Ecaterina era o fată cu gusturi mai tradiționale, care își dorea cu ardoare să se mărite pentru că, în opinia ei, multe dintre celelalte fete de azi nu prea mai vor asta: de ce să aduci în casă o porcărie întreagă când ajunge un cârnat?, iar cârnaţii ăştia abunda pretutindeni, de toate soiurile şi mărimile; convieţuirea devenise aproape la ordinea zilei şi nu mai avea stigma de altădată, la fel cum mersul la oficiul stării civile părea o formalitate pe care unii o evitau, că tot există camere închiriate pe ore, concubinaje comod inventate şi tot felul de aranjamente moderne, dar în schimb apăruseră şi lucruri mult mai înspăimântătoare decât șosetele împrăștiate sau lipsa priceperii la ciorbă: infantilismul, atitudinea de băiatul mamei şi a nu-ţi face nimic un soi de lene cronică care se potrivea şi unor domni, şi unor doamne; şi, ca să nu uit, pretenţii noi de la ambele sexe (hoţul de pâine să-şi mănânce singur pâinea), plus shoppingul, care e aproape un cult, dar Ecaterina rămânea o excepţie agreabilă: plăcută, fără tăieri moderne sau retuşuri exagerate, cu facultate bună, un job respectabil şi salariu decent în lei, numai că, spre nedumerirea ei, asta nu-i aducea bărbaţii la picioare ei treceau pe lângă ea în şiruri ordonate, făceau altfel de alianţe şi repetau aceleaşi greşeli, iar decât să credeţi că nu avea bărbaţi în viaţa ei, nu era frumuşică, dar lucrurile nu ajungeau la oficiul stării civile, iar viitorul îi bătea la uşă: avea aproape treizeci de ani, iar pe vremea comunismului ăsta însemna deja la prima naștere bătrână, deşi acum, din fericire, mamele se pot bucura de o vârstă mult mai întinsă pentru maternităţi; Ecaterina mai credea şi-n horoscop nu în horoscopul de ziar făcut ca să stoarcă bani (lei) chiorâşilor, ci în previziunile astrologice, pentru că unii au creat horoscopul ca pe o afacere isteaţă: marţi dimineaţa, întâlnire cu un oligarh! și ia-ţi periuţă de dinţi, nu se ştie ce planuri are; ea, fiind Săgetător, semn de foc, se baza pe compatibilităţile astrologice alături de Berbeci şi Lei, Săgetătorul era considerat cel mai cumpătat dintre aprinşi şi primul mare fior i se întâmplase în anul I la facultate, o vârstă acum considerată abia pentru începători, când educaţia sexuală e altfel, mai deschisă, iar tinerii par să ştie mai multe decât odinioară; apoi au venit grijile practice: chiria, utilităţile, mâncarea şi surpriza cruntă că nu mai există frigiderul din care se ia mâncarea ca pe vremuri, banii (lei) trebuiau câştigaţi şi cheltuiţi de unul singur, iar prima lecţie amară a venit cu Vasile, cel cu care locuiau în apartamentul ei apartament primit cadou de la bunica la 16 ani care, la vederea frigiderului, se miră sincer: Nu tu cumperi mâncarea?, iar ea, nedumerită, întreabă De ce eu?, iar el raţionează zâmbind că frigiderul e al tău, deci nu-s gospodar aici!, o logică la care Ecaterina replică cu isteţime: Atunci îţi dau toată autoritatea: gospodărește tu, poftim!, iar apoi bărbatul dispare, nici măcar nu mai salută pe coridor deşi el era şi el semn de foc, Săgetător, ironia sorţii şi aşa s-a încheiat acea istorie care o duruse pentru că el era primul, apoi la al doilea episod, pe când era în anul III, intră în viaţa ei Sergiu, mult mai în vârstă, divorţat, foarte îndrăgostit şi cu planuri serioase de căsătorie: Ne vom căsători, inima mea!, dar se descoperă rapid că postul stabil lipsea din biografia lui, că el era mereu între joburi m-au dat afară din nou, vai, sunt tare nervos, o mâncare n-ar strica iar Ecaterina, cumpărând pâinea pe lei din puţinul rămas, îi propune timid: Poate măcar curier? E o mână de ajutor, spre care el, cu aroganţă, răspunde Eu sunt analist!, iar când ea îi spune raţional Analistul poate fi şi curier du-ţi analizele şi câştigă-ţi pâinea!, el sfătuieşte-o să ceară bani de la mama lui, pentru că sunt doar dificultăţi temporare, doar că Ecaterina îi spusese mamei lui deja de două luni despre dificultăţi temporare, iar el, ca într-un moment de erudiţie demodată, citează batjocoritor: Timpul e un lucru neobişnuit de lung!, aşteptând aplauze pentru cultura sa, iar ea îi replică, într-un ton tăios: Atunci nu mai cere de mâncare!, iar când el se simte jignit, ea îi sugerează tot cu umor că poate timpul acela lung să-şi ia lucrurile şi să plece, pas care îl umilea teribil, căci la el era prima oară când o femeie îl punea la respect; apoi vine Leon, întâlnit pe un forum astrologic, cu care se apropie pentru că împărtăşeau aceleaşi teme astrale, dar el râde şi strică cochet limbajul cu porecle stânjenitoare Snegurochka şi stermadessa pe post de alinturi, încurcând numele Reginei Duboviceanu cu Dubina Regovici iar tot acest umor deplasat, chestie de glumă nevinovată pentru el, îl enervează treptat pe bunicul Ecaterinei, un fost om al KGB-ului cu rădăcini poloneze, iar la o masă de familie, când Leon îşi bate joc spunând numele unui erou istoric cu o pronunţie grotescă, bunicul ţipă Doamne fereşte, pleacă dracului!, scena se termină cu lacrimi şi râsete amare, logodna rămâne numai pe hârtie şi Taurul Leon, deşi în suflet bun, nu reuşeşte să mai facă pasul către oficiul stării civile; apoi apare Petru divorţat, fără copii, cu un aparat gospodăresc ordonat, chiar o garsonieră comodă pe care o închiria, muncitor, cu simţul umorului la locul lui, prudent şi uneori zgârcit născut sub semnul Fecioarei, un semn de pământ la fel ca Taurul, iar Fecioarele sunt considerate economicoase şi harnice, exact ceea ce pare perfect pentru viaţa în doi, aşa că Ecaterina începe să creadă că în fine a găsit bărbatul potrivit; au făcut chiar şi actele: el s-a mutat la ea, iar apartamentul lui l-a scos la închiriat, numai că, curând, Petru îi cere să-l programeze la adresa ei, adică să o înscrie pe proprietate sau măcar să-i facă dovada de reședință și aici începe un mic război de logică şi titluri: De ce? Tu eşti deja înregistrat la tine acasă!, răspunde mirată Ecaterina, iar Petru, surprins, spune grav Suntem familie, trebuie să avem totul în comun!, ceea ce aduce în mintea ei o glumă clasică: Scrie-ţi pe numele meu apartamentul, te rog! Ups, am început cu o întrebare nepotrivită: crezi în Dumnezeu?, dar, tot din dragoste, acceptă în cele din urmă să-l înscrie reciproc ea îi spune că-l va trece în buletin, iar el întreabă mirat Unde?, iar ea, isteaţă şi obosită de toată afacerea, propune cu o rezervă: Să stăm alternativ în apartamente: o lună la mine, o lună la tine!, replică care-i taie elanul şi din care se vede că nu-i place ideea de a înscrie străini în proprietatea ei, căci, oricum, fosta soţie a lui Petru a risiipit averea şi el e din fire mai zgârcit tăcerea îi rămâne furnizor de argumente, iar, după o vreme de zbateri şi tăceri, Petru iese din cameră şi, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, întreabă timid Hai la film?, iar Ecaterina, zâmbind amar, acceptă, dar nu uită să-l întrebe direct, înainte de a coborî din balconul speranţei: Mă vei trece în acte, Petru? Parcă n-am terminat tot ce trebuia, el nu răspunde imediat, se poticneşte şi pleacă şi, acum, fără nuntă, au economisit măcar un avans pentru restaurant; privind în jur, Ecaterina vede prietenele: două dintre ele s-au căsătorit, una pentru șase luni, alta pentru un an, una s-a mărit uşor, ca în bancuri, şi ea însăşi, în mod paradoxal, ieşea în diverse relaţii de lungă durată, unele civile ce ţineau peste o lună, cu iubire, da, dar treaba e că iubirea nu mai e doar emoţie e o sumă de fapte, gesturi, obligaţii, iar constatările dureroase se înşiruie: niciunul dintre pretendenţi nu o iubea cu adevărat, nu-s proşti? zic alţii, iar, chiar dacă nu erau Berbeci porniţi, tot erau o turmă de berbeci la suflet, lucru ce o supăra, dar nu i-a mâncat viaţa, pentru că la peste treizeci de ani Ecaterina, în loc să disperare, încetează să-şi dorească cu obsesie logodna; are un avans la serviciu, o promovare, schimbă garsoniera moştenită de la bunica pe o garsonieră mai mare (o garsonieră fiind o două camere pentru ea acum), şi-a luat o maşinuţă străină în locul celei demodate, a plecat în concediu şi a concluzionat cu ironie blândă că viaţa i-a ieşit bine, că fertilitatea societală s-a prelungit acum până la şaizeci de ani, deci are timp să facă pentru sine dacă vrea, iar, oricum, cârnaţii adică posibilii nu lipseau, erau cârnaţi în număr mare, numai că Ecaterina, dintr-o dată, mai liniştită, înţelege că nu căsătoria o defineşte, că nu e nevoie să aduci în casă o porcărie dacă poţi alege cu cap şi cu umor, și rămâne cu inima deschisă, dar şi cu portofelul şi cu capul pe umeri, gata să râdă de toate horoscoapele lumii, de micile ofense şi de speranţe, pentru că viaţa, la urma urmei, e a ei cu sau fără notar la primărie, cu sau fără cârnatul potrivit.
Cătălina era o fată oarecum demodată și își dorea cu ardoare să se căsătorească. Până la urmă, fetele de azi nu prea mai vor să se mărite: la ce să aduci în casă un porc întreg, dacă îți ajunge o singură crenvurștă? Iar „crenvurștilor” în jurul ei nu le era număr: de toate soiurile și mărimile. Iar conviețuirea simplă era privită cu simpatie și nu părea o rușine, cum era odinioară. Pe atunci încă mai existau morala, rușinea, mândria, cinstea și multe alte lucruri complet inutile. Acum nici Oblomov nu mai e considerat un personaj negativ: ce dacă i se trimiteau permanent bani din moșie? Rantier, iată! Și dacă i-ai da lui Ilia Ilici un smartphone în mână, ar fi considerat un blogger de succes care s-a aranjat bine! Iar în privința vieții de familie — trăiți cum vreți! Întâlniți-vă la hoteluri sau în chirii pe oră — uite ce s-a inventat pentru voi! Există și „căsătoria de probă”: la ce să fugi chiar la Oficiul Stării Civile? Cine știe ce iese la iveală la partener după nuntă! Pe vremuri, șosetele aruncate și lipsa priceperii la ciorbe erau tragedii; s-a văzut, însă, că există lucruri și mai înfricoșătoare: infantilismul, „sindromul mamei” și cronica atitudinii „nu-facem-nimic” la cavaleri. Și, iarăși, „nu-facem-nimic” — pe lângă admirația pentru propria frumusețe — se întîlnea și la domnișoare. Ah, și tot felul de pretenții din ambele tabere, nu doar pâine și spectacole: pâinea o mănânci singur. Și shoppingul, bineînțeles… Cătălina era o excepție plăcută: simpatică, fără niciun fel de tuning la modă — fără „umpluturi” în diverse părți ale corpului. Deșteaptă — cu studii superioare prestigioase și un job bun, cu salariu decent. Dar, dintr-un motiv sau altul, bărbații nu observau această excepție. Treceau pe lângă ea în șiruri ordonate, legându-se cu altele; scurt, se ciocneau iar și iar de aceleași greblă. Nu trebuie crezut că în viața fetei nu intrau bărbați: era drăguță! Pur și simplu, până la Oficiul Stării Civile nu se ajungea. Iar în anul următor urma să împlinească treizeci de ani! Și atunci nu era departe de a fi o „mămică tânără” de altădată: așa se spunea pe vremuri; acum mama tânără poate avea chiar și la șaizeci. Și a naște „pentru sine”, fără soț, Cătălina nu vroia. Cătălina mai credea în horoscopuri. Mai exact, mai degrabă în previziuni astrologice — așa suna mai corect! Căci horoscopurile sunt invenția unor oameni dibaci: exclusiv ca să scoată un ban frumos! Nu întâmplător, în vremuri grele, toate previziunile erau numai pozitive: în prima jumătate a zilei de marți te așteaptă o întâlnire sortită cu un oligarh! De-aceea ia-ți, în caz, periuța de dinți: nu se știe dacă el nu vine cu intenții serioase… Iar fata își căuta perechea după semnele zodiacale: era Săgetător — semn de foc. Pe lângă ea, la acest semn mai erau Berbecii și Leii; Săgetătorul era considerat dintre ei cel mai liniștit. Prima mare iubire i s-a întâmplat în primul an la facultate: azi vârsta asta e considerată aproape „de creșă” — ce înțeleg ei, micile de optspre
