Aceasta este viața ei
Mereu își dorea Elena să termine școala mai repede și să plece de acasă. Trăia cu părinții, dar voia să plece nu pentru că acasă era rău, ci din cauza dragostei și grijii exagerate a mamei și tatălui ei. Îi iubea și era mândră că avea ambii părinți, spre deosebire de mulți colegi care trăiau doar cu mamele. Iar dacă aveau și tați, aceștia nu le ofereau copiilor prea multă atenție.
Grădinița. Primele clase de școală. Elena mergea de voie de mână cu mama și tata, și nu era nimeni mai fericit decât ea în jur.
— Mama, tata, sunteți cei mai buni părinți din lume, le spunea ea, iar ei se bucurau.
Erau mereu alături. O duceau la școală și așteptau până trecea pragul. Se întorcea la ușă și le făcea cu mâna.
— Fiică, aștept numai note de zece, îi spunea tatăl, iar ea promitea.
În timp, grija și ocrotirea excesivă au început să o strângă la inimă. Elena începea să se gândească:
— După școală nu voi rămâne cu părinții. Mă sufocă cu dragostea lor. Când eram mică era altceva, dar acum, în clasele mai mari, devine insuportabil.
O fereau de orice. Acasă simțea și mai multă grijă. Observa că cea mai bună bucățică era mereu pentru ea, plăcinta cea mai gustoasă sau bomboana cea mai bună. Deși ei nu conta, ar fi mâncat orice.
Totul s-a înrăutățit când a ajuns în clasa a opta. Încă din a șasea, Elena s-a răzvrătit:
— Mamă, nu mai veniți după mine la școală, sunt mare și pot merge singură, ca toți ceilalți. Mi-e rușine în fața colegilor că mă așteptați.
După ore, în clasa a opta și mai departe, putea să mai stea cu fetele în parc, pe o bancă, vorbind despre fleacuri. Părinții nu mai veneau, doar mama îi spusese tatălui:
— Uite, fetița noastră a crescut…
— Da, timpul trece, a încuviințat tatăl.
Elena se bucura, părea că părinții au înțeles.
— Ura! Acum sunt independentă. Pot să-mi planific timpul cum vreau…
Dar s-a bucurat prea devreme.
— Elenuțo, de ce ai întârziat? Unde ai fost? Orele s-au terminat de mult, o întrebau mereu părinții, calculând că ar fi trebuit să fie acasă.
— Mamă, tati, am stat cu fetele în parc și am mâncat înghețată. Ce e rău în asta? Ne spunem visele, unde vrem să mergem la facultate.
Desigur, nu le povestea că vorbeau și despre băieți, cine le place și cine nu. Dar mama și tata credeau că nu avea dreptate să stea după școală.
— Fiică, spunea mama cu un aer serios, gândurile tale ar trebui să ni le împărtășești nouă, nu priet
