Nu știu dacă ți-am povestit, dar soacra mea, Maria, a rămas fără cuvinte când a trecut ultima oară pe la noi și a văzut că grădina e plină doar cu flori, iarbă verde și un foișor mic pentru grătar, fără niciun fir de roșie, fără ceapă, nici măcar un măr în copac.
Părinții lui Sorin, soțul meu, au avut mereu o bucățică de pământ la marginea orașului, pe lângă Chișinău, n-ai idee cât erau de mândri de zarzavaturile lor! Acum, că au îmbătrânit și nu mai pot cu săpatul și plivitul, ne-au dat nouă parcela, cu tot cu uneltele vechi de grădinărit. Bunica lui Sorin era faimoasă la bloc; făcea murături, dulceață de măr, rădeai o salată cu ce creștea la ea în grădină și era mereu cu o sacoșă de legume pe la vecini. Ei bine, acum toate astea sunt pe umărul meu, cel puțin așa vede lumea.
Doar că noi doi, în loc să ne spetim cu roșiile și castraveții, am vrut un colțișor unde să putem să facem un grătar, să bem o bere rece și să lenevim în hamac în weekend, fără să ne gândim la buruieni. Recunosc, eu nu sunt genul care să stea cu sapa în mână, așa că Sorin a decis să transformăm totul într-o grădină de flori. Oricum, avem salarii destul de bune, putem lua tot ce ne trebuie din piață sau de la magazin, nu ducem lipsă de nimic. Am semănat doar iarbă și trandafiri, și acum grădina arată ca un mic parc.
Ei, când a văzut soacra cum arată totul, m-a privit de parcă i-am ars casa: că nu-s bună de nimic, că am lăsat să se ducă de râpă tot ce clădise ea cu atâta trudă, că stric și ce e bun și ce e rău, că nu mă pricep la nimic. Și, nu o să-ți vină să crezi, de curând a venit la ea un vecin, domnul Gheorghiu, și a întrebat-o de faimoasele ei murături. Ce crezi că i-a dat? Un borcan cu flori uscate! I-a spus zâmbind amar că astea-s tot ce a mai rămas din recoltele ei și că, dacă ține neapărat, îi poate duce soției și copiilor, că la mine n-ai ce să mai speri, după cum merg lucrurile.
Să știi că am rămas fără replică la faza asta, era să și răbufnesc de nervi, dar am tăcut. Acum, culmea, soacra s-a trezit că vrea înapoi parcela ca să-și facă din nou grădină, să cultive toate cele. Nici nu știu ce să fac… Aveam și noi planuri frumoase, piscina aia pentru copii, un balansoar, să nu mai alerg cu găleata după apă pentru răsaduri. Și uite cum stau, punând la îndoială tot, că nu se știe dacă n-o să ajung tot la rânduială cu roșiile și verdeața, că altfel n-avem liniște în familie… Asta-i viața la moldoveni, nimeni nu poate trăi fără grădiniță și zacuscă!
