Ilinca, nici nu-ți poți imagina! Eu și Mihai am hotărât să mergem la anul iar în Turcia! tatăl vitreg nu-și încăpea în piele de bucurie, Zice că vrea iar hotelul acela cu vedere la mare. Ce să-i fac, e fiul meu, sânge din sângele meu!
A subliniat, poate fără să vrea, că Mihai e fiul lui adevărat.
Mă bucur pentru voi, i-a răspuns ea, amintindu-și cât de liniștită era viața ei înainte să apară Mihai la orizont. Fiul adevărat Și totuși tu mereu mi-ai spus că suntem familie, că nu contează dacă sunt a ta sau nu.
Așa spunea. Că e fata lui și nu are importanță că nu e fată din sângele lui.
Iar începi… Haide, Ilinca! Ești fata mea, nu se discută! Știi cât te iubesc, ca pe copilul meu. Dar Mihai…
Nici el nu își dădea seama că tocmai confirma ceea ce bănuia ea.
Mihai e fiu. Iar eu, cred, sunt doar o cunoscută.
Ilinca, ce vorbești! Ţi-am zis și repet, ești de-a mea!
De-a ta ca și cum. Dar pe mine m-ai dus vreodată la mare? În toți cei cincisprezece ani cât spui că-mi ești tată?
Niciodată. Artur îi tot spunea că nu există diferențe între ea și Mihai, dar Ilinca, văzând ce face Artur pentru Mihai, înțelegea clar: diferențele-s uriașe.
Nu s-a putut, Ilinca. Știi bine, cu banii era greu atunci. Nu ești copilă, îți dai seama cât costă două săptămâni într-un hotel cu cinci stele… O grămadă de lei.
Da, știu, a dat ea din cap, Cheltuieli. Prea scump să mă iei și pe mine. Dar pentru Mihai, pe care l-ai cunoscut acum jumătate de an, vrei să iei credit ca să-i cumperi apartament, să aibă unde să-și aducă soția. Asta e, se pare, o cheltuială minoră, dacă e pentru… fiul adevărat, nu?
N-am zis că iau apartament. De unde ai scos asta?
Lumea-mi spune.
Ai grijă de la cine asculți, să nu se răspândească bârfe.
Ilinca parcă a prins puțină viață.
Deci nu–i adevărat?
Nici vorbă. Apropo! Ghici unde mergem sâmbătă? și imediat a răspuns el La karting! Mihai chiar a participat la niște curse pe vremea când era la universitate. Eu mă duc doar de dragul lui.
Karting, a repetat Ilinca, Interesant.
Evident!
Pot merge și eu cu voi? a întrebat fără să apuce să se gândească.
Artur, care nu avea nici cea mai mică intenție s-o ia cu ei, a început să bâiguie:
A… Ilinca… Ție o să-ți fie plictisitor acolo. Sincer. E o chestie… de băieți. Noi doi, tată și fiu, avem multe de povestit între noi.
A durut.
Deci… ție ți se pare interesant, dar pentru mine n-ar fi?
Nu e chiar așa… Artur părea stânjenit, Pur și simplu vrem să recuperăm timpul pierdut. Ne vedem între bărbați, înțelegi?
Înțelegi. Acest înțelegi era cel mai crud cuvânt nou din vocabularul lor. Trebuia să înțeleagă că adevărat înseamnă mai mult decât adoptat. Trebuia să înțeleagă că locul ei e undeva prin spatele gardului.
Mihai chiar era remarcabil. Crescut fără tată, căci mama lui n-a vrut să-i spună vreodată lui Artur despre copil, Mihai trecuse cu fruntea sus prin toate. Deștept, frumos, altruist.
Tată, azi am fost în adăpost, am refăcut cuști la câini!
Tată, știai că am terminat facultatea cu diplomă roșie?
Tată, uite, ți-am reparat telefonul!
Nu era doar fiu. Era fiul ideal.
În seara aceea, după ce Artur a mai stat puțin la Ilinca, apoi s-a dus acasă la el, fata răsfoia poze vechi… Nunta dintre Artur și mama ei (mama care a murit acum cinci ani, lăsându-i pe amândoi împreună). Apoi la țară, la bunici. Sau poza cu Ilinca la absolvire…
Nimic nu va mai fi ca înainte.
***
Ilinca, ești trează? Am o întrebare. Urgent, Artur a apărut la ușa ei pe la opt dimineața.
Ce s-a întâmplat așa de devreme?
Ilinca și-a adunat părul cu o bentiță și a dat drumul la espressor.
Despre apartamentul pentru Mihai.
Deci e adevărat? a șoptit ea.
Din păcate, da… e adevărat.
Și mie mi-ai ascuns.
Numai ca să nu te rănesc. Dar am nevoie de sfatul tău. Simt că trebuie să mă grăbesc. O să se însoare și are nevoie de un loc al lui. Știi, și eu am trecut prin asta
Fă un credit, a rostit Ilinca, căreia nu-i ardea de discuții pe tema apartamentului pentru Mihai. Ce norocos e Mihai!
Da, știu. Dar și știi ce probleme am cu dosarul la bănci… Mihai are nevoie de ajutor. Merită un apartament de la un tată pe care nu l-a avut niciodată.
Deci?
Mă ajuți? Dacă te rog?
Depinde.
Uite despre ce e vorba. Am două sute de mii de lei. Ajung pentru avans. Dar banca nu-mi dă mie credit, ție însă ți-ar da. Tu ești curată. Îl trecem pe numele tău, ratele le plătesc eu. Promit.
Iluzia că nu e nicio diferență între voi s-a spulberat definitiv. E diferență, și încă mare. Nu pe Mihai îl aruncă în fața creditului.
Adică, pentru Mihai apartamentul, pentru mine creditul? Așa înțeleg?
Artur a dat din cap cu o supărare atât de sinceră de parcă ea ar fi venit cu propunerea asta.
Ce vorbești! Eu plătesc… Nu-ți cer să dai niciun ban. Trebuie doar să fie pe numele tău. Gândește-te…
Știi, Artur, nu mă preocupă dacă iau sau nu credit. Mă doare că nu mă mai vezi ca pe fata ta. Acum ai fiu. Pe care îl știi de jumătate de an. Iar pe mine, de cincisprezece, și totuși pentru tine contează doar sângele.
Nu-i adevărat! a izbucnit Artur, Vă iubesc la fel!
Nu. Nu la fel.
Ilinca, nu e cinstit! E băiatul meu
Cortina. Nu mai era fiica lui de mult. Era doar potrivită până a apărut cel adevărat.
Am înțeles, Ilinca s-a străduit să fie calmă, Nu pot, Artur. Și eu voi avea nevoie de un apartament cândva. Nici o bancă nu-mi dă două credite.
Parcă abia atunci și-a amintit și de ea.
Adevărat, și tu ai nevoie… s-a uitat la ceas, Dar, până îți iei tu, poți să mă ajuți. Am deja o sumă pregătită. Nu trebuie mare efort. Doar doi-trei ani.
Nu. Nu semnez nimic.
Ea nici nu mai spera să o înțeleagă Artur.
Bine, a zis el, Dacă nu poți să mă ajuți ca o fiică… atunci las, mă descurc singur.
Dacă a considerat-o vreodată cu adevărat fiica lui sau nu, n-a mai contat. Acum, Ilinca îl vede doar în poze.
Într-o seară, dând scroll pe Facebook, a văzut o fotografie.
Poză din aeroport. Artur și Mihai. Amândoi cu geci deschise la culoare. Artur cu mâna pe umărul lui Mihai. Sub poză: Zburăm cu tata la Dubai. Familia e totul.
Familia.
Ilinca a lăsat telefonul deoparte.
Dintr-odată și-a adus aminte un moment din copilărie, înainte ca mama să se mărite cu Artur. Avea vreo cinci ani. Trăiau greu. I se stricase păpușa primită de la bunica și plângea. Tatăl ei biologic i-a zis atunci: Ilinca, ce plângi pentru nimicuri? Nu mă deranja!
Nu aveai voie să-l deranjezi. Singura lui preocupare era sticla. Se poate spune că Ilinca nu a avut niciodată tată. Dar credea că Artur o va înlocui pe acel tată…
După un timp, Artur a mai încercat să o convingă.
Ilinca, tot mă gândesc… trebuie să facem ceva cu neîncrederea asta a ta…
Care neîncredere, Artur? Ți-am spus clar: nu.
Nu înțelegi situația. Mihai nu m-a avut lângă el, eu trebuie să compensez oarecum. E adult, are nevoie de casă. Nu-ți cer decât să fii titular, nimic altceva. Jur că nu pierzi un leu.
Poate cineva să compenseze și pentru mine…?
Asta l-a enervat.
Ilinca, destul! Nu vreau scandal. Te iubesc, crede-mă! Dar înțelege: Mihai e familia mea adevărată. O să înțelegi când o să ai copii. Da, vă iubesc diferit, dar asta nu înseamnă că nu ești importantă.
Importantă. Ca o resursă.
Ilinca, exagerezi! Gata cu astea.
În jumătate de an, ai uitat de mine, Artur, a spus Ilinca, N-am pretenții să alegi. Dar tu deja ai ales. Ai spus-o clar: Mihai e al tău. Iar eu… n-am fost niciodată.
Trece jumătate de an. Artur nu a sunat-o, niciodată.
Într-o zi, răsfoind iar rețelele, vede o poză nouă.
Artur și Mihai, pe fundalul munților. Artur, cu o echipament modern de snowboard. Sub poză: Îl învățăm pe tata să dea pe snowboard! Nu prea e ușor la vârsta lui, dar cu fiul e totul posibil!
Ilinca s-a uitat mult timp la imagine.
S-a întins spre birou să-și termine raportul la serviciu, când a primit mesaj pe telefon. Număr necunoscut.
Salut, Ilinca. Sunt Mihai. Tata mi-a dat numărul tău, nu are curaj să te sune. M-a rugat să-ți spun că a găsit singur o soluție pentru apartament și că îi pasă de tine. Ar vrea să vii la noi de 1 mai. Nu știe de ce, dar insistă mult.
A început să scrie răspuns, apoi a tot șters și rescris.
Salut, Mihai. Spune-i lui Artur că mă bucur pentru el. Îi doresc tot binele și mă gândesc și eu la el. Dar nu vin. Am alte planuri de 1 mai. Plec la mare.
N-a mai menționat că biletele le-a cumpărat singură, că marea nu e în Turcia, ci la Mamaia. Și că merge nu cu tata, ci cu prietena ei.
Ilinca a apăsat pe trimite.
Și s-a gândit că poate fi fericită și fără el.
