19 mai
Sunt încă tulburată după discuția de ieri cu tata. Nu pot să-mi revin, deși încerc să-mi găsesc liniștea, stând pe balconul garsonierei care a devenit casa mea cu greu, dar pe bune câștigată.
Ilinca, trebuie să înțelegi, e situație disperată, mi-a spus tata, Viorel Dumitru, frecându-și nervos fruntea, privindu-mă apăsat. Violeta mă bate la cap de două luni deja!
Pe Violeta a atras-o nu știu ce program pentru Ștefan, pe undeva prin Cipru. Vrea să-i dea un viitor, să-l învețe engleză mai bine, ca să aibă start în viață… Știi și tu că eu n-am serviciu cinstit de mult.
Ridic ochii spre el. Și ai ajuns la concluzia că vânzarea casei de la țară e cea mai bună soluție? îl întreb, aproape șoptit, ca să nu explodez.
Dar ce altă variantă am? se animă el, încercând să mă convingă. Oricum nu mai mergem la țară, Violeta nu suportă să stea printre țânțari, nici nu știe de fapt că nu mai e proprietatea mea pe acte. Crede că o scoatem la vânzare și gata, rezolvăm tot.
Ilinca, tu ești fată deșteaptă. Uite cum facem: o vinzi pe numele tău, bagi la loc fiecare leu pe care acum zece ani mi i-ai dat când aveam nevoie de operațiela ban, la ban! Restul, diferența dintre cât ai dat și cât scoatem acum pe piață, îi lași la mine. E cinstit, nu? Îți recuperezi banii, îmi dai o mână de ajutor.
A venit la mine neanunțat. Noi, în ultimii ani, abia dacă mai vorbim; are familie nouă, alte griji, iar eu nu mai sunt demult în prioritățile lui. Am simțit că nu era o vizită la întâmplare. Mă așteptam iar să ceară bani, dar propunerea asta… mă bloca.
Tată, hai să ne amintim ce s-a întâmplat acum zece ani, l-am întrerupt. Ai venit atunci plângând, că-ți trebuie bani de operație și recuperare.
El strâmbă din gură. De ce să reînvii trecutul? Am scăpat, slavă Domnului!
Trecut?… Mă apucă nervii și amarul. Atunci adunasem bani leu cu leu, muncind ca disperata, cinci ani fără vacanțe, fără să ies cu fetele, fără să-mi iau o bluză nouă. Strângeam totul pentru avansul la apartament.
Tu n-aveai niciun venit, niciun ban pus deoparte, dar aveai deja altă familieVioleta și pe fiul vostru, Ștefan.
Și ai luat atunci tot ce agonisisem!
Eram la capătul puterilor, Ilinca! Ce-ai fi vrut să fac? Să mă las pe drumuri să mor?
Ți-am zis tot atunci: te ajut, dar vreau o garanție că, dacă pățești ceva, nu rămân cu buza umflată și fără casă. Aveai și atunci moștenitoarepe Violeta n-aș fi interesat-o părerea mea.
O săptămână am negociat, țipam unul la altul, nu voiai să scrii nicio hârtie, te supărai când ceream acte. Cum să nu ai încredere în tatăl tău? ziceai. Eu doar voiam siguranță.
Și ai avut garanția! m-a întrerupt Viorel Dumitru. Am făcut contractul de vânzare, ți-am vândut casa de la țară pentru suma de pe operație.
Dar trebuia să fie doar temporar: eu să stau acolo pe vară, și să răscumpăr casa de cum fac rost de bani.
Au trecut zece ani, tată. Zece! Măcar ai amintit vreo clipă de răscumpărare? Mi-ai trimis vreo sută de lei măcar înapoi? Nimic.
Ai locuit acolo în fiecare vară, ai pus roșii, ai ars lemne pe care eu le plăteam, impozitultot eu, acoperișulam reparat eu. Locuiai liniștit, fără nici o grijă, iar eu încă mai plăteam rata la bancă.
Viorel Dumitru își șterge fruntea de transpirație.
Am rămas fără serviciu, Ilinca… știi și tu, după citostatice n-am mai fost bun de nimic, Violeta nu mai face față la birou, vinde pe net și atât, abia trăim.
Violeta nu se omoară cu firea, iar eu trebuie să fac față la două joburi, ca să termin cu creditul și să plătesc sanatoriul tău de la țară?
Și-acum, din cauza ei, vrei s-o vinzipe a mea!ca să-l trimiți pe Ștefan în Cipru?
Ilinca, e drept pe acte, dar așa… îl ajuți pe fratele tău. Ai casă la București, tot ce-ți trebuienouă ne-ar prinde tare bine diferența.
Mă uitam la el și nu-l mai recunoșteam. Unde dispăruse omul care-mi citea povești?
Nu, i-am spus răspicat.
Ce? rămase cu gura căscată.
Nu vând casa și nu dau niciun leu peste suma plătită pe vremea operației.
Casa e a mea, legal și moral.
Zece ani ai avut cazare de la mine, ai pus sănătate la loc, uite-așa consideră asta pensia ta alimentară de la mine.
Tu chiar ești hotărâtă să-mi iei totul? Dacă nu eram eu, nu mai aveai nici loc de casă la țarăa construit-o bunicul!
Exact! Bunicul ar fi crăpat de nervi să știe că tu vrei s-o vinzi pentru niște cursuri pe o insulă, pentru un băiat care n-a muncit niciodată!
Viorel Dumitru începu să țipe: Ilinca, nu-ți pasă deloc! Dacă nu accepți, spun la Violeta și la toată lumea ce fată nerecunoscătoare am! O să te dăm în judecată: e contract păgubos, te-ai folosit de boala mea ca să iei tot!
Poftim, încearcă, i-am răspuns. Am toate dovezile: chitanțe, transferuri bancare, și actul semnat la notar, când erai deja pe picioare.
Violeta va afla că ai vândut casa de la țară demult, înainte ca Ștefan să meargă la școală.
Acum se uita la podea, vocea îi devenea aproape plângăcioasă.
Ilinca, ajută-ne… Dacă află, Violeta mă lasă. E cu cincisprezece ani mai tânără, stă cu mine pentru stabilitate. Altfel, n-am niciun rost pentru ea…
Poate trebuia să te gândești la asta când ani de zile n-ai muncit! am simțit furia strângându-mi pieptul.
Deci nu ne ajuți? Fata mea… Asta am crescut!
Du-te acasă și fă-ți curaj s-o privești pe Violeta în ochi! E singura șansă să mai păstrezi o brumă de onoare.
Ține-ți casa aia, să-ți stea-n gât! Dar să știi: nu mai ai tată! Uită-mă!
A plecat turbat, iar eu n-am plâns. S-a purtat ca un străin. Oricum tata ne-a părăsit când abia făcusem șapte ani…
***
Sâmbătă dimineață. Sună telefonul, număr necunoscut.
Alo?
Ilinca? era Violeta. Ce ai impresia că ești, fă, domnișoaro? Crezi că nu știm cum l-ai păcălit pe Viorel? Ne-a spus tot: i-ai băgat acte în mână când era mereu sub anestezie!
Bună dimineața, Violeta, zic calm. Dacă vrei să discutăm, fă-o fără țipete.
Dimineața? Avocatul a pregătit deja plângerea! O să pierzi casa, ai profitat de boala tatălui! Ai luat moștenirea pe nimic!
Ascultă-mă bine, Violeta. Știu că Viorel ți-a spus varianta lui, dar am dovezi pentru fiecare ban cheltuit pe sănătatea lui.
Și am și toate mesajele scrise, ani de zile, în care îmi mulțumește că l-am lăsat să locuiască acolo. Scrie negru pe alb: Mulțumesc, fată, că ai grijă de mine și de casa părintească.
Ce crezi că va zice judecătorul?
Se face tăcere. Violeta nu se aștepta să fiu atât de bine pregătită.
Ești o zgârcită! Nu ți-a ajuns apartamentul? Acum vrei să-i iei și ultima șansă lui Ștefan? El are nevoie de studii!
Ștefan are nevoie să muncească, zic scurt. Cum am făcut și eu la vârsta lui.
Apropo, ai crezut că Viorel avea acțiuni? Ți-a spus el ceva de genul ăsta?
Care acțiuni? ezită ea.
Alea care nu au existat niciodată. Stolul de bani erau ajutoarele mele, nu dividendele lui. Uită-te pe transferuri. N-a avut economie niciodată. Doar mă mințea pe toți.
Violeta trânti receptorul. Dar pe seară, primesc de la tata un SMS scurt: Ai stricat totul.
***
Am ignorat mesajul. După câteva zile aud de la vecinii de la țară: Violeta a făcut scandal monstru, arunca hainele lui Viorel pe geam, până a venit poliția.
Se pare că Violeta, sigură că va vinde casa, s-a băgat în datorii, împrumuturi cu dobânzi uriașe pentru startul spre Cipru al fiului. Viorel a fost izgonit, Violeta a intentat divorț, descoperindu-i minciunile. Ștefan s-a mutat la iubita lui, spunând disprețuitor: Să se descurce tata!
Unde e acum tata, nici nu vreau să știu. Și nici nu-mi pasă.
