Viața întoarsă pe dos
Grigore a intrat în casă în zori. Daria nu se culcase toată noaptea. Stătea la fereastra bucătăriei și privea cum noaptea se risipea peste câmp, bucăți de ceață împrăștiindu-se în toate părțile. Se întreba unde dispăruse dragostea dintre ea și Grigore?
„Dar am fost îndrăgostiți cu adevărat! Umblam seara târziu pe la marginea satului, alergam prin câmp și culegeam mușețel. După școală, lucram împreună la fermă. Grigore nu visa niciodată la bogăție, nici măcar nu voia să plece din satul nostru”, se gândea Daria.
Deja se hotărâse să plece de acasă. Socra se culcase devreme.
„Nici nu știu cum să-i spun socrii că plec. E o femeie bună la suflet și m-a iubit ca pe o fiică. Dar unde să mă duc?” se frământa ea.
Hotărârea ei era fermă—voia să-l părăsească pe soț. Motivul certurilor și insultelor era dependența lui de jocuri de noroc, unde își risca banii. La început, Daria nu bănuia nimic și nu înțelegea ce se întâmpla cu Grigore.
El devenise nervos, irascibil, urla și cerea bani. Mergea des în oraș, chiar și în weekend. Daria crezuse că are altă femeie, dar, privindu-l mai atent, și-a dat seama—nu era vorba de altcineva.
„Am treabă în oraș”, spunea el, pregătindu-se sâmbătă dimineața.
„Ce treabă ai în weekend?” îl întreba ea, bănuind ceva…
Aflase totul din întâmplare. Într-o zi, duseseră lapte, smântână și niște iepuri la piață. Vânduseră repede, iar Grigore ceruse:
„Dă-mi banii, nu fi zgârcită! Trebuie să cumpăr acumulator pentru mașină. Cât am făcut?”
Daria îi dăduse mare parte din bani, ea hotărând să meargă la magazin să cumpere ceva pentru casă. Când ieșea din magazinul mare de lângă piață, îl văzuse pe Grigore ieșind dintr-o clădire joasă, ca de la subsol. Citise semnul și înțelesese imediat—soțul ei juca bani. Auzise despre asta în sat, unele femei plângeau că soții le lua tot și pierdeau la păcănele.
„Oare Ghiță s-a lăsat pradă prostiei asteia? Doamne ferește! Acum înțeleg unde dispar banii noștri. A devenit hărțit, urlă la mama lui, darămite la mine. A început să bea, vine târziu de la serviciu…”
Grigore o văzuse că „deschisese ochii”.
„Deci cu asta te ocupi?” îl întrebase ea direct. „Îmi tot băteam capul ce se întâmplă cu tine. Acum am înțeles. Știi ce? Plec dacă nu lași prostia asta. Nu-mi trebuie milioanele tale. N-am visat niciodată la aur, vreau doar liniște…”
„Te-ai speriat? Pleacă unde vrei! O să câștig, și o să-ți pară rău că ai plecat…” răcnise el pe stradă.
„N-are griji. Ajungem acasă, îmi strâng lucrurile și plec.” răspunsese ea hotărâtă.
A doua zi, fără să știe socra, și-a strâns lucrurile. Nu știa cum să-i spună că pleacă, mai ales că nici ea nu știa ce face fiul ei.
„Cum o să ducă asta, cu firea ei…” se gândea Daria. „Măcar n-avem copii. Poate Dumnezeu nu vrea să-mi dea unul acum. M-am răcit rău acum ceva vreme, dar doctorul a zis că o să fie bine, că o să am parte. Mă tem pentru ea, dar nici eu nu știu unde să mă duc. După ce a murit mama, fratele meu cel mare l-a luat pe tata la el în alt sat, iar casa au vândut-o. Aș putea merge la el, dar are grijă de tata și de copiii lui…”
Nici la prietene nu voia să apeleze—toate erau măritate. Nimeni nu ar fi vrut o femeie singură în casă, chiar și pentru puțin timp.
„Prietenia e prietenie, dar o femeie frumoasă și singură nu-i bine-venită nicăieri.” râjise ea amar.
Și tot așa se tot răsuci toată noaptea, nedumerită cum să-i spună socrii. Atunci i-a venit brusc aminte ce l-a împins pe Grigore în asta.
„E vina lui Semion, fostul nostru coleg!” Își amintea cum șopteau împreună când Semion venise în vizită.
Plecase din sat imediat după școală, apoi nu se mai auzise de el. Până când apăruse într-o mașină scumpă, îmbrăcat la modă, cu bani la el—deși nu adusese niciun dar. Daria pusese masă, simplu dar gustos, dar Semion se fâțâia:
„Ce mâncați aici? Cartofi, rață, ouă, pâine de casă… Eu în oraș comand mâncare din restaurant, mereu altceva, uneori sushi.”
„Semioane, hai la baie!” propusese Grigore.
„Așa și așa. Băile voastre de la țară sunt cam primitive. În oraș mergem la saună. Și acolo sunt fete… distracție garantată!”
Daria nu-l plăcea pe Semion. Rămăsese la fel de fudul și arogant ca pe vremea școlii. Acum, cu bani, era și mai dezgustător. Ieșind în cer
