De unde ai cerceii mei? l-a întrebat soția, văzând fotografia prietenei.
Dana, uită-te ce poze mi-a trimis Maricica din concediu! a strigat Vlad din bucătărie, amestecând zahărul în ceai. S-a bronzat ca o ciocolată!
Mariana s-a șters pe mâini cu prosopul și s-a dus în bucătărie, unde soțul ei răsfoia telefonul, sorbituri din ceaiul fierbinte.
Arată-mi, s-a așezat lângă el, aranjându-și halatul. Unde au fost, în Turcia?
În Egiptul, zice. Uite plaja, iar aici sunt la restaurant… Vlad trecea prin poze, comentând fiecare. Oh, asta e frumoasă! Au fost la o excursie…
Mariana le examina în tăcere, dând din cap. Maricica știa mereu cum să se pună în valoare, încă din școală era sufletul petrecerii. După facultate, nu prea mai vorbiseră, până când s-au întâlnit întâmplător la spital și începuseră să mai stea de vorbă.
Hai, asta îmi place, Vlad s-a oprit la o poză în care Maricica zâmbea într-o cafenea.
Mariana s-a uitat la ecran și a simțit cum i se strânge inima. În urechile ei străluceau niște cercei cunoscuți mici trandafiri de aur cu mărgele de perla. Exact ca cei pe care Vlad i-i dăruise de ziua lor.
De unde are cerceii mei? a întrebat ea încet, fără să lase telefonul din mână.
Ce? Vlad a ridicat ochii, nedumerit.
Cerceii. Trandafirii cu perle. Ți-i amintești? Vocea Marinei tremura.
El s-a uitat mai atent la poză și s-a încruntat.
Dă-i pace, Dana. Poate sunt asemănători. Se găsesc peste tot la bijuterii.
Nu, nu sunt asemănători. Sunt exact la fel. Mariana a mărit fotografia. Uite, aici, pe trandafirul din stânga, e o zgârietură mică. Îți amintești când m-am agățat de ușa dulapului?
Soțul ei a tăcut, sorbituri din ceai. Mariana simțea cum i se grăbește pulsul.
Vlad, unde sunt cerceii mei?
De unde să știu? Tu te ocupi de bijuteriile tale, a mormăit el, fără să se întâlnească cu privirea ei.
Mariana s-a ridicat și s-a dus în dormitor, la măsuța de toaletă. A deschis cutiuța și a răsfoit prin bijuterii. Cerceii lipseau. A căutat prin sertare, sub măsuță, în baie. Nimic.
Vlad! l-a strigat.
Ce mai e? a răspuns el iritat.
Nu sunt cerceii. Au dispărut.
Poate i-ai uitat undeva? În concediu?
În ce concediu? Anul trecut am fost la mama ta, nu i-am luat. Iar anul ăsta n-am plecat nicăieri.
Vlad a ieșit din bucătărie, a pornit televizorul.
Nu știu, Dana. Poate i-ai dus la reparat?
De ce aș face asta? Abia erau noi. Mariana stătea în ușă, cu brațele încrucișate. Vlad, uită-te la mine.
El a întors capul cu reluctanță.
Ce?
Știi unde sunt cerceii mei?
Nu. S-a întors la televizor.
Mariana s-a întors în bucătărie și s-a așezat. Îi zvâcneau gândurile. Cerceii dispăruseră, iar acum erau la Maricica. Coincidență? Dar erau bijuterii unice, își amintea cum Vlad stătuse ore întregi să-i aleagă.
A luat telefonul și i-a scris Maricicăi:
Maricică, salut! Am văzut pozele tale din concediu. Super! Unde ți-ai cumpărat cerceii? Trandafirii cu perle sunt minunați.
Răspunsul a venit repede: Dănuțo, mulțumesc! Sunt un dar de la cineva care mă iubește. Voiam așta de mult.
Și de unde i-a luat? Poate și eu îmi cumpăr.
Nu știu, nu am ales eu. Și pe tine de ce te interesează? Ziceai că soțul tău e zgârcit cu darurile.
Mariana a lăsat telefonul jos. Inima îi bătea atât de tare, încât credea că o aud vecinii. S-a ridicat, s-a dus la fereastă, încercând să se liniștească. Poate greșea? Poate era doar o coincidență?
Dana, facem ceva la cină? a strigat Vlad din sufragerie.
Fă-ți singur, a răspuns ea, fără să se întoarcă.
Ce e cu tine? Te-ai enervat din cauza unor cercei?
Din cauza unor cercei… a repetat Mariana. Au fost cadoul nostru de 20 de ani împreună.
Și? S-au pierdut, îți iau alții.
Nu asta e problema, Vlad.
S-a întors spre el. El stătea în fotoliu, schimbând canalele.
Atunci care e?
Problema e că sunt la Maricica.
Și? Las-o să-i poarte.
Vlad, tu i-ai dat cerceii?
Tăcere. Pe ecran se schimbau cadrele unui serial.
Nu spune prostii.
Atunci cum au ajuns la ea?
De unde să știu? Poate și-a cumpărat ea.
Mariana s-a apropiat.
Uită-te în ochii mei și spune-mi că nu i-ai dat cerceii.
Vlad a ridicat privirea, s-a uitat la ea și apoi a întors capul.
Dă-o naibii, Dana. Faci un scandal din nimic.
Deci i-ai dat.
Nu i-am dat nimic. Vocea lui era asemenea unui cuțit.
Mariana s-a așezat pe canapea.
Vlad, am trăit 20 de ani împreună. Dacă ai ceva de spus, spune acum.
Nimic! s-a ridicat el. Îți închipui lucruri! Ai văzut o poză și te-ai înfierbântat.
Atunci de ce ești așa agitat?
Pentru că mă enervezi! Vin obosit de la serviciu, și tu îmi faci scenă.
Vlad a plecat în bucătărie, trântind ușa. Mariana a rămas singură, privind în gol. Douăzeci de ani. Fiica ei, Andreea, era măritată, trăia în alt oraș. Fiul, Cătălin, studia și venea acasă în weekenduri.
Își amintea cum Vlad începuse să întâlni pe la muncă, să se tot privească în oglindă, să-și cumpere cămași noi. Crezuse că e doar criza vârstei.
Dar devenise
