Ți-am strâns deja lucrurile, a spus soțul.
Costele, de ce ai nevoie de ea? încerca mama să-l oprească din a se însura.
O iubesc! se mira fiul: ce nu e clar?
O să ai numai necaz cu ea! Fata asta nu vede mai departe de vârful nasului ei!
Frumoasa blondă Doinița voia să-i facă lui soțu-său un dar regește la aniversarea a cinci ani de la nuntă. Și cine-a spus că toate blondele-s fără cap? Să-l arate aici, zic!
Doinița, sau Doinel așa-i spunea Costel se credea mare și tare la minte. Și a vrut să-i dovedească asta bărbatului chiar prin cadoul său.
Oricum el o iubea pe frumoasa lui soție și fără dovezi.
Erau căsătoriți de cinci ani: acest prim jubileu serios merita o surpriză.
Povestea lor de dragoste era banală: niște prieteni comuni i-au invitat la o zi de naștere.
Au dansat toată noaptea, el a condus-o acasă, i-a cerut numărul, și-au dat întâlnire. Deja se pregăteau de aniversarea celor cinci ani de viață împreună, și, pe deasupra, fericită.
Totuși, Doinița ajunsese să-l vadă pe Costel puțin cam plictisitor. Iar necazul era ca la toți: femeia stătea acasă, se plictisea…
Costel muncea enorm: de-abia mai avea timp și chef să-i vorbească. Iar ea nu se prea ostenise să muncească: ce să zic, încercările cu vloguri nu se pun! Bietul băiat susținea cam tot cu venitul lui.
Vlogul Doiniței nu aducea leu la casă: nu se grăbea lumea să-i urmărească pozele cu fundul obraznic dezgolit, nici să te pici.
Că de astea netul era deja plin!
Așa și la Doinița: oamenii aveau alte griji decât să-i admire fundulețul bombat. Și ce dacă-l are? Și ce-i cu asta?
Soția nu se lăsa: ba alt unghi, ba altă lumină… așa-i treceau zilele și viața fetei frumoase.
Sigur, între aceste munci colosale, făcea pauze pentru masă, shopping, întâlniri cu prietenele, mers la salon și dezvoltare personală.
Pe scurt, viață modernă de frumusețe, care s-a îndurat să-i lase bărbatului drept la alături.
Costel o iubea: ce să faci, oamenii iubesc nu pentru ceva anume, dar… așa-s ei. Și el vedea tot!
Și tentativelor de pe internet, și ego-ul exagerat, și lipsa de chef să facă altceva decât să-și hrănească vanitatea.
Dar ce să-i faci, așa era a lui Doinița! Omul nu iubește pe cine ar vrea, ci pe cine poate…
Costele, de ce ai nevoie de ea? spunea mama din nou.
O iubesc! repeta Costel, ca și cum ar fi fost de ajuns.
O să ai numai necazuri! Nu-i pasă decât de ea!
Mama spunea prostii: cum adică nu-l vede? E o fată bună! Da, nu s-a angajat după facultate plin e de altele la fel! Ce să facă, să se ducă la curierat?
Îi ajunge oricum salariul lui! Și când vor face un copil, o să descurce el ceva!
Mama și-a dat seama că n-are ce face, și s-a retras.
Și iată, s-a făcut cinci ani de când erau însurați: urale și veselie!
Ambii aveau daruri unul pentru altul. El i-a luat niște cercei drăgălași cu briliante, ea i-a oferit… ta-dam: o cameră auto!
Da, una de ultimă generație, cu rezoluție bună și microfon: folosește-o, dragule! Și să nu zici că măcar de tehnologie nu mă pricep!
Au serbat jubileul la un restaurant: totul la superlativ. Soțul a apreciat cadoul: Ești fantastică, Doinițo!
Ba chiar Doinița simțea privirile pline de invidie ale prietenilor și soțiilor lor: Băi, ai tras lozul câștigător cu nevasta asta!
Mai invidios era chiar prietenul din liceu, Marian: el cu Viorica lui nu era așa norocos…
Doinița se topea în razele gloriei: i-a făcut praf pe toți la capitolul cadouri! Să le fie rușine la lenjerie și portofele cu inițiale! Hai, încercați să mă depășiți!
A trecut aniversarea, viața și-a reintrat în făgașul cotidian. Și atunci lui Costel i-a venit ideea cu copilul.
Numai că Doinița a prins altă pasiune: dezvoltare personală! Mai precis, l-a luat treaba asta din nou, dar mai serios: cică dacă merge la cursuri față în față e mai eficient, online nu-i bun de nimic!
Mă duc la cursuri, Costele! a anunțat Doinița la cină, mestecând pizza comandată. Și a pus din ochi frumoși, buzele poate nițel prea umflate:
Dar tu o să-mi plătești, nu-i așa, inimă?
Sigur, Doinițo! a răspuns el iubitor: cum să o refuze?
Cursurile erau de două ori pe săptămână, în prima parte a zilei. N-avea treabă el, că oricum era la muncă!
Nu știa dacă o să-i folosească în viață, dar mai bine să aibă ocupație decât să-i vină vreo prostie-n cap…
Adevărul e că lui Costel îi era jenă cu nevasta față de maică-sa. Lui îi plăcea viața, dar mama…
Nici nu-i spunea nimic, nici băiatului, nici nurorii. Dar din ochi citeai: Asta e nevastă?
Nici să fure, nici să păzească: nici gătit, nici curățat totul făcea Costel sau femeia pe care o angajau.
Până și rufele el le stătea să le spele și să le atârne: Nu le rețin niciodată pe astea, scumpicule, e tehnologie grea!
Mama suferea tăcut. Ca mama dintr-o povestire de-a lui Ion Druță, când stătea și-l vedea pe fiu făcând treabă de femeie. Povestire mare Femeie fără degete.
Apropo, și acea femeie, la urmă… l-a înșelat pe bărbat cu un verisor…
Dar Costel era mulțumit! S-o termine cu cursurile și-apoi să se apuce de făcut un copilaș drăgălaș.
Vor meșteri împreună o fetiță cu pălăriuță și ghetuțe!
Atunci familia va fi completă. Mama o să se îmblânzească și o să ajute cu nepoțica.
Dar Doinița a mai terminat un set de cursuri și s-a înscris la altele: Vreau-vreau-vreau!
Și Costel iar a băgat mâna la buzunar. Deja perfecțiunea Doiniței îi ieșea pe toate găurile.
Dar nu era panică: Doinița avea 27, el 30, și poți naște azi oricând! Parcă nici bătrânețea nu mai vine, toți pensionarii sunt activi fă copii, cât poți! Uite-i pe ai noștri politicieni…
S-apropia cea mai dragă sărbătoare Revelionul. Costel era cu gândul la sărbătoare, se simțea norocos! Au decis să-l petreacă împreună cu Marian și Viorica familii apropiate.
Și, nu știu cum, s-a gândit să se uite în camera auto, să șteargă ceva fișiere din memorie.
A zis să verifice ce e pe card și a rămas fără cuvinte: pe bancheta din spate, Marian și Doinița se dezvoltau într-un mod … clar pentru orice bărbat. Și cu sunet că avea și microfon aparatul!
Nu fusese o întâmplare: s-a repetat des, fix în orele de cursuri Doinița primea mașina, el mergea cu autobuzul la serviciu.
Auzea tot: vorbeau despre Costel și Viorica râzând amândoi. Reieșea că nici unul nu era de nivel mondial.
Ia auzi, nici de sărutat nu-i bun! dădea ochii peste cap Doinița. Numai bule și salivă! Nu ca tine, Mariane!
Se pare că drăgălaș nu era doar Costel. Și el nu era bun nici la sărutat…
Bietul bărbat a rămas înmărmurit: deci tot acest timp ea îl înșela cu cel mai bun prieten! Și nu doar o dată, ci timp de aproape un an!
Și prietenul vroia să vină la ei să petreacă Revelionul! Unde am ajuns?
Toată povestea e ca la Ion Druță, unde și acolo femeia și-a înșelat bărbatul… Aici nu-i ficțiune.
Costel a așteptat-o pe nevastă: Doinița nu era acasă, ieșită la fete.
Ea a intrat veselă:
Îți dai seama, dragule, Tania mi-a zis să mă înscriu la noi cursuri! Ce oportunități se deschid!
Costel se uita tăcut la ciripitul ei și se gândea: Mama avea dreptate, ce mi-a trebuit mie soția asta?
Orizonturile s-au deschis deja la maxim, și Marian le-a descuiat pe toate…
Nu mă asculți deloc! s-a bosumflat Doinița. Auzi tu măcar ce-ți zic?
Ba da, cum că nu sărut destul de bine! spune Costel.
Ea a tăcut, apoi a întrebat în șoaptă:
De unde știi?
Din discuția ta cu drăguțul Marian!
Fata a înroșit, surprinsă până-n adâncul sufletului, de unde știe el!
Cred că dacă nu corespund standardelor mondiale, ar trebui să ne despărțim! a spus Costel rece.
Ți-am strâns deja lucrurile, poți pleca liniștită acolo unde abilitățile tale de perfecționare vor fi prețuite!
Iartă-mă, Costel! a început să plângă Doinița. N-a fost cu intenție!
Da, exact, aproape un an din greșeală? Din greșeală l-ai urcat în mașină, din greșeală te-ai oferit lui, din greșeală m-ai bârfit… Totul din greșeală? Ai fost sub anestezie tot timpul?
Bărbatul era de nerecunoscut, atât se schimbase la față. Ea nu-l mai văzuse așa.
Și încă o dată mulțumesc pentru cadou, a continuat Costel. Fără camera asta auto rămâneam doar un biet fraier.
Care cameră? a bâiguit Doinița printre sughițuri. Ce legătură are?
Are, Doinițo! Înregistrează și aici, Doinițo! zicea Costel, adaptând sloganul reclamei celebre.
A început să priceapă că totul a rămas pe registrare.
Ce nenorocire! Ce mă fac? Nu mă va ierta, nici Marian nu-i de iertat! Doamne, ajută! Dar, degeaba, nu a ajutat-o nimeni.
În ciuda rugăminților și plânsului, a fost dată afară cu o traistă și lăsată pe palier, deși Costel greu s-a îndurat.
Doinița a plecat în seara de dinainte de Revelion. Unde? Cine știe! Probabil la mama ei, într-o garsonieră din Chișinău.
Dar Costel i-a trimis înregistrarea cu audio direct prietenului. Deși i-ar fi plăcut să-i trimită și soției lui Marian avea numărul, dar s-a abținut, să-și rezolve singuri problemele conjugale.
Marian a încercat să-l sune, să-i explice. Blocare directă: nu meriți, frate, nici să-ți răspund!
Așa s-a încheiat anul pentru el.
Au divorțat repede: nu aveau nimic de împărțit. Apartamentul era pe numele lui Costel, și mașina. Doinița bani nu avea, și nici nu credea că o să aibă prea curând…
Cu atâta dezvoltare personală, doar pe site-urile de anunțuri deocheate, Doina: acolo ți-ar aprecia poate aptitudinile!
Revelionul l-a petrecut cu maică-sa. În altă parte nu avea chef să pară ce nu era. Încă îl durea sufletul.
Așa că Doinița până la urmă a demonstrat că e deșteaptă: mulțumită ei, Costel și-a schimbat viața, și clar în bine. Cum? Dar asta-i altă poveste…
Iar de zic unii că lumea nu se schimbă… Ba da! Doar clasicii rămân veșnici, ca și poveștile lui Ion Druță.







