Ai făcut o renovare de lux pentru mama și acum îmi ceri 300000 de lei? exclamă Smaranda, cu indignare, fluturând o imprimare a extraselor de bancă în fața soțului ei.
Andrei stătea la masa din bucătărie, cu ochii lipiți de telefon. Îmbrăca un tricou vechi cu sigla unei trupe de rock uitate, iar sub ochi se citea lipsa somnului cearcăne adânci și barbă neuniformă.
Ai făcut o renovare de lux pentru mama și acum îmi ceri 300000 de lei? se auzea din nou în mintea lui, de parcă ar fi fost un ecou.
Andrei, de ce începi așa? Banii erau din contul nostru comun, murmură el fără să ridice privirea.
Comun? Smaranda oftează, se așază în fața lui. Andrișor, dragă, când ai mai pus ceva în bugetul comun? Trei luni în urmă? Patru?
Se sprijină pe scaun, brațele încrucișate, părul prins într-un coc dezordonat, firele scăpând să-i încadreze fața obosită. Poartă o halat de casă cu flori mici cadou de la soacra ei de 8 martie.
Ți-am zis că nu pot să accept comenzi acum, răspunde în sfârșit Andrei. Știi cum e la liber profesioniști.
Știu, răspunde Smaranda. De aceea nu am atins rezerva noastră de siguranță. Și ce ai făcut tu? Ai luat totul și l-ai cheltuit pe renovarea apartamentului mamei tale!
Nu totul, contrazice el. În plus, e mama mea, trebuie să o ajut.
Trebuie, repetă Smaranda. Dar eu nu am trebuie, nu? Nu pentru mine? Nu pentru copilul nostru viitor?
Andrei se înfioară, ochii i se lărgesc.
Ce copil?
Smaranda scoate din buzunarul halatului un test de sarcină, cu două linii, și îl așază pe masă.
Acesta.
Tăcerea se așterne în bucătărie. Afară, o mașină fredonează, un câine latră în curte. Andrei privește testul ca pe o bombă cu cronometru.
De ce de ce nu mi-ai spus imediat? șoptește el, cu vocea tremurândă.
Pentru că am aflat aseară. Voiam să te surprind, am cumpărat și papuci de bebeluș și dimineața am descoperit că 300000 de lei au fost retrase din card. Banii pe care îi economisem pentru avansul la apartament.
Andrei își freacă tâmplele.
Mama a sunat, a zis că s-a spart țeava și a inundat vecinii de dedesubt nu am putut refuza.
Nu ai putut refuza, repetă Smaranda. Dar nu ai putut să-mi ceri și mie?
Nu m-aș fi lăsat să fac asta dacă nu ai fi fost de acord.
Bineînțeles că nu aș fi! Am economisit acei bani doi ani de zile! Am renunțat la vacanțe, am cumpărat haine la târgul de vechituri
Mama va returna banii, spune Andrei în șoaptă.
Când? Cum? E pensionată!
Vă va vinde casa de la sat.
Smaranda chicotește, dar nu de bucurie. Casa de la sat pe care a încercat să o vândă de trei ani? Andrișor, trezește-te! Mama ta nu va returna banii, știi asta foarte bine.
Nu îndrăznești să vorbești așa despre mama mea! izbucnește el.
Şi nu îţi permiteţi să cheltuiţi banii noştri fără să mă anunţi! răspunde ea.
Se înfruntă ca doi pugiliști în ring. Smaranda respiră greu, mâinile tremură uşor. Andrei strânge pumnii, maxilarul se încordează.
Ştii ce?, spune Smaranda, cu glas rece ca oțelul. Dacă crezi că ai dreptul să gestionezi banii noştri singur, o să iau și eu o decizie unilaterală.
Ce vrei să spui?
Mă mut la părinții mei. O să mă gândesc dacă vreau să cresc un copil cu un bărbat care îşi pune mama înaintea propriei familii.
Smaranda, nu spune așa
Dar ea părăseşte deja bucătăria. Ușa camerei se loveşte, șuierul bagajelor soţia lui îşi împachetează viaţa.
Andrei rămâne așezat la masă, privind testul de sarcină. Două linii roz se estompează în faţa lui.
Apartamentul părinţilor Smarandei se afla în cealaltă parte a oraşului, într-un cartier vechi de blocuri de tip cărămidă. Era un bloc cu cinci etaje, al treilea, cu ferestrele orientate spre o stradă zgomotoasă. Smaranda stă pe prag, cu două saci în mâini, iar mama ei, Maria, o priveşte cu îngrijorare.
Draga mea, ce sa întâmplat? spune Maria, o femeie scundă, rotunjită, cu faţa blândă şi ochi mereu neliniştiţi.
Mami, pot să rămân la voi o vreme?
Desigur, intră! Tatăl! strigă ea din adâncul apartamentului. Smaranda a venit!
Tatăl, Ion, un bărbat înalt, cu barbă căruntă, trăia în hanorac larg şi papuci de casă.
Smaranda, unde e Andrei? întreabă, observând sacii.
Am avut o ceartă, tată.
Părinţii se privesc. Mama ia sacii de la Smaranda, tatăl o îmbrăţiţeşte pe umeri şi o duce în bucătărie.
Spuneţi-ne tot, comandă el, aşezând-o la masă. Mama, pune ceainicul pe foc.
Smaranda le povesteşte tot: despre bani, despre renovarea mamei lui Andrei, despre testul de sarcină. Părinţii ascultă în tăcere, mama oftează din când în când.
Andrișor, Andrișor, oftează tatăl când termină. Îţi spun eu, băiete, că eşti un copil de mămică. Aşa de fel nu poţi să-ţi începi familia.
Tată, nu te grăbi, imploră Smaranda.
Ce nu gr
