Întoarcerea de la cină de ziua nașterii: amintiri dintr-o seară bine petrecută.
Ana se întorcea cu soțul ei de la restaurant, unde serbaseră ziua lui de naștere. Petrecuseră minunat. Mulți oameni, rude, colegi de la muncă. Pe jumătate nu-i cunoscuse până atunci, dar dacă soțul ei, Ion, hotărâse să-i cheme, însemna că era necesar.
Ana nu era din acele femei care se ceartă pe deciziile bărbaților, nu-i plăceau scandalurile și certurile. Îi era mai ușor să-l lase pe Ion să decidă decât să-și impună părerea.
Ana, unde sunt cheile de la apartament? Le găsești?
Ana deschise geanta, încercând să pipăie cheile. Deodată, o durere ascuțită o făcu să tresară, iar geanta îi căzu pe jos.
De ce țipi așa?
M-am înțepat cu ceva.
Geanta ta e un haos, nu e de mirare.
Nu se certă cu soțul, ci ridică geanta și scoase cu grijă cheile. Intrară în casă, iar ea uitase deja de înțepătură. Era atât de obosită încât o dureau picioarele, visa la un duș și la pat. Dimineața, când se trezi, simți o durere puternică în mânădegetul era roșu și umflat. Atunci își aminti de seara trecută, luă geanta să vadă ce era în ea. Când scoase obiecte unul câte unul, găsi pe fundul genții un ac mare, ruginit.
Ce naiba e asta?
Nu înțelegea cum ajunsese acolo. Îl luă pe ciudatul obiect și-l aruncă la gunoi. Apoi se duse la trusa de medicamente să-și curețe rana. După ce îngriji degetul roșu, plecă la serviciu. Dar la prânz deja simțea că o ia febra.
Îl sună pe Ion:
Ion, nu știu ce să fac. Cred că am luat ceva ieri. Am febră, mă dor toate oasele. Ion, am găsit în geantă un ac ruginit, în el m-am înțepat.
Mai bine mergi la doctor, să nu fie pleurită sau septicemie.
Nu-ți face griji, am dezinfecat rana, o să fie bine.
Dar nu așa se întâmplădin ce în ce mai rău îi era. Cumva reuși să ducă ziua până la sfârșit, chemă un taxi și se întoarse acasă. Își dădu seama că nu putea lua transportul în comun. Ajunsă acasă, se prăbuși pe canapea și căzu într-un somn adânc.
Visă bunica Oana, care murise când ea era mică. Nu știa cum recunoscuse chipul, dar știa sigur că era ea. Bunica era o bătrânică îndoită, cu privirea pătrunzătoare. Imaginea ei ar fi speriat pe mulți, dar Ana simțea că bunica voia să o ajute.
Bunica o conduse pe Ana printr-un câmp, îi arătă ce plante să culeagă și îi spuse să facă o ceață să bea, ca să curețeze trupul de întunericul care începuse să-l roade. Spuse că era cineva care-i dorea răul, dar ca să-l învingă, trebuia să rămână în viață. Ana nu avea mult timp.
Se trezi acoperită de sudoare rece. I se păru că dormise ore întregi, dar ceasul arăta doar câteva minute. Auzi cum se deschide ușaIon se întorsese. Fata se ridică greoi de pe canapea și ieși în hol. Când o văzu, Ion se înfioră:
Ce ți s-a întâmplat? Uită-te în oglindă!
Ana se apropie de oglindă. Cu o zi în urmă văzuse o fată frumoasă, zâmbăreață. Acum, în oglindă, era ea, dar nu se recunoștea. Părul îi atârna în șuvițe, sprâncenele căzute, fața cenușie, privirea goală.
Ce înseamnă asta?
Atunci își aminti visul. Îi spuse soțului:
Am visat-o pe bunica. Mi-a spus ce să fac…
Ana, îmbracă-te, mergem la spital.
Nu merg nicăieri, bunica a zis că doctorii nu mă vor ajuta.
Începu un adevărat scandal. Ion o numi nebună, care credea în vise.
Pentru prima dată se certau atât de rău. Ion încercă s-o tragă de mână, hotărât să o ducă la spital cu forța.
Dacă nu vii de bunăvoie, te car de mână.
Dar Ana smulse mâna, nu-și mai păstră echilibrul și căzu, lovindu-se de un colț.
Ion, și mai furios, luă geanta, trânti ușa și plecă. Tot ce putu Ana să facă fu să-i scrie șefului că se îmbolnăvise și va lipsi câteva zile.
Ion se întoarse spre miezul nopții, cerându-și iertare, dar ea spuse doar:
Mâine du-mă în satul unde a trăit bunica.
Dimineața, Ana arăta mai mult ca un zombie decât ca o femeie tânără. Ion o imploră:
Ana, hai la spital. Nu vreau să te pierd.
Dar plecară în sat. Singurul lucru pe care și-l amintea Ana era numele satului. Nu mai fusese acolo de când părinții vânduseră casa bunicii după moartea ei.
Pe drum, Ana dormi. Nici nu-și dădu seama în ce câmp trebuiau să meargă, dar când ajunseră lângă sat, se trezi și spuse:
Aici.
Abia ieși din mașină și căzu pe iarbă, epuizată. Dar știa că acesta era locul din vis. Găsi plantele pe care i le arătase bunica și se întoarseră acasă. Ion făcu ceața cum îi spusese Ana. Acea o bău încet, dar cu fiecare înghițitură, simțea cum o părăsește greutatea.
După ce se dus
