Olguța s-a pregătit toată ziua pentru Revelion: a făcut curățenie, a gătit, a aranjat masa de sărbătoare. Era primul ei Revelion fără părinți, ci cu iubitul ei. De trei luni stătea cu Toader în apartamentul lui. El avea cu vreo 15 ani mai mult decât ea, deja fusese însurat, plătea pensie alimentară și, când prindea ocazia, nu zicea nu la un pahar Dar toate astea păreau mizilic când ești îndrăgostit. Nimeni nu înțelegea ce-a putut s-o cucerească la el: nu era nici Făt-Frumos se putea spune sincer că era chiar urâțel, avea un caracter de-ți venea să fugi, zgârcit cât încape și veșnic nesătul la bani. Iar dacă, prin minune, îi intra vreun leu în buzunar, era doar pentru el, să-și ia țigări sau vreun vin bun. Dar uite că Olguța, fată cu inimă mare, s-a topit după el.
Toate cele trei luni, Olguța a sperat că Toader o să vadă ce muiere bună și gospodină are lângă el și, sigur, o să o ia de nevastă. El îi tot zicea: Hai să mai stăm împreună, să văd ce gospodină ești. Nu care cumva să fii ca aia de dinainte! Cum era fosta lui rămăsese o taină, că doar Toader nu spunea niciodată ceva clar. Așa că Olguța se străduia ca o furnicuță: nu făcea scandal dacă el venea beat, gătea, spăla, făcea curățenie, ba încă din banii ei cumpăra mâncare (Doamne ferește să creadă Toader că e după avere!). Și masa de Revelion, tot din leii ei, a fost pusă. I-a mai cumpărat și un telefon nou, să aibă ce butona.
Cât s-a agitat Olguța în bucătărie, al ei Făt-Frumos se pregătea și el, cum știa: s-a dus cu băieții la cârciumă să întâmpine cum se cuvine sfârșitul anului. S-a întors acasă bine dispus și a anunțat din ușă că vin și niște prieteni de-ai lui, pentru Revelion. Prieteni pe care ea nu-i știa. Mai era o oră până la miezul nopții, masa aranjată, dar Olguța se abținea să nu-i spună vreo două de la obraz nu voia să fie ca fosta.
Cu jumătate de oră înainte de Revelion, s-a trezit în casă cu o haită veseloasă și cam cherchelitoare, bărbați și femei deopotrivă. Toader subit s-a înveselit, i-a adus pe toți la masă și chiolhanul a continuat. Pe Olguța nici nu s-a sinchisit s-o prezinte. Pentru ei, Olguța era invizibilă: se râdea, se glumea, iar când a anunțat ea că mai sunt două minute până la 12 noaptea și ar fi cazul să fie turnat șampanie în pahare, s-au uitat la ea de parcă a apărut din senin o babă cu coasa.
Dar cine-i asta? a întrebat o domnișoară cam euforică.
E colega mea de pat, a râs Toader, și toți s-au prăpădit după el.
Au mâncat din bucatele ei, dar tot pe seama ei au glumit: la miezul nopții, râdeau de naivitatea fetei și-l lăudau pe Toader ce afacere grozavă a făcut și-a adus acasă bucătăreasă și menajeră, moca! Toader nici nu a încercat s-o apere, din contră, râdea odată cu gașca lui. Înghițea pe nerăsuflate salata de boeuf, cozonacul și sarmalele cumpărate de Olguța, iar la final, îi ștergea bocancii de sufletul ei.
Tăcută, Olguța a ieșit, a strâns o geantă cu haine și s-a dus la părinți. Un Revelion mai de coșmar nici că putea avea vreodată. Mama i-a zis cu eternul Ți-am zis eu!, iar tata a răsuflat ușurat. Plângând, Olguța și-a lăsat toate iluziile în batistă și a văzut brusc lumea la adevărata ei culoare.
După vreo săptămână, când Toader și-a terminat banii, a venit la ea, de parcă nimic nu s-a întâmplat:
Da tu de ce-ai plecat? Te-ai supărat? și văzând că nu dă semne de împăcare, a năvălit cu tupeu: Frumos din partea ta! Tu stai la mama și la tata degeaba și la mine acum cântă șoarecii la frigider! Păi începi exact ca fosta!
De atâta obrăznicie, Olguța a rămas fără grai. De atâtea ori și-a imaginat cum o să-i spună și ce fel, și-acum nu putea scoate nici o vorbă. Tot ce i-a ieșit, a fost să-l trimită la plimbare cu niște vorbe colorate și să-i trântească ușa-n nas.
Așa că, de Anul Nou, Olguța și-a început o viață nouă.
