Directorul voia să ajute femeia de serviciu cu bani, dar în geanta ei a găsit ceva neașteptat.
Victor Călin, directorul unei firme din Iași, a observat într-o seară o tânără femeie de serviciu, cu numele de Ecaterina, stând într-un colț cu ochii în lacrimi.
Pot să vă ajut cu ceva? Ce s-a întâmplat? V-a supărat cineva? întrebă el pe un ton blând.
Fata tresări, își șterse rapid lacrimile și răspunse:
Îmi pare rău că v-ați deranjat. Nu e nimic grav
Nu trebuie să-ți ceri scuze Sigur nu vrei să vorbim, poate ajut cumva? insistă Victor cu un ton cald.
Mulțumesc, dar mă întorc la treabă, răspunse repede și ieși grăbită din încăpere.
Rămas singur, Victor se gândi că unde-i fum, e și foc. Pe drum spre biroul său, reflectă la cum ar putea să o sprijine pe Ecaterina. I-a venit ideea să vorbească cu doamna Viorica Miron, cea care supraveghea personalul de întreținere de zeci de ani.
Bună ziua, doamna Viorica! Mă puteți vizita la birou în zece minute?
Viorica intră curând, acceptând cu plăcere o ceașcă de ceai:
Am zis să vă răsfăț și eu azi, doamnă Viorica De ce să nu invite directorul femeia de serviciu la o discuție amicală? zâmbi Victor.
Asta-i bună! Poftiți cu ceaiul, domnule Victor Călin. Mă bucur de invitație, răspunse ea râzând.
Un lucru vreau să vă întreb Cine știe mai bine oamenii din firmă decât dumneavoastră? Ce părere aveți despre noua colegă, Ecaterina?
Săraca fată e muncitoare, cuminte viața n-a răsfățat-o niciodată, dar nu se lasă cu una cu două. S-a întâmplat ceva? întrebă Viorica curioasă.
Am văzut-o plângând Am vrut să aflu ce e cu ea, dar s-a speriat și a fugit.
Viorica se întristă:
Am văzut și eu. I-am spus să nu bage în seamă bârfitoarele din birou. Se cred regine că și-au făcut buzele și genele la modă, dar cu inima cam goală. Ecaterina simte totul prea intens
Cine o supără? Cum?
Îi râd de felul cum se îmbracă, îi spun prințesa sărăciei sau cu cojoc de miel. N-are haine la modă ca ele, merge simplă, dar e natural frumoasă
Victor rămase mirat:
Avem angajate cu studii superioare Nu-mi vine să cred că e așa ceva aici
Să nu credeți că titulatura schimbă totul. Le-am avertizat, dar nu le-a păsat.
Situația Ecaterinei e chiar atât de grea?
Mama ei e bolnavă și nu i-au aprobat pensia de handicap. Fata muncește pe rupte și-și ajută mama cum poate. E inteligentă, dar n-are timp pentru carte, îi povesti Viorica.
Victor simți nedreptatea lumii, îi mulțumi doamnei Viorica pentru sinceritate și rămase pe gânduri. După câteva ore de cugetare, hotărî să intervină.
Scoase toți banii pe care-i avea la el 1200 lei și merse discret în sala de mese, unde Ecaterina și Viorica curățau geamurile. În încăperea personalului, zări geanta Ecaterinei. A vrut să-i lase banii pe furiș, ca să nu o umilească.
Dar când să pună plicul cu bani, ochiul i-a căzut pe un crucifix auriu, vechi, pus de-o parte în portofelul fetei. Inima i-a stat în loc: era crucifixul tatălui său, pierdut cu mulți ani în urmă, legat de un lanț rupt.
Amintirile l-au lovit. Își aduse aminte de copilăria din Roman mama lui s-a îmbolnăvit subit. Ei, disperați, au alergat la spital cu mașina, dar în drum au provocat un accident: o altă mașină, la volan o femeie cu o fetiță mică. Tatăl său a încercat să ajute acea femeie rănită, dar disperarea pentru propria soție l-a făcut să-i lase pe loc. Crucifixul i-a rămas acelei străine.
Ani la rând Victor a căutat indicii despre acea familie, dar nu a găsit nimic. Durerile trecutului s-au adunat ca mucegaiul pe suflet, chiar dacă el între timp ajunsese un afacerist important la Iași.
O voce l-a trezit din visare:
Vă rog, ce faceți aici?
Sări ca ars, cu portofelul fetei în mână, fața roșie de vină.
Ecaterina, vă rog să mă scuzați! Voiau să vă dau o primă, dar nu știam cum s-o fac discret Îi înmână banii și ieși în grabă.
Ore întregi acasă s-a frământat până a decis să vorbească cu tatăl său.
Tată, trebuie să te întreb ceva Îți amintești de accidentul acela, când duceam mama la spital?
Bătrânul Ion Călin oftă:
Nu credeam că o să aduci vorba despre acea zi
Tată, fetița de atunci e acum femeia de serviciu de la firma mea. Putem să-i ajutăm familia.
Sigur că da! izbucni bătrânul după ce a ascultat povestea crucifixului. Lasă tot pe mine!
Victor simți cum o piatră i se ridică de pe inimă. Tatăl său a aranjat ca mama Ecaterinei să fie consultată gratuit la o clinică privată din Iași evident, fără ca fata să știe prea multe detalii.
A doua zi, Victor o invită pe Ecaterina la biroul său.
Ecaterina, știu prin ce ai trecut. Vreau să vă ajut să-ți urmezi studiile nu va trebui să-ți faci griji pentru mama ta. De azi, e internată la una din cele mai bune clinici. Ai sprijinul nostru.
Dar eu nu înțeleg! Pentru ce? De ce mă ajutați atât de mult? zise fata nedumerită.
E o poveste veche Am fost cândva copil în mașina aceea care a creat accidentul vostru. Nu am avut atunci curaj, dar vreau să îndrept ce s-a greșit.
Ecaterina l-a privit drept în ochi, cu o lacrimă în colțul ochiului:
Domnule, viața nu e chiar alb-negru. Nimic nu poate schimba trecutul. Faptul că vă pasă și acum, înseamnă enorm. Poate soarta ne-a pus pe toți la încercare, dar numai cei buni ajung să-și repare greșelile. Vă mulțumesc din suflet.
În câteva luni, mama Ecaterinei și-a revenit și, la balul de nuntă al tinerei cu Victor, a putut chiar să danseze câțiva pași cu fiica sa. Doamna Viorica a condus petrecerea cu multă voie bună.
Restul angajatelor, rușinoase, nu puteau privi în ochi proaspăta mireasă. Chiar și așa, au aplaudat și s-au bucurat. Iar Victor și-a dat seama că atunci când întinzi o mână sinceră de ajutor, nu doar înlături umbrele trecutului, ci deschizi ușa împăcării și a unui nou început. În viață, a recunoscut el, bate vântul schimbării doar atunci când tu însuți alegi să-l urmezi cu inima deschisă.
