Privind pe fereastră cum ploaia bătea în geam, iar picăturile se scurgeau ca niște lacrimi, Valentina asculta melodia Annei German: Ei, ce să mai faci, alta ai întâlnit Și lacrimile îi curgeau pe obraji fără să-și dea seama. Nu putea asculta această melodie cu indiferență, căci îi amintea prea mult de soarta ei.
Amărăciunea unei nedreptăți arde multe în suflet, iar când nu poți schimba nimic, cauți cuvinte de alinare chiar și în cântece.
Valentina trăia într-un oraș mic de provincie, unde toată lumea se cunoștea. Venise odinioară din sat să studieze la școala de asistenți medicali și rămăsese acolo.
Fiică, după ce termini școala, nu te mai întoarce acasă, îi spusese mama. Nu pentru că nu te vrem, ci pentru că nu-i nimic de făcut aici în sat. Tinerii pleacă la oraș, așa că rămâi și tu acolo. Și, dacă Dumnezeu va fi milostiv, vei găsi un băiat de acolo și te vei mărita.
Da, mamă, m-am gândit și eu la asta. Mi-e dor de voi, dar trebuie să încep viața mea.
Și așa a rămas Vali în oraș, angajându-se ca asistente medicală la spital. Era frumoasă, cu păr negru și des, mulți îi invidiau ochii albaștri și buzele pline. Într-o dimineață, intrând în salonul bărbaților cu perfuzia, a văzut un tânăr cu mâna în ghips. Acesta o privea lung, cu interes și surprindere.
Bună dimineața, a salutat ea pe toți, dar lui Mihai i s-a părut că doar lui.
Intrase în spital seara, iar pe tură fusese altă asistentă, dar acum apăruse ea. Mihai lucra la combinat, singura fabrică mare din oraș. După ce absolvise institutul, fusese trimis acolo ca tânăr specialist, și într-o zi, din nefericire, alunecase în atelier, împleticindu-se și căzând pe podeaua de ciment. Rezultatul: o fractură la mână.
Vali i-a pus perfuzia, iar el o privea în tăcere cum se descurca cu îndemânare, deja hotărât să se apropie mai mult de ea. Ea nu spunea nimic, dar îl observa și ea cu curiozitate.
Gata, acum stați liniștit, a spus ea.
O mai treceți pe aici?, a întrebat Mihai primul lucru care i-a venit în minte. Și cum vă numiți?
Bineînțeles, sunt la serviciu. Mă cheamă Vali, a răspuns asistenta și a ieșit din salon.
Vali, Valentina… Ei, acum nu mai sunt supărat pentru fractură, s-a gândit el. Măcar am văzut ce asistentă frumoasă e aici. Nu voi plictisi. Dar trebuie să aflu dacă are pe cineva.
Vali îl plăcuse pe Mihai, dar nu și-ar fi dat în vileag niciodată. Totuși, înțelesese din privirile pe care i le aruncase în timp ce ea îi punea perfuzia că și ea îi plăcuse.
Bine, asta nu înseamnă nimic. Poate are o fată. Băieții ca el nu rămân singuri.
Vali se uita cine-l vizita pe Mihai. Veneau prieteni, colegi de la muncă, dar fete nu se văzuse niciodată lângă el. S-a liniștit puțin. Între timp, Mihai visa deja cum, după ce va ieși din spital, vor merge împreună la plimbare.
Ieșea din salon și punea vorba cu Vali când aceasta nu venea la ei, iar seara stăteau chiar în hol și vorbeau.
Nu-s de aici, am venit după repartiție la combinat, îi spunea el. La început am stat la cămin, dar recent mi s-a dat un apartament de la întreprindere, ca tânăr specialist. Știi ce bine e să ai locul tău? Trebuie doar făcută o renovare, dar cu timpul o să fie totul perfect, povestea el cu entuziasm.
Da, sigur, e minunat. Eu încă stau la căminul personalului, și nu-i prea grozav. E zgomot uneori, se destăinuia Vali.
Mihai a fost externat curând, dar tot mai mergea la control la policlinică. Era acasă, iar ei doi se întâlneau. Totuși, Mihai ezita să-i ceară mâna. Fie nu se simțea pregătit, fie altceva îl oprea, dar s-au căsătorit abia după doi ani.
Vali îl iubea cu o dragoste nestăpânită, îi era frică să respire în preajma lui, să se uite la altul. Dar aștepta să-i facă el propunerea. Și într-o zi a venit momentul. Fără prea multă pompă, el a spus:
Vali, ne tot vedem de atâta vreme. Hai să ne căsătorim.
Hai, a răspuns ea imediat, râzând fericită. El a înțeles că așteptase de mult.
Nunta a fost simplă, după vremurile acelea, dar mama ei venise din sat, iar cele două surori ale lui Mihai din orașul vecin. Petrecerea a fost veselă. Toate prietenele și colegele o invidiau pe Vali.
Valiuco, ce băiat ai prins! Deștept, atent, și frumos la
