eşti supărat?
Nimic deloc. E ziua ta, trebuie să fie așa cum vrei tu.
Roxane se convingea din nou că soţul ei era cel mai minunat bărbat din lume. Se gândea că ar fi fost adoptat, iar asta ar explica totul.
Roxane nu lea spus părinţilor lui Vincent despre petrecere, spunând că vor fi singuri de această dată. Îi ceruse chiar lui Vincent să nu le spună nimic.
Totuşi, au aflat. Mama soacră a sunat la mama Roxanei pentru o discuţie profesională şi, grăbinduse, a lăsat să iasă la iveală totul.
Aşa ne tratează soţia ta! exclamă IsabelleAndrée. Nu suntem în locul nostru, nue aşa?!
Mami, încerca să o liniştească Vincent, Roxane a vrut doar să sărbătorească cu părinţii ei şi cu câţiva prieteni apropiaţi. E ziua ei, e alegerea ei. Dacă ar fi fost un ospăţ, cu siguranţă aţi fi fost invitaţi.
Înţeleg, şi spuneţii că suntem profund jigniţi!
Mama lor a închis telefonul, iar Vincent a clătinat din cap, înţelegând perfect situaţia Roxanei. Poate nu era potrivit să spună asta, dar se rușinea mereu de rudele ei. Nu dorea ca Roxane să se simtă rușinată din nou.
Aşa că a decis să nu spună nimic, ca să nu strice petrecerea. Îi va povesti cuvintele mamei sale după aniversare.
Dimineaţa, când Roxane a împlinit douăzeci şi şase de ani, Vincent ia oferit un buchet de flori şi un voucher pentru un spa. Ştia că a fost un an obositor: căsătoria, renovările, mutarea şi sarcina de muncă. Avea nevoie să se odihnească.
Invitaţii au început să sosească după-amiaza. Roxane a pregătit totul la înălţime: un meniu delicios, o ţinută aleasă, o coafură impecabilă. Părea fericită şi aştepta amintiri de neuitat.
Totuşi, nu ştia ce urma să se întâmple.
După ce toţi sau aşezat, a sunat la uşă.
Acel tort trebuie să fie gata, exclamă Roxane, lam comandat în ultimul moment şi lam uitat complet.
Deschizând ușa cu un zâmbet, a descoperit o mulţime de oaspeţi nedoriţi.
La mulţi ani, Roxane! spuse supărată mama soacră, ţinând o trandafiri în mână. Ne laşi să intrăm?
Roxane nu a avut altă opţiune decât să facă loc.
Zgomotul a apărut imediat. Copiii lui Nathalie și-au scos pantofii şi sau îndreptat spre masă. Tatăl soacrei a remarcat că rochia ei era greşit mărită.
Ar trebui să alegi o mărime mai mare, a râs el.
Poate că nu neai pus pe listă, a continuat mama soacră, vezi că ai invitaţi, dar nu pentru noi. Doamne, Roxane! Inviti pe toţi, dar nu ai curăţat podelele.
A vrut să spună că copiii ei au murdărit, dar sa abţinut.
Starea ei a scăzut. Copiii au început să strige, să ia mâncarea cu mâna, să cerceteze dulciurile din dulap. Cel mai mic a început să plângă, supărat că nu există tort.
Ai fi putut cumpăra un tort, vezi, Sebastien e dezamăgit! la mustrat Nathalie. Şi ceaţi adus, parfum? Lasămă să-l încerc, îmi dai pe al tău apoi?
Roxane a rămas tăcută. Vincent privea familia instalânduse în jurul mesei, cerând farfurii, ascultând criticile mamei, în timp ce tatăl făcea glume ciudate.
Tăria lui Vincent sa terminat când Nathalie a luat o pliculeţ cu bani de pe bufet, crezând că nimeni nu o vede. Erau cadouri în numerar.
Punel înapoi la locul lui! a strigat Vincent.
Despre ce vorbeşti? a clipit inocent.
Am văzut totul!
Voiam doar să adaug bani, nu am avut timp să iau o plicuţă, sa scuzat ea.
Vincent, nu căuta scormiri la Nathalie, nu strica seara, ia mustrat mama lui. Aminteştei soţiei tale că e nepoliticos să uiţi să inviţi familia.
Şi spunei şi mărimea potrivită de purtat, a glumit tatăl, pentru că, Roxane, toate curburile tale ies la ivea în acea rochie.
Destul! Vincent a lovit masa cu putere, stânjenind și copiii. Mămică, tătule, Nathalie, e timpul să plecaţi.
Ce?! a exclamat mama. Cum îţi permiţi?
Cum îţi permiteţi să veniţi fără invitaţie? Cum îţi permiteţi să insultaţi soţia mea? Cum îţi permite copii tăi, Nathalie, să se poarte atât de nepoliticos? Până nu învăţaţi să vă purtaţi corect, nu aveţi loc aici.
Desigur, sa declanșat un scandal. Roxane a putut respira uşor abia când oaspeţii nedoriţi au plecat.
Din păcate, aniversarea ei fusese stricată. În ciuda eforturilor prietenilor şi a părinţilor de a o înveseli, a fost greu să recâştigă atmosfera de dinainte.
Totuşi, a învăţat o lecţie: a realizat din nou că a ales partenerul potrivit. Un bărbat dispus să o apere, chiar şi împotriva propriei familii. Indiferent de ce se va întâmpla, Roxane ştia că el va fi mereu alături de ea poate cel mai mare dar al vieţii ei.
