Casa de la marginea mlaștinii

27 aprilie 2025 jurnal

Stau în curtea înverzită a casei de la marginea baltii, înălțat până la talie în spini și urzici, și privesc căsuța clădită din lemn, cu placa de lemn desprinsă ce arată: Satul Mogoș, Strada Poiana, nr. 1. Aerul miroase a mlaștină, lemn ud și amintiri.

În copilărie petreceam fiecare vară la bunica Aglaia o femeie înțeleaptă, cu părul cărunt și glas puternic. Cocea plăcinte cu afină, fierbea ceai de plante, știa să interpreteze vise și să șoptească la firele de păr pentru a alunga vânătăile. Aici locuiesc spiritele pădurii, spunea ea. Doar dacă vii cu inimă curată nu te vor deranja. Credeam atunci în cuvintele ei.

Acum am treisprezece ani și încă nu m-am lăsat de la 31 de ani. M-am întors în Mogoș după zece ani de viață alături de Gheorghe, care m-a părăsit pentru o antrenoare de fitness, și după un job de birou ce mă stoarse ca buretele. Am realizat că, dacă nu mă întorc acum, va fi prea târziu. Am luat hotărârea și am pornit pe drumul de țară.

Casa a fost lăsată de bunica. Mama voia să o vândă pentru câțiva lei unui vânător din sat, dar am refuzat. Încă te mai joci, mi-a aruncat ea.

Prima zi am început să spăl podelele. Murdăria neagrăverde curgea de pe scândurile de lemn ca și cum decenii de oboseală ar fi căzut în găleata de lângă sobă. Apoi am curățat șemineul, am șters praful de pe icoane și am alungat șobolanii. Noaptea m-am înfășurat în vechea pătură de lână a bunicii și am adormit. În vis casa era caldă, vie, iar bunica mă strângea la piept și șoptea: Nu te teme. Aici este rădăcina ta.

În a treia săptămână au sosit familia: mama, mătușa Zoe și vărul Vasile.

Ne-am gândit, a început mama, privind cu dispreț terasa, că, dacă bunica a lăsat casa doar ție, ar trebui să o împărțim.

Da, a intervenit Vasile, scărpinânduși șireturile, aș putea să construiesc aici o bază de vânătoare. Am început deja să calculez.

Am șters mâinile pe șorț și am ieșit pe treptele din față.

Bine ați venit. Nu va fi nicio bază de vânătoare. Casa a fost transferată în numele meu prin testament la notar.

Ion, nu te aprinde! a ridicat vocea mătușa, ești singur,

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

6 − four =

Casa de la marginea mlaștinii
Am găsit-o adormită la ușa… și ceea ce am aflat apoi m-a distrus