Soția mea este însărcinată în luna a șaptea și, sincer, nu o mai percep ca pe femeia de care m-am în…

Băi, frate, nu știu ce să mai fac… Maria e însărcinată în luna a șaptea și sincer, parcă nu o mai văd ca pe femeia de care m-am îndrăgostit. De când a rămas gravidă s-a lăsat complet pe tânjală. Nu se mai îngrijește deloc, nu-și mai dă cu niciun fard, uneori nici nu-și piaptănă bine părul. Mai toată ziua stă în pijamale sau în haine largi, câteva tricouri bărbătești, gata să-i ascundă burta. N-ai să vezi parfum sau epilat, iar când vin acasă după muncă, parcă nici nu contează cum arată.

Înainte nu era așa. Ieșeam, ne plimbam prin Chișinău, mergeam la o terasă pe Ștefan cel Mare sau pe la Valea Morilor, se aranja, era mereu cochetă. Acum toată ziua e “sunt obosită”, “mă doare”, “nu vreau să ies”. Dacă propun să facem ceva în weekend, mereu găsește ceva să nu ieșim. La început am înțeles, am avut răbdare, dar, sincer, acum simt că stau cu un om care nu mai are chef de nimic.

I-am zis de la început, nu m-am ascuns deloc: nu m-am visat niciodată tată, nu mi-am dorit copii, nu mă simt pregătit. I-am spus clar, de mai multe ori. Ea, nu și nu, zicea că toate se schimbă după ce apare copilul, că o să-l iubesc, că vom fi o familie fericită. În final am zis “Hai, că merge și așa”. Dar acum parcă duc toată greutatea pe umeri, iar ea s-a lăsat pe spate.

Mai e ceva În casă stă cu noi și sora ei, Irina. Irina e fix invers: mereu pusă la punct, cu părul frumos, energică, activă. Poartă haine faine, are mereu chef de vorbă, de râs. N-aș zice că s-a întâmplat ceva între noi, dar ar fi ipocrit să zic că nu am observat diferențele. Începe să mă roadă, frate mă apuc să compar, deși știu că nu-i corect.

Am încercat să vorbesc cu Maria, i-am spus că trebuie să aibă grijă și de ea, că nu-i ok să se lase așa, că un pic de efort contează. Ea se supără, îmi zice că nu înțeleg nimic, că îi este greu fizic, că nu mai e corpul ca înainte. Eu îi tot spun că alte femei însărcinate nu se lasă pe tânjală, că nu-i musai să renunțe la tot. Gâlceava mereu se termină prost: ea plânge, eu mă simt futut la cap și mai rău.

Și mă mai supără și altceva Nu mai vrea nici un pic de intimitate. Zice că nu-i bine, nu are chef, totul o doare. Eu mă simt respins, parcă nici nu mai contăm pentru ea bărbat. Știu că nu-i bine să gândesc așa, dar nu pot să nu simt că nu-i drept pentru mine. Eu tot trag la jug, muncesc, plătesc facturi, dar ea parcă doar așteaptă să treacă timpul.

Nu vreau s-o înșel, nu vreau să fiu vreun nemernic. Dar nici nu mai pot trăi așa. Mă simt prins într-o situație din care nu voiam să fac parte. Uneori mă gândesc că dacă aș greși cu ceva, lumea mă va arăta cu degetul pe mine, dar, sincer, ea a încetat să mă mai vadă bărbat.

De asta îți și povestesc. Nu mai știu ce să fac ca să se schimbe ceva, să revină la cum era înainte, măcar să facă un minim de efort să semene cu fata în care m-am îndrăgostit. N-aș vrea să fiu eu cel rău, dar nici să continuăm așa nu mai pot Tu ce-ai face în locul meu?

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

one × four =

Soția mea este însărcinată în luna a șaptea și, sincer, nu o mai percep ca pe femeia de care m-am în…
Am fost într-o relație cu iubita mea timp de cinci ani. Locuiam în orașe diferite din cauza serviciului, dar vorbeam zilnic. Aveam planuri serioase. Eram hotărât să-i cer mâna ca să nu mai fim departe. Aveam încredere în ea. Nu-mi dăduse niciodată motive clare să mă îndoiesc. Într-o zi, m-a sunat cineva de pe un număr necunoscut. Am răspuns. La celălalt capăt era un bărbat calm și politicos. S-a prezentat direct: — Nu vreau probleme. Te sun pentru că trebuie să știi ceva important. Mi-a explicat că este inginer IT și de curând a început să iasă cu o femeie. Nimic serios încă – doar mesaje, cafele, puțină tachinare… etapa aceea în care descoperi omul. Ea nu pomenise niciodată că ar avea un partener. Totul părea firesc, până când ceva a început să nu se lege. A discutat cu un prieten care și el se vedea cu cineva. I-a zis numele ei. Prietenul a tăcut, apoi i-a cerut o poză. Când a văzut-o, i-a spus ceva care l-a înghețat: — Stai departe de fata asta imediat. Ea are un prieten oficial de cinci ani. Potrivit prietenului, nu era vorba de zvonuri, ci de ceva ce știau mulți. M-a descris exact – că stau în alt oraș, că ea lucrează acolo și de aceea „își permite”. Mai rău, i-a povestit că ea se vede și cu alt bărbat, tot inginer… un tip care pentru el era doar o cunoștință, dar pentru prietenul său era apropiat. Iar acel bărbat știa foarte bine că ea are iubit… și nu îl interesa deloc. Atunci a realizat că nu era o confuzie, ci vorba de o femeie care ține trei relații în paralel: cu mine, cu celălalt inginer care știa de mine, și cu el, care nu știa nimic. Mi-a spus că, după ce a priceput totul, a decis să mă caute deoarece, dacă există solidaritate feminină, ar trebui să fie și solidaritate masculină. A spus că nu vrea să devină parte din așa ceva. Mi-a găsit numărul pe rețelele sociale și a preferat să mă sune, nu doar să scrie. Și a adăugat: — Dacă vrei dovezi, spune-mi și ți le trimit. Eu nu am nimic de ascuns. I-am zis „da”. Am închis, iar la câteva minute am primit tot adevărul: conversații, mesaje audio, poze, întâlniri stabilite. Modul în care îi vorbea… era aproape identic cu cel în care îmi vorbea mie. Aceleași vorbe. Aceleași complimente. Aceleași promisiuni goale. Am simțit o apăsare în piept de parcă mă duceam la Dumnezeu. O iubeam și îmi construiam viața în jurul ei. Mă gândeam să mă mut, să-i propun să începem de la zero împreună. Am sunat-o și am confruntat-o. Nu a negat. La început a încercat să minimizeze totul. Apoi s-a enervat că „cineva s-a băgat”. După aceea a plâns. Mi-a zis că e confuză. Că nu știe ce vrea. Că nu credea că o să aflu așa. Am închis. Atunci am realizat ceva greu de acceptat: nu doar bărbații înșală. Sunt și femei care mint strategic, țin mai multe relații deodată și știu exact ce fac. Da, am pierdut o relație. Dar îi mulțumesc acelui bărbat, care, fără să mă cunoască, a avut demnitatea să mă avertizeze. Pentru că altfel, azi aș fi fost logodit cu cineva care duce o viață dublă – sau triplă – fără niciun regret.