Jurnal, 14 martie
Am niște vecini, undeva la marginea orașului Iași, două suflete în vârstă, care stau împreună cu fiica lor și cele trei fete ale acesteia. Femeia îi zice Sabina la noi prin cartier, toți spun că Sabina e prea slabă de înger, că nu știe să-și croiască singură drumul. Povestea ei e așa: are trei copii din trei tată diferiți.
Se zice că Sabina a făcut nuntă la doar 18 ani, cu Matei, băiat cuminte, îndrăgostit până peste urechi de ea. Părinții Sabinei n-au zis nici da, nici ba ce nu făceai pentru fericirea copilului tău? Tot așa, vreo cinci ani au stat împreună, da n-au avut copii. Lumea s-a întrebat de ce: bârfitori ziceau că fata a fost rea de gură și de umblet înainte de 18 ani și că Dumnezeu n-a lăsat să aibă prunci.
Sabina n-a avut parte nici de soacră bună. Femeia, de la țară, îi tot spunea lui Matei că nu-i trebuie așa noră, că rostul femeii e să facă prunci, să ude rădăcina neamului. Matei a ascultat-o pe mumă-sa și-a plecat de la Sabina. Au divorțat, însă Sabina n-a mai schimbat numele, n-a avut răbdare de drumuri și hârtoape.
Mai târziu, a apărut în viața Sabinei un alt bărbat și, ce să vezi, rămâne însărcinată de-ndată. Atunci s-a arătat că nu ea era de vină, ci Matei. Copilul s-a născut, însă omul acela a dispărut de frică, de rușine, habar n-am. Fata a trecut copilul pe numele primului soț.
Mama Sabinei era din cale-afară de bucuroasă, că și-a văzut visul cu ochii un nepoțel! Nu trecu mult și Sabina i-a anunțat iar pe părinți că va avea copil. De data asta, măcar s-a măritat din nou, cică cu Gheorghe. El nu-și dorea copii așa curând, dar viața nu întreabă. S-a născut o fată, numai că micuța a venit pe lume cu probleme de sănătate. Gheorghe s-a speriat, a fugit și el, n-a mai vrut nici divorț, nici nimic.
Timpul a trecut și Sabina a întâlnit iarăși un bărbat. Părinții de data asta n-au mai fost de acord: De unde pâine la atâtea guri? dar fata nu s-a sinchisit. A făcut ce a vrut și-a adus pe lume a treia fetiță. Tatăl, ca și ceilalți, s-a făcut nevăzut. Și fetița asta poartă alt nume de familie.
Norocul a fost c-au cumpărat un apartament, părinții i-au dat bani, altfel nu se știe dacă scoteau capul la lumină. După o ceartă zdravănă cu ai ei, Sabina a priceput că nu se mai poate: trebuie să facă rost de bani să-și crească copiii. S-a dus la tribunal, a cerut pensie alimentară. Ce crezi? Niciun bărbat nu voia să-și recunoască copilul, toți dispăreau sau o amenințau cu fel de fel de năzbâtii.
Și așa, dragă jurnal, Sabina are copii, da de folos nu prea-i e tot într-un necaz a rămas biata femeie.
Din toată povestea asta, eu am înțeles că viața nu te iartă dacă nu știi să-ți alegi oamenii cu grijă și nu-ți iei soarta în propriile mâini. O mamă poartă singură greu când nimeni nu-i întinde o mână, iar lumea grăiește ușor despre alții, fără să știe ce-i în sufletul omului.
