Am aruncat curcanul tău, a făcut cu ochiul viclean soacra. Ce rost are să stea degeaba în cuptor și să facă fum?
Liniștea din apartamentul modern al Marinei și al lui Radu, cu renovare scumpă, părea suspectă înainte de Revelion.
În aer plutea o aromă abia sesizabilă de coajă de portocală, ghimbir și scorțișoară Marina își încheia maratonul de trei zile de pregătiri.
Pe platouri de sticlă, cumpărate special pentru sărbătoare, erau așezate canapele cu brânză de capră și dulceață de smochine, mini-tarte cu pate de ciuperci și rulouri de pastramă cu pere.
În frigider aștepta nerăbdător un cotlet de porc marinat cu miere și rozmarin, iar în cuptor, la o temperatură stabilă de 95 de grade, se cocea încet curcanul fraged, suculent, după rețeta preferată din blogul unui chef celebru.
Marina își șterse mâinile, privind satisfăcută frontul de lucru.
Masa era acoperită cu o față de masă albă ca zăpada, paharele de cristal sclipeau, iar un aranjament din crenguțe de brad, mandarine și conuri completa tabloul unui Revelion perfect.
Ei, ce zici? o cuprinse Radu din spate, sărutând-o pe creștet. Parcă miroase ca-ntr-un restaurant cu stele Michelin. Va fi impresionată mama când va veni.
Sper să-i placă, murmură Marina cu o undă de teamă. Ții minte ce a spus anul trecut despre supa mea cremă de dovleac? Că-i mâncare de copil…
Las-o, a ridicat din umeri Radu. Ei așa sunt, obișnuiți cu alte gusturi. Vor doar să fie toată lumea mulțumită.
La 22:30, când Marina era deja îmbrăcată în noul ei salopet din mătase, soneria s-a auzit prelung, iar peste ea un strigăt:
Radu! Marino, deschideți mai repede, mi-au amorțit mâinile de la greutate!
Radu deschise ușa și înăuntru intrară cu avânt, dărâmând covorașul din hol, Stela și Gheorghe Iliescu.
Parcă ar fi venit de la o expediție de supraviețuire în Ardeal.
În mâinile socrului tronau două oale mari acoperite, iar Stela, cu obrazul roșu de frig și emoție, ținea o geantă frigorifică uriașă și o plasă din care ieșea o legătură de ceapă și un tub de maioneză.
Bună seara, dragilor! Și tata a vrut să vină cu mine! a răsunat glasul Stelei, pornind glonț spre bucătărie. Ce stați? Ajutați-l pe tata, nu puteți să vă hrăniți numai cu creveții și brânzosurile voastre! De sărbători trebuie masă adevărată!
Marina a rămas în prag, împietrită.
Doamna Stela… am terminat totul. Masa e pusă.
A, tu doar ai pus aperitivele, draga mea, i-a zis Stela cu un ton superior, invadând deja bucătăria. Revelionul trebuie să fie bogat, să ai ce ciocni cu țuica! Gheo, pune oalele pe aragaz, trebuie să le încălzim.
Radu i-a aruncat Marinei o privire vinovată și rugătoare: Hai, rezistă, nu vor decât să ne facă o bucurie.
Mama, dar Marina are curcanul în cuptor, a încercat el timid.
Curcan? s-a strâmbat Stela. Păsăroi uscat. Cine să-l mănânce? Eu am adus salată de boeuf ca la mama acasă, cu parizer adevărat, exact ca pe vremea veche! Și vinete, și peste sub plapumă, și plăcinte, Gheorghiță, ale tale favorite!
Când a desfăcut capacul, bucătăria s-a umplut de miros de ceapă prăjită și ulei ars.
Marina a rămas fără aer: plita ei de ceramică era deja stropită cu ulei. Iar Stela, fără să ezite, a stins cuptorul în care fierbea curcanul.
Ce să-l mai chinui? E clar gata. Adu tigaia mare, să mai rumenesc niște plăcinte, s-au răcit pe drum.
Doamna Stela, permiteți să vă ajut… încercă Marina, apropiindu-se de aragaz.
Stai, stai liniștită! o tăie scurt soacra, agitând din polonic. Ai muncit destul la finețurile astea. Eu mă descurc. Radu, toacă ceapa mare pentru peștele sub plapumă!
Marina, aproape în transă, s-a retras în sufragerie, unde Gheorghe deja stătea la televizor.
Face bine Stela, a zis el aprobator, fără să-și ia ochii de pe ecran. Sărbătoarea nu-i joacă de copii. Să ai burtă plină. Ale tale sunt drăguțe, Marina, dar cu ele nu te saturi.
În bucătărie era haos. Toate suprafețele acoperite cu pete, firimituri și foi de ceapă.
Radu, care ciopârțea ceapa cu ochii în lacrimi, a încercat să-i zâmbească Mariei pe furiș.
Marina vedea cum platourile ei rafinate erau împinse pe ușa de sus, iar în locul lor apăreau străchini vechi, emailate, cu flori pentru salate, nu strica farfuriile alea scumpe ale tale.
Apogeul a venit la 23:40. Stela, când rumenea plăcintele la foc mare, a umplut bucătăria de fum.
S-a declanșat alarma de incendiu. Radu, încercând să o oprească, a dat cu cotul într-un raft și platoul cu canapele perfecte s-a prăbușit.
În acel moment, Marina a deschis cuptorul și un fum negru s-a revărsat spre tavan. Curcanul, rămas fără supraveghere, se transformase într-o bucată carbonizată.
Vai de mine! a strigat Stela, făcând vânt cu prosopul spre senzor. Na, lasă, măcar plăcintele-s fierbinți! Curcanu nu conta oricum n-avea cine-l gusta. Hai, Marino, stai la masă, gata tot!
Masa de Revelion era un spectacol bizar. Pe fața de masă albă, lângă paharele de cristal, trona câte o strachină emailată.
În una, salată de boeuf, înecată în maioneză cu ceapa tocată grosier.
În cealaltă, pește sub plapumă cu straturi de sfeclă colorând tot; alături, o movilă de plăcinte arse și un platou cu pește, decorat bătrânește cu rondele de ceapă. Mirosul, amețitor: maioneză, ceapă prăjită, pește…
Dragii mei, la mulți ani! a înălțat paharul Stela când ceasul a bătut douăsprezece. Pentru tradiție și masă ca la carte! Să nu ne pierdem cu rețete străine, să mâncăm ce ne-au lăsat strămoșii! Radu, dă-i tatălui tău niște țuică! Că deja a băut pe furiș!
Marina stătea ca împietrită. Ținea paharul pe care și-l dorise ridicat într-o atmosferă plină de rafinament.
Marino, ce-ai? o bătuse Radu cu cotul. Gustă, e bun, mama s-a străduit.
A dus paharul la buze. Șampania, aleasă cu grijă, părea amară.
Da, a șoptit. Foarte… sățios.
Na, vezi? s-a bucurat Gheorghe, mușcând plăcintă cu pește. Ale tale cu susan și crab sunt de poză. Muncești trei zile și se duc într-o clipă! De-ale nevastă-mea tot rămâne și pe mâine!
Marina urmărea neputincioasă cum soacra îi punea lui Radu o porție uriașă de salată, cu mândrie.
Revelionul ei fusese înecat, cu dragoste și bune intenții, în maioneză și ceapă. Radu, sătul și fericit, a cuprins-o pe Marina pe după umeri.
Ei, a fost frumos, nu? Mama e de neoprit, ne-a ținut treji pentru toată noaptea.
Marina a dat din cap, privindu-și soacra care strângea deja vasele bombănind că vesela asta modernă alunecă, era cât pe-aci s-o scap.
Până la patru dimineața, Stela a alergat între bucătărie și sufragerie, aducând și ducând platouri fără sfârșit.
Am aruncat curcanul ăla i-a șoptit complice Marinei. Ce rost avea să stea acolo și să împuțească cuptorul, nu?
Marina, încă năucă după ce socrii îi stricase noaptea de Revelion, a dat din cap.
Pari cam ofilită. Nu cumva te-ai îmbolnăvit? a întrebat Stela suspectă.
Nu, e totul e bine, abia a schițat un zâmbet Marina. Ați făcut totul cum trebuie.
Stela, mulțumită, s-a așezat pe scaun.
Atunci, Marina a decis că nu va mai petrece niciodată Revelionul cu socrii, oricât s-ar supăra.
Lui Radu i-a spus abia dimineață. El, inițial, s-a supărat, dar când a văzut expresia băltită și obosită a Marinei, a decis că nu merită să-i întoarcă vorba.
