Soacra mea s-a oferit să ne ajute cu copiii pe timpul verii. Acum, fiind la pensie și având mai mult timp liber decât știe ce să facă cu el, am zis că-i momentul perfect să profităm de ocazie.
Noi amândoi muncim nu prea ne permitem luxul unui concediu adevărat. De cele mai multe ori ne luăm câte o zi liberă pe rând, ba pentru febra unuia, ba pentru serbarea altuia, sau vreo altă tragedie cotidiană. Dacă suntem norocoși și nu ne pică vreo urgență pe cap, tragem o fugă într-un weekend la munte sau la țară, dar aceea e toată distracția noastră.
De vreo trei ani ne-am băgat la un credit ipotecar de 20 de ani și, Doamne, cât am fugit înainte din chirie în chirie! Ne-am săturat să facem naveta la fiecare trei luni cu toate oalele, așa că ne-am lipit și noi, în sfârșit, la o casă a noastră, chiar dacă acum plătim rate mai mari decât salariul lu Ion pe o lună întreagă. Așa că, oricât visăm la vacanțe, banii se duc la bancă, nu la mare. În plus, când școlile sunt pe pauză vara, nu e cine să aibă grijă de copii. Singura alinare e că măcar îi știm în siguranță acasă, cât ne chinuim noi pe la birou.
Evident, soacra a sărit prima cu propunerea Vă țin eu copiii pe vară, ce să mai stăm la discuții! Ei bine, când mergem la ea, ducem cumpărături cât pentru o nuntă și îi lăsăm și niște bani pentru dulciuri speciale să nu zică că trăiesc nepoții ca la pușcărie. Oricum, pensia ei e subțire și ea ne repetă, cu glas melodramatic, că de la stat să nu aștepte nimeni minuni. Cash-ul îl dăm personal, e clar că iesim mai ieftin decât să angajăm bonă și, surprinzător, toată lumea pare mulțumită.
Numai că fratele soțului, cu cele trei odrasle ale lui, s-a gândit să profite și el și a trimis copiii la bunica, să li se facă educația la comun. Diferența? Ai lui sunt mai mici și parcă și-au făcut scop să-și întindă nervii bunicii până la maxim. În plus: zero mâncare, zero bani de buzunar, nimic! Am ajuns să-i hrănim și pe ai lor din banii noștri. Că doar de ce nu?
Mi se pare firesc să mă enervez. I-am sugerat de nenumărate ori soțului să discute cu frate-său, dar zice că nu-i place să se certe. De parcă eu mă dau în vânt după conflicte! Dar oare trebuie să mă istovesc pe banii mei, ca să-i crească altul copiii gratis? Cum să pun problema fără să iese scandal?
