Socru-mea își amintea perfect conversația cu acea femeie nesuferită care devenise soția lui Ion. Încercase din răsputeri să-l convingă pe iubitul ei fiu să nu se însoare, dar fără succes… cel puțin la început. Și apoi, cine era ea? O provincială obraznică care-și permitea prea multe.
Ascultă, Irodia Petrovna. De ce te prefaci că ești o mamă înțeleaptă? Știu că mă porți pe sus. Nu doar că te văd prin și prin, dar nici nu intenționez să mă plec în fața ta. De ce vii în fiecare seară în apartamentul nostru fără să ceri voie? Nu trăim pe banii tăi! spusese atunci mamei lui Ion fata aceea nerușinată.
Ce? Tu îndrăznești să-mi dai mie lecții de morală? Așteaptă să ajungi la vârsta mea… Irodia Petrovna începea să se înfierbânte. Toată măslinăria și aerul intelectual îi căzuseră în clipă.
Se arăta acum în toată splendoarea ei: o mică burgheză cu mintea îngustă, care trăia doar pentru a mânca mai dulce și a trăi mai liniștită cine trebuia zdrobit moral pe drum, n-avea importanță. Fiecare pentru el, Dumnezeu pentru toți.
Irodia Petrovna, eu și Ion ne iubim. Și am observat că vorbele tale îl influențează rău. Nu ți-a fost de ajuns că l-ai alungat pe tatăl lui și l-ai convins să-ți dea partea lui din apartament acum vrei să-i strici și viața? Poate ai milă de propriul tău fiu? Dacă tu nu-l iubești, lasă măcar pe altcineva să-l iubească! spusese Mărioara, cu nerușinare cruntă.
A, așa cântă cucul acum! Ei bine, atunci să știi și tu cine sunt, târfoiță! Tu cine te crezi? Din ce cocioabă de la țară ai izbucnit? Ești un nimic! Poți să-ți pierzi slujba oricând și atunci dormi pe bancă. Mare actriță! Și tu îndrăznești să-mi vorbești așa? explodase Irodia Petrovna.
A, deci așa măsurați voi cinstea și demnitatea? nu se lăsa bătută Mărioara. Dacă voi ați luat un apartament și i-ați dat afară pe toți, sunteți doamna elegantă și sufletul bun? Iar dacă eu muncesc pentru banii mei, asta e rău. Nu toți ne-am lipit de bărbați cu apartamente ca să-i jefuim! Și ca să știi nici tu nu te-ai născut în capitală! Mărioara o lovise exact unde durea.
Irodia Petrovna venise, într-adevăr, demult dintr-un sat uitat de lume, fără școală sau meserie.
Nu vei fi niciodată cu fiul meu! Mama e sfântă! Ieși din casă!!! Irodia nu mai avea ce răspunde și aruncase ultimele atuuri, împotriva cărora era greu să te bați.
Mărioara doar a pufnit și n-a mai scos o vorbă. Dar conflictul ăsta nu i-a despărțit pe cei tineri. Ion și Mărioara s-au căsătorit oricum.
Însă Irodia Petrovna nu a renunțat. Când Mărioara a născut copilul, ea a început să-l învenineze pe Ion împotriva soției. Până la urmă, s-au despărțit… Băiatul lor, Alex, avea doar patru ani…
***
Dar Irodia Petrovna tot se temea că fiul ei s-ar putea întoarce la acea actriță nerușinată. Știa că uneori se mai văd. Și că îi plătește pensie alimentară.
Ce nu știa însă era că Ion și Mărioara continuau să trăiască împreună și să-l crească pe Alex. Pe când ea credea că fiul ei locuiește și lucrează în alt oraș…
Planul genial nu fusese doar din cauza manierei rele a mamei lui Ion. Mai demult, chiar înainte de căsătorie, se băgase în datorii mari. Și asta cu mult înainte de despărțirea lor falsă.
Mărioara, trebuie să-i recunoști, îl prevenise cât putuse să nu facă afaceri cu prietenul ăla.
Ioane, dar unde te bagi? Ăla e un șarpe. Tu ești un pui pe lângă el. Nu te amesteca. L-am vădut și mi-a dat seama că pentru el nu ești decât o unealtă. Te zdrobește și nici nu clipește. îi spusese atunci.
Mărioară, nu exagera. Victor e un tip grozav. Noi, bărbații, trebuie să ne ajutăm. Așa e normal. Doar așa putem rezista în lumea asta…
Îți spun, Victor vrea doar să te folosească. Știe că tu îți place să vorbești despre frăția bărbătească. Când o să crești și o să înțelegi că cinstea nu ține de sex? îi spusese Mărioara.
El n-a contrazis-o și a făcut cum a crezut. Greșeală. Victor l-a făcut director al unei firme fantomă, a scos toți banii, i-a lăsat doar datorii și a dispărut fără urmă…
***
Mai bine ar fi trăit din salariul lui modest, dar măcar fără să-și încarce familia cu probleme.
Atunci, ei cu Mărioara au pus la cât planul ăsta să omoare doi iepuri dintr-o lovitură.
Mama lui Ion era mulțumită că s-a despărțit. Iar Mărioara și Alex erau în siguranță față de cei cărora Ion le datora bani…
În acte, el locuia în caminul de la muncă, unde se reîntorsese. Dar seara venea în camera plină de căldură, unde-l așteptau soția și fiul.
Ion era fericit. Totuși, trebuia să meargă o dată pe lună la mama lui, ca și cum ar fi venit din deplasare. Iar ea tot încerca să-l împerecheze, aducându-i câte o mireasă “potrivită”.
Poate să-i spui mamei tale despre datorii și despre noi? propunea Mărioara.
Nu… O să o doară prea tare. Trebuie să găsim o altă cale… oftă Ion.
Dar care? Nu putem trăi veșnic ascunși… Ce fel de familie e asta? suspina Mărioara.
Nu vedea nicio ieșire. Ea se zbătea cu slujbe mici, cea mai mare parte din salariul lui Ion se ducea la datorii.
Erau aproape săraci. Și niciun sfârșit nu se zărea. Uneori, Ion î
