Lasă-l în pace! – Draga mea, el mai are încă zece ca tine, – i-a șoptit cu răceală o femeie necunoscută, privind-o direct în ochi pe Veronica. Să ghicesc: deja visezi la nuntă, nu-i așa? Din păcate pentru tine, nuntă nu va fi… Lasă-l pe Maxim și nu-mi mai ieși niciodată în cale, altfel vei regreta. Ți-o promit! *** Veronica s-a născut și a crescut la București, iar părinții i-au oferit ei și surorii sale mai mari un start bun în viață: la majorat, fiecare a primit câte un apartament. Fata considera că mama și tata și-au făcut datoria – i-au dat educație, iar de-acum înainte trebuie să se descurce singură. Imediat după ce a intrat la facultate, Veronica s-a și angajat, iar de atunci nu a mai cerut niciun ban de la părinți. Obișnuința de a fi independentă a făcut-o să-și rezolve singură problemele; părinții habar nu aveau de jumătate din lucrurile care-i umpleau viața. Când l-a cunoscut pe Maxim, a decis să nu-și implice încă familia în relație. De vreo doi ani, între Veronica și mama ei apăruseră mici tensiuni. Vera Ilie, proaspăt ieșită la pensie, visa să devină bunică și abia aștepta nepoți de la fiica cea mică. – Fata mea, – insista mama la fiecare vizită, – Yulia are deja copil, tu când ai de gând să faci unul? Veronica avea mereu în minte exemplul nu tocmai fericit al surorii – aceasta s-a măritat la 19 ani, a făcut copil imediat și a renunțat la studii. În șapte ani, Yulia s-a transformat într-o gospodină cu care nici nu mai avea ce vorbi. Veronica nu voia să se grăbească. Avea planuri clare: să se căsătorească pe la 30 de ani și să aibă copil abia spre 35. Atunci ar avea o bază financiară solidă, care să-i permită să stea liniștită în concediu de maternitate fără griji. Veronica era obișnuită să conteze doar pe ea. Vera Ilie nu era de acord cu planurile celei mici: – Gândești greșit! Un bărbat trebuie să asigure familia, nu tu. Tu doar să găsești unul bun, să te măriți și să-i faci copil! Atât! Restul nu te privește! – Mamă, – răspundea calm Veronica, – uită-te la Yulia… E complet dependentă financiar de soț. Dacă el nu-i dă bani, apelează la voi. Eu nu vreau așa. Nu vreau să depind de nimeni! Și oricum, Serioja locuiește în apartamentul soției și tot el face pe șeful! – Veronica, așa sunt toate familiile! Și la noi a fost la fel, eu am tot trecut dintr-un concediu de maternitate în altul. Am stat opt ani acasă și ne-am descurcat. – Da, mamă, dar tu te-ai măritat din dragoste. Și eu aș vrea la fel! Numai că încă nu am întâlnit bărbatul acela pentru care să simt că merită să fac toate astea. Nu vreau să mă arunc cu oricine… *** Maxim a apărut în viața Veronicăi exact când își dorea: cu două luni înainte să facă treizeci de ani, ca în plan. Bărbat galant, interesant, modern, Maxim nu-i cerea supunere oarbă – credea în egalitate. Veronica nu s-a grăbit. A lăsat lucrurile să meargă de la sine. *** Maxim și Veronica s-au întâlnit aproape un an, dar niciunul nu a deschis subiectul căsătoriei. La început, Veronicăi nu i s-a părut nimic ciudat, până când n-a bârfit cu prietena ei, Viola. – Ești sigură că are intenții serioase cu tine? – râdea Viola. – Victor mi-a cerut mâna după trei luni. Pe când al tău tot amână și amână. I-ai cunoscut părinții? Prietenii? Poate te ascunde… Poate mai are pe cineva, “oficiala”! Abia atunci a început și Veronica să se întrebe de ce el nu aduce relația mai departe. Se vedeau de două ori pe săptămână, de regulă la ea, iar Maxim pleca aproape mereu acasă. A decis să afle mai mult despre viitorul lor: – Mi-am dat seama că nu știu nimic despre familia ta! – i-a spus el. – Ce anume vrei să afli? – a întrebat Maxim. – Măcar câteva detalii: cine sunt părinții tăi, ai frați, cu ce se ocupă familia? – Sunt pensionari, nu am frați, sunt singur la părinți. Mai vrei detalii? – Ai copii? – a întrebat bărbătește Veronica. Maxim s-a crispat: – Nu am, stai liniștită. Dar ce e cu interogatoriul ăsta? Ce se întâmplă? – Nimic, doar am vrut să știu mai multe despre tine. Și i-a propus să-și cunoască părinții reciproci. Maxim a evitat, dar văzând că insistă, a zis: – Bine. Dar hai să începem cu prietenii mei, apoi cu părinții. Suntem invitați la munte în weekend, vin toți în cupluri. Vii? *** Veronica a mers și nu i-a părut rău: prietenii lui Maxim și partenerele lor erau oameni de treabă. Doar că… toți bărbații invitați erau necăsătoriți – niciunul nu purta verighetă. Veronica l-a întrebat direct pe Maxim: – Toți sunt burlaci? Niciunul însurat? – Da, s-a nimerit așa, – a râs el. – Eh, etapa întâi trecută. Urmează și părinții tăi? Veronica a organizat rapid întâlnirea. A mers acasă la părinți să le spună: – Mamă, tată, vreau să vă prezint viitorul meu soț. – În sfârșit! – a răsuflat ușurată Vera Ilie. – Cine e? Ce lucrează? Câți ani are? – Nu totul odată, – a râs Veronica. – Îl cheamă Maxim, are 34 de ani și e avocat. – Are apartament? Veronica ezită; în atâția ani n-o întrebase niciodată pe Maxim unde stătea. – Mamă, întreabă-l tu direct mâine, dacă venim pe la voi. Aveți planuri? – Nu, veniți cu drag! Cina a fost o reușită – părinții au plăcut alegerea ei, Maxim a fost fermecător, a răspuns la toate întrebările și a povestit că locuiește singur, în buricul Bucureștiului. Fericită, Veronica a considerat că mai are un singur pas până la nuntă… Dar n-a mai apucat nici să stabilească data la care să-i cunoască părinții lui Maxim: un vizitator neașteptat i-a dat totul peste cap… *** Într-o seară, Maxim îi spune Veronicăi: – Să nu mă aștepți, am întâlnire cu un client important, multă bătaie de cap. Ne vedem mâine! – Succes, dragul meu! – a răspuns Veronica. Se pregătea de culcare când a sunat soneria. Veronica s-a gândit că poate Maxim s-a răzgândit și a venit la ea. Dar la ușă era o femeie frumoasă, brunetă: – Bună seara. Aș putea să vorbesc cu dumneavoastră? – Sigur, poftiți. Au stat amândouă în tăcere, până când Veronica a îndrăznit să rupă liniștea: – Pe cine căutați? – Pe tine, dragă. Am vrut să văd cu ochii mei femeia care a dat buzna într-o familie și vrea să ia tatăl a doi copii. Veronica a înțeles instant cine era. Necunoscuta a continuat: – Soțului meu îi permit uneori “distracții”. După șaisprezece ani de căsnicie, ne-am obișnuit unul cu altul. Dar tu ești cu el de un an, deja. Nu-mi convine deloc. Ca să aflu cu cine își petrece timpul, am angajat un detectiv. Veronica, te rog să-l lași în pace! Înțelege, bărbatul cu care am împărțit aproape 20 de ani nu ți-l voi da așa ușor. Și, dacă va trebui să aleagă, crede-mă, pe tine te va lăsa. Firma de avocatură unde lucrează Maxim aparține tatălui meu. Tot ce are Maxim e de la familia mea. Ai grijă să nu-ți distrugi viața, fată deșteaptă ce ești. Necunoscuta a plecat, iar Veronica a izbucnit în plâns, apoi a pus mâna pe telefon: – Ești însurat! Ai doi copii! De ce mi-ai ascuns adevărul atâta timp? Soția ta a venit la mine și mi-a spus totul! – Discutăm mai târziu, am treabă, – a spus Maxim și a închis. Nu a mai răspuns la niciun telefon. Probabil și-a schimbat numărul. Veronica a încercat totul: rude, prieteni, colegi. Despărțirea a fost grea. Părinților nu le-a spus adevărul, ci doar că ea l-a părăsit pentru că nu se potriveau. I-au trebuit un an și jumătate să-și revină și să accepte apropourile unui alt bărbat.

Lasă-l în pace!

Draga mea, să știi că are o duzină ca tine, a îngaimat printre dinți o femeie necunoscută, privindu-i fix în ochi Anei.

Lasă-mă să ghicesc, deja visezi la nuntă, nu-i așa?

Îmi pare rău să te dezamăgesc n-o să fie nicio nuntă…

Lasă-l pe Vlad, și ai grijă să nu-mi mai stai niciodată în cale, altfel o să regreți. Ți-o promit!

***
Ana s-a născut și a crescut în Chișinău. Ea și sora ei mai mare au primit de la părinți un start frumos în viață când au împlinit 18 ani, fiecare a primit câte un apartament.

Ana mereu a considerat că părinții și-au făcut datoria de părinți: le-au ajutat, le-au dat o bază și le-au crescut cum trebuie. De-acum, spune ea, e rândul ei să se descurce singură.

Imediat după ce a intrat la universitate, Ana și-a găsit și un loc de muncă. De atunci, niciodată nu le-a mai cerut bani părinților.

S-a maturizat repede, și-a rezolvat singură toate problemele părinții nici nu știau jumătate din frământările fetei.

Când l-a cunoscut pe Vlad, a decis să nu-și bage prea devreme familia în povestea lor.

De altfel, între Ana și mama ei, Elena, în ultimii doi ani apăruse o mică răceală Elena, ieșită la pensie, voia neapărat să devină bunică și tot îi ținea predici fiicei.

Fata mamei, îi repeta Elena la fiecare întâlnire, uite ce bine îi merge Ilincăi cu fetița. Dar tu când ai de gând să faci copii?

Ana avea în minte mereu exemplul nu tocmai reușit al surorii ei mai mari. Aceasta s-a căsătorit la 19 ani, a făcut repede un băiat și l-a lăsat baltă cu școala.

În șapte ani, Ilinca s-a transformat într-o casnică plictisită, cu care Ana n-avea prea mult ce discuta.

Ana nu voia să se grăbească își făcuse planuri clare: după 30 de ani, să-și găsească jumătatea și până la 35 să facă un copil. Până atunci, să știe sigur că se descurcă singură și financiar să poată sta liniștită trei ani acasă cu copilul, fără griji.

Ea mereu a preferat să se bazeze doar pe ea însăși.

Elena, mama Anei, nu era de acord cu planurile astea:

Of, mamă, te-ai sucit complet! Bărbatul trebuie să fie stâlpul casei, nu tu. Treaba ta e să-ți găsești un bărbat bun, să te măriți și să faci un copil. Atât! Restul nu e treaba ta!

Mamă, îi explica Ana cu răbdare, privește la Ilinca: ce câștigă din faptul că depinde total de Andrei? Pentru orice prostie trebuie să-i ceară bani, iar dacă el se pune de-a curmezișul, tot la voi vine și vă cere. Nu vreau viața asta!

Nu vreau să depind de nimeni! Și Andrei, dacă vrei să știi, stă pe apartamentul Ilincăi și tot el face pe șeful!

Ana, pe vremuri așa era la toți! Și eu cu taică-tău tot la fel am făcut am stat acasă aproape opt ani, dintr-un concediu de maternitate în altul, și uite că am dus-o la capăt. Ne-am certat și noi pentru bani, că v-am crescut în anii 90, dar împreună v-am cumpărat apartamente.

Însă tu te-ai măritat din dragoste, mamă, și asta vreau și eu! Până nu găsesc pe cineva lângă care să simt că pot face un copil, nu mă încumet. Mă vezi cu oricine, doar de dragul familiei, ca Ilinca? Nici vorbă!

***
Pe Vlad l-a cunoscut Ana fix când trebuia cu două luni înainte să împlinească 30 de ani, ihan cum își și plănuise.

Vlad a cucerit-o imediat: manierat, inteligent, pus la punct cu viața. Nu i-a cerut niciodată să-i fie sub papuc, se purta cu ea ca de la egal la egal.

Ana nu se grăbea. Lăsa lucrurile să urmeze cursul lor firesc.

***
S-au întâlnit aproape un an și niciunul nu aducea vorba despre nuntă.

La început, calmul lui Vlad nu o deranja, până într-o zi când a povestit despre relația lor prietenei ei bune, Roxana.

Roxana i-a pus o singură întrebare dar i-a rămas cu ea în cap:

Ești sigură că știe ce vrea de la tine? Al meu Radu mi-a cerut mâna după trei luni, la voi deja un an e pe gata și tot nimic Tu îi știi familia? Prietenii? Sau te ascunde de toți? N-o fi având și el pe cineva, mai oficial?

Asta a pus-o pe gânduri pe Ana de ce Vlad nu încearcă deloc să ridice relația lor la un alt nivel?

Se vedeau doar de două-trei ori pe săptămână, tot la ea, iar Vlad rareori rămânea peste noapte.

Ana a decis să afle ce planuri are Vlad și i-a spus:

M-am prins că nu știu mai nimic despre familia ta!

Da ce anume vrei să știi? a întrebat Vlad.

Păi, în mare: ai părinți, frați, surori? Ce fac ei?

Da, amândoi pensionari, n-am frați sau surori, sunt singur la părinți. Gata, te-am lămurit?

Ai copii? l-a întrebat direct Ana.

Vlad s-a cam fâstâcit, i se citea pe față:

Nu, nu am copii, s-a grăbit să o liniștească dar ce e cu interogatoriul ăsta?

Eh, voiam și eu să te cunosc mai bine. Și știi ce, Vlad? Suntem de-un an împreună, cred că e timpul să facem cunoștință cu familiile, nu?

Vlad a schimbat repede subiectul.

Anei i-a intrat la suflet vorba Roxanei. O fi erau alte femei? Tot insista să-l cunoască și ea familia lui.

La început, Vlad dădea din umeri, găsea scuze, dar văzând că Ana nu lasă-o baltă, i-a venit într-o zi cu propunere:

Bine, hai că am o idee. Întâi mergem la prietenii mei, după aia ajungem și la familie. Tocmai m-a invitat un prieten bun la vila lui din Orhei weekendul viitor, toți merg cu perechile. Vii?

***
Ana a acceptat cu drag și nu i-a părut rău: toți prietenii lui Vlad și jumătățile lor erau oameni de nota zece.

Un singur lucru a mirat-o: niciunul dintre prietenii lui Vlad, bărbați pe la 35-45 de ani, nu era însurat și nici nu purta verighetă.

A întrebat în glumă:

Toți prietenii tăi sunt burlaci?

Așa s-a nimerit, a râs Vlad, ne-am strâns o gașcă de-asta fără obligații. Acuma hai, trecem la pasul doi când îi cunosc pe ai tăi?

Ana nu a stat pe gânduri. A mers sâmbătă la părinți și a dat vestea:

Mamă, tată, vreau să vă prezint viitorul meu soț.

Să știi că nu mai credeam c-o să apuc ziua asta a răsuflat ușurată mama ei. Ia povestește, cine e, ce face, câți ani are?

O, încet, mamă! Îl cheamă Vlad, e avocat, are 34 de ani.

Și cu locuința cum stă? a întrebat Elena, ca orice mamă grijulie.

Ana s-a cam blocat, pentru că nu știa Vlad nu o invitase niciodată la el acasă, nu știa dacă stă singur sau cu părinții.

Mamă, întreabă-l tu mâine. Dacă venim la voi, e ok?

Desigur, ce să nu fie! Veniți, vă așteptăm!

Întâlnirea a mers de minune, Vlad i-a cucerit pe părinți. S-a purtat firesc, avea răspuns la orice întrebare, a glumit, a povestit.

Ana a aflat că Vlad locuia singur, avea chiar apartament cu două camere aproape de centrul Chișinăului.

Era bucuroasă: mai rămânsese doar un pas și ar fi putut planifica nunta!

Doar că n-au mai apucat să stabilească data cunoștinței cu părinții lui Vlad, că altcineva le-a stricat planurile

***
Într-o seară, Vlad i-a zis la telefon:

Nu mă aștepta azi. Am o întâlnire importantă cu un client, e vorba de un proces bănos, nu pot să-l pierd. Mâine vorbim, bine?

Bine, dragule, succes! i-a răspuns ea fără să bănuiască nimic.

Ana se pregătea de culcare, când auzi soneria. S-a gândit că poate Vlad s-a răzgândit și a venit să stea cu ea.

Deschide ușa în prag, o femeie brunetă, elegantă.

Bună seara. Pot să vă ajut cu ceva?

Poți, scumpo, poți. Permite-mi să intru? Am nevoie să vorbesc cu tine.

Sigur, poftiți, îi face loc Ana.

Femeia a intrat, s-au așezat amândouă. Era liniște. Până la urmă, Ana întreabă:

Îl căutați pe cineva?

Da, pe tine. Am vrut să văd cu ochii mei femeia care vrea să destrame o familie și să ia un tată de la doi copii.

Anei i s-a oprit inima. A înțeles imediat despre cine era vorba.

De obicei, a continuat bruneta, nu mă amestec în aventurile soțului meu. Suntem căsătoriți de 16 ani, nu mai e nimic senzațional. De obicei, amantele nu țin mai mult de câteva luni, iar voi sunteți împreună de un an.

Nu vreau să cred că tu ești o amenințare pentru familia mea.

Să aflu cu cine îmi petrece timpul soțul, am fost nevoită să plătesc un detectiv. Ana, te rog, lasă-l în pace pe Vlad.

Trebuie să înțelegi, nu mi-l cedez așa ușor pe bărbatul cu care am trăit aproape două decenii.

Și, dacă va trebui să aleagă, fii sigură că n-o să te aleagă pe tine.

Firma de avocatură unde lucrează Vlad e a tatălui meu. Tot ce are Vlad e, de fapt, un împrumut de la familia mea. Fii înțeleaptă și nu-ți strica viitorul.

Bruneta a plecat. Ana, zdrobită, a izbucnit în plâns și i-a dat imediat telefon lui Vlad.

Când i-a răspuns, a urlat printre lacrimi:

Ești însurat! Ai doi copii! De ce m-ai mințit atâta timp? Soția ta tocmai a fost la mine și mi-a zis tot!

Vorbim mai târziu, sunt ocupat, i-a spus scurt Vlad și a închis.

Ana n-a mai reușit să dea de Vlad niciodată.

Cel mai probabil și-a schimbat numărul, fiindcă Ana a încercat să sune de pe numere împrumutate de la prieteni și rude, dar nimic.

A durut-o teribil despărțirea, părinților nu le-a spus niciodată adevărul.

Le-a zis doar că ea l-a lăsat pe faimosul avocat, că nu s-au potrivit la caractere.

I-a luat mult timp să uite, dar abia după un an și jumătate a putut să primească, din nou, curaj să accepte curtea unui alt bărbat.