Era târziu. După ce i-a pus pe cei trei copilași la culcare, Ancuța s-a strecurat în bucătărie. A dat apă la fierbere în ibric, şi-a turnat un ceai și s-a așezat la masă. Soțul ei, Mihăi, încă n-a venit acasă în ultimele săptămâni a avut multe proiecte la birou și a terminat mereu târziu. Ancuța îl milă, încearcă să-l scutească de treburile casnice și îl înconjoară cu grijă și afecţiune. Mihăi era singurul păstrător de pâine în familie.
De îndată ce s-au căsătorit, au stabilit că bărbatul va asigura veniturile, iar ea va avea grijă de cămin și de copiii ce vor veni. Așa a fost și așa a rămas. Au trei copii, Mihăi lucrează și câștigă bine, iar Ancuța se ocupă de treburile de la casă. El se bucura de fiecare naștere și visa să aibă și alte minuni, dar Ancuța era extenuată micuții cereau atenție continuă, iar în baie aștepta mereu un munte de scutece; laptele matern nu mai ajungea, așa că nopțile erau pline de formule pentru biberon. Încă de mult se hotărâse că trei copii sunt suficienţi și că era timpul să se oprească.
Mihăi a ajuns acasă târziu, cu un strop de alcool în sânge. Când Ancuța l-a întrebat, el a zis că au fost prea obosiţi cu copiii și s-au oprit la un bar să se destindă.
Draga mea, să mâncăm ceva, a încercat să o mângâie el.
Deja am destul, am gustat tot ce am avut. Mă duc să dorm, a răspuns el, cu burta plină de gustări.
Ziua Internaţională a Femeii se apropia. Ancuța i-a cerut mamei să aibă grijă de copii în timp ce ea mergea la cumpărături. Voia să-și ia câteva ingrediente pentru o cină romantică și să îşi cumpere o rochie nouă, căci hainele ei erau deja uzate și nu avea nimic festiv de purtat.
A lăsat sacoşele în vestiar și a intrat în mallul City Park din Iaşi. A ales câteva rochii și sa îndreptat spre cabina de probă. În timp ce îşi smulgea geaca de nailon, a auzit o voce din cabina alăturată:
Aş vrea să te dezbrac chiar acum.
Râsetele răsunau, iar o voce feminină, prea dulce, răspundea:
Mai e puțin. Ia-ți ceva și pentru soția ta.
Nu are nevoie de nimic. Singurul ei interes este de copii. Eu mă gândesc la aparate de bucătărie; îi place să stea la foc.
Ancuța a rămas fără suflare, parcă lovită de un ciocan. A încercat rochia, dar nu mai voia să o cumpere. Discuţia a continuat:
Ce face dacă soţia îţi cere ce ai cheltuit?
Nu îi spun. Iau bani pentru gospodărie și ea nu ştie câţi lei am.
Paşi se auziră, cabina sa încheiat și cuplul a ieșit. Ancuța a aruncat o privire prin perdea și la văzut pe Mihăi plătind totul. Alături de el stătea o blondă subțire, cu mâna lui pe șold.
Eşti bine? a întrebat Ancuța, tremurând.
Răspunsul blondăi a fost un zâmbet de vânzătoare îngrijorată. Ancuța a cumpărat rochiile care iau plăcut, a plecat acasă, a trimis pe mamă să plece, a pus copiii la somn și sa întins la pat, gândinduse la tot ce se întâmplase.
Poate a greșit ea? S-a neglijat pe sine. Oricum, a fost o trădare, o înjunghere din spate. Nici nuși imaginase că Mihăi ar înșela. Şi tonul cu care vorbea despre ea? Ca și cum ar fi fost o simplă menajeră, chiar ia propus să-i cumpere și ceva de lucru.
Gândind la divorţ, Ancuța ştia că ar prăbuşi pe picioare dacă ar pleca. Ar rămâne fără mijloace, pensia ar fi mică. A ales să tacă şi să observe.
A doua zi, Mihăi a venit din nou târziu, lăsânduse pe spate pe scaun. Ancuța la privit cu indiferenţă și na zis nimic. Inima ia înghețat pe loc.
A început să trimită CVuri la toate locurile pe care le găsea. Zilnic îşi verifica emailul, multe refuzuri, dar apoi a primit un răspuns de la compania unde lucrase şi el. A acceptat un post de junior, salariul mic, dar suficiente lei să hrănească copiii. A plecat acasă cu zâmbetul pe buze, iar mama ei a început să bombardeze cu întrebări.
Mihăi are o amantă! a exclamat Ancuța cu bucurie.
Mama, înfăţişând şocul, ia pus ceai şi a aşezat-o la masă.
Ce zici, copilă? El rămâne târziu la serviciu pentru noi și pentru copii și tu îl acuzi de ceva?
Este cu o tânără, a chicotit Ancuța, povestind totul.
Vrei divorţ? a întrebat mama.
Desigur, dar mai întâi să îmi pun viaţa în ordine. Am un job cu program flexibil. Copiii trebuie să meargă la grădiniţă, apoi lucrez fulltime.
Fiică, alegerea e a ta. Cine trădează odată, probabil va mai trăda. Fă ce crezi că e corect. Sunt dezamăgită, nu mam așteptat la asta și îl voi ajuta cu copiii.
Mămico, nu aş putea să trec fără tine! a îmbrăţiat Ancuța mama cu căldură.
În noaptea dinaintea sărbătorii, Mihăi a ajuns după miezul nopţii. Ancuța nu ia pus întrebări, faţa ei era de indiferenţă totală. El a început să explice că a lucrat mult și apoi a mers la bar cu prietenii. Ea la întrerupt și ia spus să meargă la culcare.
Dimineaţa, în timp ce îi hrănea pe copii, Mihăi a scos un robot de bucătărie şi il oferă:
Uite, un cadou. Vreau să te ajut la treburile din casă, a spus el, încercând să o sărute, dar ea sa întors.
Ancuța nu a despachetat cadoul și a anunţat solemn că are şi ea un cadou pentru el. La chemat pe hol, unde erau două valize pe podea.
Asta sunt lucrurile tale. Te divorţez. Acum nu vei mai inventa scuze ca am stat târziu cu prietenii și vreau să mă relaxez. Dăi rochia blondă la robotul de bucătărie și pleacă.
Cine ţia zis? a exclamat Mihăi, surprins.
Te-am văzut cu ochii mei când îţi alegi cadoul. Dacă vrei, dăi și robotul, poate îi place să bată aluatul.
Enervat, Mihăi a reacţionat:
Uite te pe tine! E frumoasă și face lucruri în pat! Tu nu mai porţi haine frumoase, te-ai lăsat, ești o femeie neîngrijită. Şi ce, trăieşti din banii mei! Sau nu vrei să-i cheltui pe altcineva?
Banii mei, banii mei! Şi careși e scopul tău în viaţă? Să mă mustri cu o felie de pâine? Tu nu miai dat bani, iai pus la gospodărie și iai mâncat tu însuţi, a răspuns ea, sărind încolo şi împingândul pe Mihăi afară cu valizele, Nu te mai întoarce.
În acea noapte a dormit linişită, dimineaţa sa simţit renăscută. În aceeaşi zi a depus cererea de divorţ şi pensie alimentară. Câteva zile mai târziu a sunat soneria, iar socrii săi au intrat în casă şi au început să țipe.
Ce faci! Ai dat afară pe fiul tău și vrei să îi cerţi banii? El nu-ţi datorează nimic. Retrage cererea de pensie!
Ce interesant. De ce unii bărbaţi cred că trebuie să plătească altei soţii, nu copiilor? Poate nu are destul pentru amanta lui. Oricum, nu mai e treaba mea.
Te uiţi ca și cum ai lucra de la căsătorie. Te-ai așezat pe el și te-ai așezat confortabil. Nu te aştepţi să devii bogată din pensie. Îl va întreba şeful să îi dea bani în numerar, iar tu vei primi monede.
Ieşi afară. Ca mama, aşa şi fiul. Îmi pare rău că am realizat asta doar acum, a spus Ancuța, împingând-o pe femeia furioasă spre uşă. Un cuvânt în plus şi chem poliţia.
Socrii au plecat, iar Ancuța a tras o gură de uşurare. Copiii au fost înscrişi la grădiniţă și au început frecvent. Ea a lucrat fulltime. Mihăi ştia că lucrează la aceeaşi firmă. Întro zi sau întâlnit faţăînfaţă.
Bună, a salutat el. Hai să vorbim.
Nu mă deranja, trebuie să lucrez, a răspuns ea fără să-l privească.
Hai să luăm prânz împreună.
Împreună nu mai există între noi, a întrerupt-o Ancuța.
Sa uitat la el. Mihăi părea obosit. Amanta lui plecase când a aflat că jumătate din bani vor merge la copii.
