**Îngerul numit Andrei**
Elena se îmbrăcase deja când Ion a intrat în birou.
Ești singură? a întrebat el, apropiindu-se.
Da.
Vin la tine diseară. Am o veste bună pentru tine, a șoptit Ion, coborând glasul. Tocmai voia să o îmbrățișeze pe Elena când, de dincolo de ușă, s-au auzit pași. Ion s-a tras îndată înapoi și s-a întors spre ieșire.
Până diseară, a spus și a părăsit birul.
Stând lângă lift, Elena tot spera că Ion va veni și ea va avea timp să-l întrebe despre veste. Oare în sfârșit s-a hotărât să-și părăsească soția? Și dacă va rămâne peste noapte? Atunci trebuia să pregătească cina. De-ar fi știut dimineață, ar fi scos carnea din congelator ca să se dezghețe până seara. Noroc că cumpărase o sticlă de vin cu o zi în urmă.
Nerăbdătoare, Elena bătea din picior, grăbindu-se spre casă să aibă totul gata pentru sosirea lui Ion. În sfârșit, liftul a sosit.
Ajunsă acasă, a scos carnea și a pus-o la cuptorul cu microunde să se dezghețe. Abia apoi s-a schimbat, aruncând o privire prin cameră. Părea curat.
Când începuseră să se vadă, Ion se plânsese că soția lui nu lucrează, stă toată ziua acasă, dar nici măcar nu reușește să pregătească cină. Își pierde vremea prin magazine, saloane și săli de sport. Elena reținuse asta. Întotdeauna curăța bine apartamentul și gătea ceva bun pentru el. Ion nu mânca niciodată, doar gusta. Iar mare parte din mâncare se ducea la gunoi. Venea de două ori pe săptămână, când își ducea fiul la antrenamente. Aveau cam o oră la dispoziție. Elena nu plângea, nu-l mustra, nu cerea nimic. O iubită perfectă.
Sora ei cea mare avusese o relație de ani de zile cu un bărbat însurat, dar acesta nu părăsise niciodată soția. Și când ea rupsese legătura, murise de infarct. De aceea, Elena își făcuse promisiunea să nu se combine cu bărbați căsătoriți. Dar, cum se spune, *niciodată să nu spui niciodată*.
Înainte de Ion, fusese cu un băiat patru ani, dar acesta nu o ceruse în căsătorie. Apoi îl văzuse într-o cafenea cu altă feme, unde intrase după serviciu cu o prietenă. În seara aceea, îi strânsese lucrurile într-un geamantan și le lăsase în hol.
După plecarea lui, plânsese toată noaptea, regretând că se grăbise să-l alunge. Timpul trecuse, încercase să se vadă cu alți bărbați, dar nimic nu era întru totul potrivit. Înainte, Radu o ducea la serviciu, acum pierdea ore întregi în autobuz. Elena și-a dat demisia, și-a găsit un loc de muncă la două stații distanță și mergea acum pe jos.
La noul loc de muncă, adjunctul directorului, un bărbat chipes, care semăna puțin cu actorul Mihai Cimpoi, o remarcase imediat.
O colegă de biru îi spusese că e însurat și că are un fiu. Elena se întristase. Și Ion îi plăcea. Un astfel de bărbat era visul oricărei femei. Dar hotărâse să fie rece și să nu-i răspundă avansurilor.
De la petrecerea de Revelion, Elena plecase devreme. Era polei. Aproape că alunecase într-o străduță întunecoasă, dar cineva o apucase de mână. Se dovedise că Ion o urmărise. O condusese până acasă și plecase fără să insiste să intre la o cafea.
Poate asta o câștigase, sau poate venise vremea să se îndrăgostească din nou. De atunci, găsea dimineața pe birou un buchet de flori, o ciocolată sau o felicitare cu “Dimineață bună”. Cine ar fi rezistat?
După o lună, deveniseră intimi. Elena încerca să se convingă că era doar sex, nimic mai mult. Dar inima o asculta oare pe minte?
Ion venea la ea de două ori pe săptămână, doar pentru o oră. Atât durau antrenamentele fiului său. În curând, Elena se săturase de această iubire programată și hotărâse să se despartă de el. Dar, ca și cum și-ar fi simțit gândurile, Ion o întrecuse, spunându-i că vrea să-și părăsească soția. Mai ales că aceasta bănuia ceva. Voia să trăiască mult și fericit cu Elena. Pentru a-și dovedi intențiile, rămăsese chiar peste noapte. Fusese o noapte uluitoare. Și Elena îl crezuse, pentru că își dorea atât de mult să creadă.
Apoi fiul lui se îmbolnăvise, iar Ion nu mai venise la ea o vreme. Nu voia să-l mai primească, dar el bătuse din nou la ușă și ea alergase să deschidă. Să rupă cu el era mai presus de puterile ei.
Elena aștepta, dar el tot amâna să părăsească familia. Într-o zi, îi spusese că încercase odată să plece, dar soția luase pastile. Noroc că se întorsese acasă la timp și chemase salvarea. În fine, totul rămăsese la fel.
Abia apucase să pregătească carnea și să strângă în bucătărie când a auzit un sunet scurt la ușă. S-a dus în hol, s-a uitat în oglindă, mulțumită de ce a văzut, și abia apoi a deschis. A fost imediat cuprinsă de brațele lui.
Ce miros plăcut, a spus el.
Am făcut carne. Vrei să mănânci?
Nu, am puțin timp. Sărutând-o lacom, a tras-o pe canapea, deja acoperită cu așternut curat. Apoi au zăcut unul lângă altul, odihnindu-se.
Voiai să-mi spui ceva. Și eu am o veste pentru tine, i-a amintit Elena.
Bună? a întrebat el.
Nu știu. Tu spune primul.
Știi că Petre Mihailovici se pensionează? a întrebat Ion. Elena n-a răspuns. Am vorbit cu directorul și a fost de acord să te numească în locul lui. Vei conduce un întreg departament. Nu ești fericită?
Sunt, a încercat să-și ascundă dezamăgirea, dar nu i-a reușit să zâmbească. S-a lipit de umărul lui ca să-și ascundă lacrim
