Să vrei tu! Pețitorul credea că o să stea în apartamentul meu pe banii mei
Am avut noroc cu carul că am fost mereu o persoană cu capul pe umeri și cu țeluri clare. Până la 25 de ani am reușit, doar din munca mea, să-mi iau propriul apartament.
Nici mama, nici tata, nici vreo rudă din neamul mare, nu m-au ajutat cu nimic. Totul a fost pe cont propriu. Și, când am cunoscut un băiat de care m-am îndrăgostit până peste cap, am fost suficient de naivă să-i spun că am apartament pe numele meu.
Totuși, i-am zis clar și răspicat că nu intenționez să locuiesc în casa lui, așa că am convenit să închirieze el un loc unde să stăm împreună, iar eu să dau spre chirie apartamentul meu, să pun deoparte bani de o mașină.
El a acceptat fără să clipească, promițând că în curând adună banii pentru chirie și ne mutăm împreună. După vreo jumătate de an, apare la ușa mea cu valiza după el. Îmi zice că a fost dat afară de la serviciu și n-are niciun leu.
Mă roagă cu ochii mari să-l primesc la mine doar o perioadă chipurile, cât își revine el. Ei, dragă, are părinți omu! Nu, nu l-am primit. Sincer, cred că doar încerca să trăiască pe spinarea mea, nimic mai mult. S-a terminat subit: l-am lăsat baltă și mi-am văzut de viață.
