Măi, să-ți povestesc ceva ce s-a întâmplat cu un prieten bun de-al meu, Viorel. Era convins că nevasta lui, Catinca, îl înșală. Știi și tu cum e când ți se pune pata, așa că a vrut s-o prindă cu mâța-n sac și, stai să vezi, ce a descoperit l-a lăsat efectiv mască.
Într-o dimineață, încărca el bagajul pentru o deplasare de serviciu, când Catinca îl întreabă: Dragule, nu întârzii cumva? Parcă ai avion peste două ore Viorel, cu telefonul la ureche, nici nu ridică privirea: Nu ți-am zis? S-a amânat călătoria, cred că plec abia peste câteva zile. Ea doar a dat ușor din cap și a zbughit-o prin bucătărie, dar Viorel a văzut-o cum apucă telefonul și trimite un mesaj rapid cuiva. După ce a revenit în cameră, Viorel a simțit cum i se urcă sângele la cap: era sigur, Catinca are vreo treabă cu altcineva! Era prea relaxată cu el, nu-l întreba niciodată unde merge, cu cine iese la bere și nici când venea acasă amețit nu-i făcea scandal. Prietenii lui din sat îi spuneau toți că așa nevastă e lucru rar, dar Viorel era ros pe dinăuntru de gânduri negre.
Era și ceva diferență de vârstă între ei, vreo opt ani. Îl măcina ideea că s-or fi săturat Catinca de el și poate are pe altul mai tânăr. Dar n-a scos niciun cuvânt, n-ar fi dat cu bârna în cap fără dovezi. Vrând să fie sigur că nu se pune degeaba cu scandal, Viorel a găsit soluția: a montat camere de supraveghere prin tot apartamentul din Chișinău, ca să urmărească ce face Catinca cât timp el nu e acasă.
A plecat la treaba lui, dar toate zilele alea numai la filmările alea se gândea. Catinca văzuse cât de abătut e înainte să plece și era să-i dea pastile de cap. Îl mișca grija ei sinceră și, pentru o clipă, chiar a crezut că poate exagerează el.
N-a avut chef să se uite la filmări online, nici nu prea avea când, dar seara, după o zi lungă, mai intra și el de pe laptop ca să arunce o privire. Se uita vreo cinci minute, după care închidea repede aplicația, simțea că vrea să uite totul.
Bineînțeles că a venit și ziua în care, după ce a dus-o pe Catinca la lucru, s-a pus pe scrollat toate înregistrările din perioada cât lipsise. S-a uitat atent. Prima parte a zilei, totul normal: Catinca se ridica, mânca ceva, făcea ordine prin casă. Dar după-amiază, ce să vezi? Catinca, fata întotdeauna atentă la țoale, stătea lejeră, în pantaloni scurți și cu tricoul lui cel mare, în fața calculatorului și se juca. Și nu te gândi la solitaire! Dădea cu zarul online, cu tot felul de oameni la celălalt capăt care mai de care mai gălăgioși. Omul meu, Viorel, și-a dat seama: Catinca e topită după jocurile de noroc online!
Nu-i tocmai un lucru bun, dar fiecare cu păcatul lui, și-a zis Viorel, mai împăcat că nu era ce crezuse el. A derulat rapid toate celelalte înregistrări. Nimic suspect. Numai calculator și treburi de casă. Și nimeni altcineva nu-i pășise pragul.
A închis laptopul și a răsuflat ușurat, dar și rușinat de gândurile negre care-l băgaseră în priză. Ca să-și mai spele păcatele, Viorel s-a dus la Piața Centrală din Chișinău și i-a cumpărat Catincăi cel mai frumos buchet de trandafiri, să-i facă o surpriză și să pregătească cina romantică, așa cum nu mai făcuse de mult. Cu toate astea, nu s-a îndurat să dea jos camerele de supraveghere. Era hotărât să fie cu ochii-n patru. Dar nici nu visa el ce urmeazăSeara, când Catinca a intrat pe ușă, Viorel a sărit cu florile ascunse la spate și cu zâmbetul cât casa. Ea l-a privit mirată, dar și cu ochii strălucind ușornu era obișnuită cu gesturi romantice din senin. Au stat la masă, au râs, și-au povestit tâmpenii din tinerețe. La desert, Viorel și-a făcut curaj și a șoptit, pe jumătate râzând, pe jumătate serios:
Catinca, să știi că te iubesc, chiar dacă uneori îmi pierd mințile și mai și… închipui bazaconii.
Ea a ridicat o sprânceană și l-a tachinat:
Viorel, ai grijă, că bărbații geloși îmbătrânesc repede! Și să nu uiți: niciun pariu nu te scoate din joc, dacă nu intri cu inima curată.
În seara aia, Viorel s-a prins, în sfârșit, că liniștea din casă și zâmbetul Catincăi valorau mai mult decât orice bănuială nebună. A doua zi de dimineață, primul lucru a fost să scoată toate camerele din priză și să le arunce la gunoi, fără să-i spună vreodată motivul.
Și, de-atunci, când îl mai apucau gândurile negre, Viorel nu mai aprindea calculatorul. Mergea să-i țină Catincăi de urât la zaruri, iar uneoriculmea!câștigau împreună. Niciunul nu s-a mai gândit la trădare. Nu erau perfecți, dar învățaseră, pe pielea lor, că încrederea se clădește nu cu ochii, ci cu inima. Iar când cineva râde lângă tine, viața, oricât de aiurită, îți dă mereu un motiv să uiți de frici și să iubești, cinstit, pe bune.
